Decizia CCR nr. 48 din 4.02.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 322 pct. 10 din C. pr. civ. din 1865

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Ilie Mihail Tender în Dosarul nr. 419/833/2013 al Judecătoriei Salonta și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 707D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că, dacă excepția de neconstituționalitate ar fi admisă, s-ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice. În sprijinul argumentelor sale, acesta menționează jurisprudența Curții Constituționale, respectiv deciziile nr. 1.106 din 22 septembrie 2010 și nr. 636 din 14 iunie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 419/833/2013, Judecătoria Salonta a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865.

Excepția a fost invocată de Ilie Mihail Tender, într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că liberul acces la justiție este încălcat prin recunoașterea dreptului de a se adresa instanței de judecată doar persoanelor în a căror cauză s-a invocat și s-a admis excepția de neconstituționalitate, astfel încât doar aceste persoane își pot apăra drepturile și interesele legitime deduse judecății, atâta timp cât decizia de admitere a unei astfel de excepții pronunțată de Curtea Constituțională produce efecte erga omnes.

Judecătoria Salonta apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În opinia instanței de judecată, aplicarea în prezenta cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 967 din 20 noiembrie 2012 ar echivala cu atribuirea de efecte ex tunc actului jurisdicțional al Curții și ar nega autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești devenite irevocabile, ceea ce, în mod evident, este inadmisibil, având în vedere că, din momentul introducerii cererii în instanță și până la data soluționării irevocabile a cauzei, prevederile art. 1 pct. 1¹ și art. 299 alin. 1¹ din Codul de procedură civilă au beneficiat de o prezumție de constituționalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunțării hotărârii prin care s-a tranșat în mod definitiv soarta litigiului.

Art. 15 alin. (2) din Constituția României consacră principiul neretroactivității legii, statuând că legea dispune numai pentru viitor, singurele excepții vizând legea penală sau contravențională mai favorabilă.

Efectele juridice produse de dispozițiile legale anterior constatării neconstituționalității lor sunt și trebuie să rămână valabile, în respectarea principiului aplicării legilor în timp, în caz contrar fiind afectată siguranța circuitului juridic civil.

De altfel, dispozițiile art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, care, cu referire la deciziile Curții Constituționale, stabilesc că: "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.“

Se mai reține că instanța de contencios constituțional a analizat constituționalitatea dispozițiilor legale criticate de revizuent, odată cu introducerea acestora prin Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, pronunțând deciziile nr. 1.106 din 22 septembrie 2010 și nr. 636 din 14 iunie 2012, prin care au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Acesta arată că, pe de o parte, egalitatea nu înseamnă uniformitate și, pe de altă parte, justițiabilul, care, dând dovadă de diligență pentru apărarea drepturilor sale, a uzat de excepția de neconstituționalitate, nu se află în aceeași situație juridică cu cel care nu a făcut acest lucru.

Limitarea prevăzută de textul legal contestat are o justificare obiectivă și rezonabilă și nu presupune un tratament juridic diferit pentru părți aflate în aceeași situație juridică (ci, dimpotrivă, asigură tuturor autorilor aceleiași excepții de neconstituționalitate posibilitatea de a invoca decizia de admitere a acesteia în cauzele în care au ridicat-o, în cadrul procedurii de revizuire instituite de art. 322 din vechiul Cod de procedură civilă).

Totodată, această limitare corespunde naturii specifice a revizuirii de cale extraordinară de atac ce permite încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive numai în situații excepționale, care au o strictă legătura cu cauza în care a fost pronunțată hotărârea.

În contextul în care pe parcursul soluționării cauzei, autorul excepției a beneficiat de toate garanțiile procesuale specifice procesului civil, dar nu a înțeles să se prevaleze de dreptul de a ridica excepția de neconstituționalitate a cărei soluționare i-ar fi putut conferi dreptul de a formula cerere de revizuire, nu poate fi pusă în discuție încălcarea accesului liber la justiție și nici a dreptului la apărare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865, prevederi ce au următorul conținut: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [_]

10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.“

Curtea observă că la data de 15 februarie 2013 au intrat în vigoare majoritatea dispozițiilor din noul Cod de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865.

În opinia autorului excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 636 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 august 2012, constatând constituționalitatea acestora.

Astfel, Curtea a statuat, prin raportare la faptul că deciziile de admitere a unor excepții de neconstituționalitate pronunțate de instanța de contencios constituțional nu își produc efectele cu privire la procese soluționate înainte de pronunțarea și publicarea unor astfel de decizii, că soluția adoptată de legiuitor este justă, în alte condiții ajungându-se la afectarea siguranței circuitului juridic. Atât timp cât partea nu manifestă diligență și nu înțelege să ridice o excepție de neconstituționalitate în fața instanței competente, potrivit legii, și atât timp cât nu există o decizie de constatare a neconstituționalității publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dispozițiile legale aplicabile acelui litigiu beneficiază de prezumția de constituționalitate. În momentul în care Curtea constată ca fiind neconstituționale aceste dispoziții legale, prezumția de constituționalitate este răsturnată, iar dispozițiile legale respective nu mai pot fi aplicate în acel proces.

Așadar, prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, pentru că persoanele despre care autorul excepției de neconstituționalitate face vorbire se află în situații juridice diferite. De o parte se află persoanele care invocă neconstituționalitatea unor dispoziții legale, iar de cealaltă parte se află persoanele care nu înțeleg să își valorifice acest drept constituțional și legal.

În aceste condiții, Curtea nu poate reține încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție, dreptul de a invoca o excepție de neconstituționalitate putând fi valorificat de toate părțile interesate dintr-un proces, în condițiile legii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, inclusiv prin raportare la art. 24 din Constituție.