Decizia CCR nr. 128 din 8.03.2014 privind sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 1/2014 privind modificarea structurii şi compoziţiei politice a Guvernului României

1. Pe rol se află sesizarea de neconstituționalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 1/2014 privind modificarea structurii și compoziției politice a Guvernului României, formulată de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal și un grup de deputați neafiliați.

2. Sesizarea de neconstituționalitate a fost transmisă Curții Constituționale de secretarul general al Camerei Deputaților cu Adresa nr. 2/1072 din 5 martie 2014, a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 906 din 5 martie 2014 și formează obiectul Dosarului nr. 160 L/2/2014.

3. Autorii sesizării, membri ai Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, sunt următorii: Tinel Gheorghe, Iulian Vladu, George Ionescu, Sanda-Maria Ardeleanu, Gheorghe Udriște, Lucian Nicolae Bode, Cătălin Florin Teodorescu, Florin Ionaș Urcan, Cristian Constantin Roman, Dănuț Culețu, Mircea Nicu Toader, Mircia Muntean, Andreea Maria Paul, Claudia Boghicevici, Mircea Lubanovici, Liviu Laza Matiuța, Dan Cristian Popescu, Mircea Man, Raluca Turcan, Romeo Rădulescu, Cornel Micea Sămărtinean, Roberta Alma Anastase, Constantin Dascălu, Alin Augustin Florin Popoviciu, Gheorghe Ialomițianu, Vasile Gudu, Ștefan-Bucur Stoica, Ioan Bălan, Vasile Iliuță, Alexandru Nazare, Cezar Florin Preda, Eusebiu-Manea Pistru-Popa, Costică Canacheu, Ioan Oltean, Lucian Militaru, Ioan Mihăilă și Valeria Diana Schelean. Autorii sesizării, desemnați prin sintagma "deputați neafiliați“, sunt următorii: Elena Gabriela Udrea, Eugen Tomac, Dragoș Ionel Gunia, Clement Negruț, Marin Anton, Florian Daniel Geantă, Petru Movilă, Florin Gheorghe, Theodor Paleologu, Camelia Margareta Bogdănici, Adrian Gurzău, Florin Mihail Secară, Valerian Vreme, Mihaela Stoica și Florin Aurelian Popescu.

4. Obiectul sesizării, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile Hotărârii Parlamentului României nr. 1/2014 privind modificarea structurii și compoziției politice a Guvernului României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 4 martie 2014.

5. În motivarea sesizării se susține că, prin Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014, Parlamentul a aprobat o remaniere a Guvernului, la propunerea prim-ministrului, în condițiile art. 85 alin. (3) din Constituție. În acest scop, Uniunea Social Democrată a încheiat pe data de 3 martie 2014 un Acord guvernamental și un altul politic cu Uniunea Democrată a Maghiarilor din România "în care au fost prevăzute o serie de obiective de atins în perioada de până la alegerile din 2016, care completează implicit Programul de guvernare pe perioada 2013-2016, aprobat în decembrie 2012, dată la care a fost acordat votul de încredere Guvernului Ponta II“.

6. Această hotărâre este neconstituțională, deoarece, din momentul acordării votului de încredere, Programul de guvernare aprobat de Parlament devine obligatoriu așa cum a fost aprobat, iar numai lista Guvernului poate fi modificată sau completată prin intermediul instituției remanierii guvernamentale și în condițiile prevăzute de art. 85 din Constituție, la propunerea prim-ministrului, cu aprobarea Parlamentului și apoi ca urmare a numirii prin decret a noilor membri ai Guvernului de către Președintele României. Cu alte cuvinte, "prim-ministrul poate să solicite remanierea guvernamentală, dar nu poate să modifice, să completeze Programul de guvernare, în afara condițiilor prevăzute de Constituție“. Se opinează că "o asemenea modificare și/sau completare nu ar putea fi făcută nici măcar de către Parlament și în niciun mod, în afara prevederilor constituționale, pentru că prevederile Constituției i se impun și acestuia“.

7. Se arată că, în situația în care s-ar dori modificarea sau completarea Programului de guvernare, în Constituție sunt prevăzute două căi procedurale. O primă cale ar presupune desfășurarea procedurii prevăzute la art. 103 din Constituție, prim-ministrul trebuind să își dea demisia. Ca urmare, modificarea sau completarea unui program de guvernare se poate face numai în condițiile acceptării acestuia de către Parlament. O a doua cale este cea referitoare la angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program, inclusiv de guvernare, în condițiile art. 114 din Constituție.

