Decizia CCR nr. 49 din 4.02.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1 din Legea nr. 84/2012 - unele măsuri privind veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Elena Cătălina Bou în Dosarul nr. 5.958/110/2012 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 716D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că autorul excepției de neconstituționalitate solicită să se completeze legea.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5.958/110/2012, Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

Excepția a fost invocată de Elena Cătălina Bou într-un dosar având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva unei sentințe civile prin care s-a anulat un act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece exonerarea de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială prevăzută de Legea nr. 84/2012 nu se aplică și veniturilor stabilite prin dispoziții ale primarului și celor stabilite prin hotărâri judecătorești. Dispoziția primarului este tot un act administrativ de autoritate locală și nu poate avea un regim discriminatoriu față de hotărârile consiliului local sau județean.

Atât timp cât prin Legea 84/2012 s-a instituit o exonerare de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii, această exonerare nu poate privi doar veniturile stabilite prin contracte sau acorduri colective de muncă, hotărâri de consiliu local și județean sau contracte de muncă și convenții civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, ci ar trebui să privească și veniturile stabilite prin dispoziții ale primarului și cele stabilite prin hotărâri judecătorești.

Dispoziția primarului este tot un act administrativ emis de o autoritate locală și nu poate avea un regim discriminatoriu față de hotărârile consiliului local sau județean. A admite o altă situație ar însemna că o hotărâre de consiliu local sau județean are o valoare diferită și este mai "puternică“ decât o dispoziție a primarului.

Or, atât timp cât există o hotărâre judecătorească, hotărâre care potrivit Codului de procedură civilă are autoritate de lucru judecat, fiind obligatoriu a se pune în executare și a fi executată cu bună-credință, hotărârea judecătorească trebuie respectată și, de asemenea, să se regăsească printre prevederile exprese ale art. 1 din Legea nr. 84/2012. A admite că sunt exonerate de la plățile indicate în art. 2 din Legea nr. 84/2012 veniturile salariale obținute ca urmare a unei hotărâri de consiliu local, dar nu și veniturile salariale obținute ca urmare a punerii în executare a unei hotărâri judecătorești, ar însemna o încălcare flagrantă a drepturilor și libertăților cetățenești.

Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Acesta arată că textul legal criticat vizează personalul plătit din fondurile publice căruia i se aplică măsurile referitoare la veniturile de natură salarială. Astfel, principiul egalității în drepturi, înscris în art. 16 alin. (1) din Constituția României, presupune egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Acest principiu impune statului asigurarea unui cadru legal menit să permită aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor fizice aflate în situații juridice similare, astfel încât acestea să fie egale în drepturi, fără privilegii și fără discriminări.

În aceste condiții, situația generată de prevederile legale criticate nu aduce atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, acestea neinstituind diferențieri între personalul din sectorul bugetar căruia i se aplică măsurile referitoare la veniturile de natură salarială, întrucât dispozițiile Legii nr. 84/2012 nu fac referire exactă asupra naturii sumelor reprezentând venituri, folosind noțiunea generică de venit. Prin urmare, susținerile autoarei excepției referitoare la faptul că exonerarea de la plată a unor sume reprezentând venituri de natură salarială nu se aplică și veniturilor stabilite prin dispoziții ale primarului sau prin hotărâri judecătorești se referă, de fapt, la o omisiune de reglementare, ceea ce excedează controlului Curții Constituționale.

Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 1 din Legea nr. 84/2012 față de prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție, Avocatul Poporului consideră că aceasta nu poate fi reținută, întrucât dispozițiile legale criticate nu aduc atingere securității și sănătății în muncă, ce reprezintă, în esență, un ansamblu unitar de norme juridice care au ca obiect de reglementare relațiile sociale complexe ce se formează cu privire la organizarea, desfășurarea și controlul procesului de muncă în scopul asigurării condițiilor optime pentru apărarea vieții și sănătății tuturor participanților la acest proces, prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 1 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 15 iunie 2012, prevederi ce au următorul conținut: "Prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:

a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente;

b) hotărârilor consiliilor locale și județene;

c) contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.“

În opinia autoarei excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 privind universalitatea drepturilor și a libertăților, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și în art. 41 alin. (2) privind dreptul la măsuri de protecție socială. Se mai invocă și prevederile art. 23 pct. 3 referitor la retribuirea echitabilă și satisfăcătoare din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea acesteia solicită, de fapt, modificarea și completarea dispozițiilor legale criticate, în sensul că ar trebui să privească și veniturile stabilite prin dispoziții ale primarului. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Așadar, Curtea constată că aspectele criticate nu reprezintă o problemă de constituționalitate, soluționarea acestora excedând competenței Curții Constituționale.

Mai mult, în ceea ce privește efectele hotărârilor judecătorești în materie, Curtea, prin Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, a constatat, printre altele, că:

- obligația angajatorului la plata unui anumit spor constatată prin hotărâre judecătorească se întinde atât timp cât subzistă temeiul legal care a stat la baza pronunțării hotărârii;

- pe toată perioada de timp cât temeiul legal în baza căruia a fost pronunțată hotărârea judecătorească subzistă, autoritățile publice sunt obligate să execute întocmai hotărârea judecătorească ce consfințește dreptul subiectiv al persoanei îndrituite;

- după ce temeiul legal în baza căruia a fost pronunțată hotărârea judecătorească a fost modificat sau abrogat, începând cu data intervenirii evenimentului legislativ menționat, autoritatea publică urmează să acorde sporul corespunzător potrivit noului cadru normativ existent.

Or, în condițiile în care a intervenit un nou cadru legislativ, hotărârea judecătorească nu mai poate fi invocată pentru a solicita plata unor sporuri care nu mai sunt prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, în condițiile în care temeiul de drept este abrogat, obligarea unității administrativ-teritoriale la plata sporului de dispozitiv nu mai subzistă. Astfel, referirea pe care o face autoarea excepției la hotărârea judecătorească este inexactă.