8. Or, în situația de față nu a fost utilizată niciuna dintre cele două căi procedurale și, ca urmare, completarea programului de guvernare acceptat în anul 2012 de către Parlament este neconstituțională.

9. Astfel, prin Acordul încheiat între Uniunea Social Democrată și Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a fost completat implicit și Programul de guvernare, cu toate că acesta nu putea fi modificat sau completat după ce a fost aprobat de Parlament, deci în condițiile art. 103,art. 110 și art. 114 coroborate cu cele ale art. 85 alin. (3) din Constituție. Hotărârea atacată a consfințit o asemenea completare implicită a Programului de guvernare prin cooptarea Uniunii Democrate a Maghiarilor din România la guvernare, întrucât o asemenea cooptare nu era posibilă fără acceptarea de către Uniunea Social Democrată a pretențiilor programatice ale Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, pretenții care au ca efect modificarea și completarea implicită a Programului de guvernare aprobat pe data de 21 decembrie 2012 pentru perioada 2013-2016.

10. Se susține că prin Acordul guvernamental și prin cel politic au fost modificate sau completate 9 articole și alineate din Programul de guvernare din data de 21 decembrie 2012.

11. Astfel, la art. 2 lit. b) liniuța a doua din Acordul politic, "se schimbă sensul prevederii din Programul de guvernare în sensul că se dorește reorganizarea administrativ-teritorială ținându-se cont de tradițiile, cultura și istoria diferitelor zone ale țării.[_] Se invocă istoria care a stat la baza unor organizări teritoriale favorabile minorității maghiare din România, poporul român fiind discriminat sute de ani, fiind considerat tolerat și încălcându-se astfel și prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție“.

12. La art. 2 lit. b) liniuța a patra din același Acord, "se reține necesitatea reprezentării proporționale a cetățenilor de etnie maghiară în diferitele instituții, structuri descentralizate și instituții la nivel județean și local, precum și a altor etnii altele decât cea maghiară în structurile administrației publice locale conduse de reprezentanții Uniunii Democrate a Maghiarilor din România“. Se apreciază că acest text este de asemenea contrar principiului egalității în fața legii și a autorităților publice, consfințită de art. 16 alin. (1) din Constituție. De asemenea, "este complet diferit față de cel din Programul de guvernare“.

13. La art. 2 lit. b) liniuța a 5-a în Acordul politic "este prevăzută necesitatea soluționării problemei înființării liniei maghiare prin departamente separate la Universitatea de Medicină și farmacie din Târgu Mureș, contrar celor cuprinse în Programul de guvernare potrivit căruia este necesară creșterea capacității de cuprindere a învățământului în limba maternă, simultan cu sporirea calității sale“. Se apreciază că "o asemenea necesitate are drept consecință modificarea Programului de guvernare, în alte condiții decât cele deja prezentate ca fiind constituționale“.

14. La art. 4 lit. d) din Acordul politic, "se stabilește că Guvernul va accelera procesul de restituire a imobilelor cultelor religioase, în timp ce în Programul de guvernare se prevede cu totul altceva“.

15. La art. 5 lit. a) din Acordul politic "s-a convenit să se continue procesul de descentralizare administrativă, îngrădindu-se conținutul prevederilor din Programul de guvernare care se referă la continuarea reformei administrative, creșterea autonomiei colectivităților locale, respectarea principiului subsidiarității, regionalizare și descentralizare administrativă și financiară“.

16. La art. 5 lit. b) din Acordul politic, "părțile sunt de acord să depună toate eforturile pentru a susține asigurarea resurselor financiare necesare bugetelor locale, în timp ce în Programul de guvernare se reține necesitatea modificării actelor normative care reglementează finanțele publice locale“. Se apreciază că "o asemenea necesitate are drept consecință modificarea Programului de guvernare, în alte condiții decât cele deja prezentate ca fiind constituționale“.

17. La art. 5 lit. c) din Acordul politic "Programul de guvernare este completat cu un text care nu se regăsește în acest Program“.

18. La art. 7 lit. a) și b) și la art. 9 din Acordul politic, "Programul de guvernare este din nou completat neconstituțional cu texte referitoare la adoptarea Legii zootehniei și a Codului silvic, la consolidarea fermelor de familie și la promovarea unei inițiative parlamentare pentru reglementarea cadrului legal referitor la posibilitatea autorităților locale de a arbora pe instituții proprii, alături de steagul Uniunii Europene și cel al României, steaguri ale unităților administrativ-teritoriale care le reprezintă, texte care nu se regăsesc în Programul de guvernare“.

19. La art. 10 din Acordul politic, "Programul de guvernare se completează cu un alt text, și anume continuarea autostrăzii Transilvania pentru anumite tronsoane, în timp ce în Programul de guvernare se prevede finalizarea lucrărilor la această autostradă“.

20. Referitor la textul art. 3 din Hotărâre, potrivit căruia "Guvernul, în componența rezultată după remanierea prevăzută la art. 1, și-a asumat Programul de guvernare, astfel cum a fost prezentat în ședința Camerelor reunite din data de 21 decembrie 2012 și aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 45/2012, angajamentele Uniunii Social Liberale fiind preluate și asumate de formațiunile politice care compun și susțin Guvernul“, se arată că "are numai valoare formală pentru că el nu are niciun efect asupra modificărilor sau, mai bine zis, asupra celor nouă modificări și completări aduse Programului de guvernare prin Acordul politic încheiat în data de 3 martie 2014“.

21. Se conchide că, "prin modificarea și completarea Programului de guvernare, în condiții neconstituționale, s-a ajuns la încălcarea principiului statului de drept prevăzut în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală“.

22. În temeiul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea Constituțională a solicitat punctele de vedere ale birourilor permanente ale Senatului și Camerei Deputaților asupra sesizării de neconstituționalitate.

23. Cu Adresa nr. XXXV/1292 din 7 martie 2014, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 972 din 7 martie 2014, Biroul permanent al Senatului a transmis punctul său de vedere cu privire la sesizarea de neconstituționalitate formulată în cauză.

24. Se apreciază că motivarea sesizării privește, de fapt, neconstituționalitatea completării Programului de guvernare acceptat în anul 2012 de către Parlament. Or, solicitarea adresată de prim-ministru președinților celor două Camere ale Parlamentului în data de 3 martie 2014 a fost aceea de convocare a Camerei Deputaților și Senatului în ședință comună, exclusiv în vederea aprobării modificărilor în structura și componența Guvernului. În cauză este deci în discuție instituția remanierii, în varianta care presupune modificarea structurii și compoziției politice a Guvernului, instituție reglementată de art. 85 alin. (3) din Constituție, iar nu instituția învestirii Guvernului, reglementată de art. 103 din Constituție. Pronunțarea Parlamentului asupra Programului de guvernare nu face obiectul instituției remanierii reglementate la art. 85 alin. (3) din Constituție.

25. Se invocă dispozițiile art. 3 din Hotărârea Parlamentului nr. 1/2014, în care se menționează faptul că Guvernul, în componența rezultată după remanierea prevăzută la art. 1, și-a asumat Programul de guvernare aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 45/2012 pentru acordarea încrederii Guvernului, apreciindu-se că, în susținerile lor, autorii sesizării ignoră aceste prevederi. Dispozițiile menționate demonstrează că în cazul de față a fost vorba, exclusiv, despre o nouă structură și o nouă compoziție politică a Guvernului, ca urmare a remanierii, nu și despre un nou Program de guvernare. Această idee a fost confirmată și susținută și de prim-ministru în discursul susținut în ședința Camerelor reunite din 4 martie 2014.

26. Cât privește Acordul politic invocat de autorii sesizării, se arată că acesta are caracterul unui act politic ce nu face obiectul procedurii prevăzute la art. 85 alin. (3) din Constituție și nu reprezintă o modificare a Programului de guvernare. Asemenea acorduri politice pot interveni în sistemul politic și constituțional ca urmare a retragerii de la guvernare a unor forțe politice și cooptării altora la guvernare. Alianțele postelectorale pot interveni și sunt chiar necesare în scopul creării unei majorități parlamentare care să susțină stabilitatea guvernamentală pe parcursul unei legislaturi. Dinamica lor nu este însă o chestiune de constituționalitate, ci de oportunitate. De-a lungul istoriei constituționale post-decembriste au existat în mai multe rânduri remanieri guvernamentale care au presupus modificarea compoziției politice a Guvernului, fără a fi fost cenzurate de către Curtea Constituțională și fără a fi cenzurabile de către aceasta altfel decât pe calea verificării respectării procedurii prevăzute de art. 85 alin. (3) din Constituție. În cazul de față această procedură a fost respectată.

27. Se apreciază că "este falsă susținerea autorilor sesizării potrivit căreia existența acordului politic între USD și UDMR implică modificarea implicită a Programului de guvernare. Invocatele modificări ale Programului de guvernare nu sunt demonstrate de către autorii sesizării, care se limitează să le presupună existența“.

28. Se mai arată că trebuie avută în vedere inevitabila flexibilitate, la nivel de modalități de concretizare practică a Programului de guvernare pe parcursul exercitării mandatului. În situația în care Guvernul și-ar modifica Programul de guvernare într-un sens care nu ar fi compatibil cu Programul de guvernare aprobat de Parlament cu ocazia învestirii Guvernului, deputații și senatorii ar avea la îndemână instituția moțiunii de cenzură pentru a-și manifesta dezacordul față de noul Program de guvernare.

29. În ipoteza în care, ca urmare a Acordului politic dintre USD și UDMR, Guvernul ar considera necesare anumite acțiuni specifice prin care să își exercite competența constituțională de a realiza politica internă și externă a țării în acord cu noile realități sociale și politice, Guvernul poate considera oportună angajarea răspunderii pe un program, în condițiile art. 114 din Constituție. Este vorba despre o facultate a Guvernului, fiind vizat un program de acțiuni, iar nu Programul de guvernare însuși, în cazul căruia Guvernul este obligat să își angajeze răspunderea cu ocazia învestirii sale, în condițiile art. 103 din Constituție.

30. Pentru aceste considerente se concluzionează că sesizarea de neconstitutionalitate este neîntemeiată și se propune respingerea acesteia.

31. Cu Adresa nr. 11.785/VZ/din 7 martie 2014, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 974 din 7 martie 2014, a fost transmis punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților cu privire la sesizarea de neconstituționalitate formulată în cauză.

32. Pentru aceleași argumente expuse în punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, se concluzionează că sesizarea de neconstituționalitate este neîntemeiată și se propune respingerea acesteia.

CURTEA,

examinând sesizarea, punctele de vedere ale birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului, lucrările și documentele depuse la dosar, Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014 privind modificarea structurii și compoziției politice a Guvernului României, prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

33. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. l) din Constituție, precum și ale art. 1,art. 2 alin. (1), art. 10, 27 și 28 din Legea nr. 47/1992, să se pronunțe asupra sesizării de neconstituționalitate.

34. Obiectul sesizării de neconstituționalitate îl constituie Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014 privind modificarea structurii și compoziției politice a Guvernului României, cu privire la care se susține că este neconstituțională, deoarece remanierea guvernamentală pe care o consfințește a fost însoțită de o modificare implicită a Programului de guvernare.

35. În opinia autorilor sesizării, modificarea Programului de guvernare aprobat de Parlament se poate realiza pe două căi procedurale (o primă cale ar presupune desfășurarea procedurii prevăzute la art. 103 din Constituție, prim-ministrul trebuind să își dea demisia, iar a doua, cea referitoare la angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program, inclusiv de guvernare, în condițiile art. 114 din Constituție), care nu au fost respectate în cauză.

36. Textele constituționale invocate în motivarea sesizării sunt cele ale: art. 1 alin. (2) referitor la statul de drept, art. 2 alin. (1) referitor la exercitarea suveranității naționale, art. 16 - Egalitatea în drepturi;art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 102 alin. (1) privind rolul Guvernului, art. 103 - Învestitura,art. 114 - Angajarea răspunderii Guvernului.

37. Examinând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea constată că Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014, ce formează obiectul sesizării, este întemeiată pe dispozițiile art. 85 alin. (3) din Constituție, precum și pe dispozițiile art. 36 și art. 37 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001.

38. Art. 85 alin. (3) din Constituție reglementează ipoteza remanierii guvernamentale ce are drept consecință schimbarea structurii sau a compoziției politice a Guvernului: "Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziția politică a Guvernului, Președintele României va putea exercita atribuția prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru“. Remanierea guvernamentală reprezintă înlocuirea unor membri ai Guvernului cu alte persoane care nu se regăsesc pe lista inițială aprobată de Parlament, prin acordarea votului de încredere.

39. Reglementând structura Guvernului, în art. 102 alin. (3), Constituția prevede că "Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin lege organică“. Textul constituțional nu face nicio referire la numărul de ministere sau la nominalizarea acestora. Prin urmare, în lipsa unor norme exprese prevăzute prin lege organică, structura Guvernului este cea aprobată prin hotărârea Parlamentului de acordare a încrederii Guvernului sau cea aprobată prin hotărârea Parlamentului privind schimbarea structurii Guvernului, la cererea prim-ministrului.

40. În acest sens sunt dispozițiile art. 36 și art. 37 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, invocate ca temei al Hotărârii Parlamentului României nr. 1/2014.

41. Potrivit art. 36 din Legea nr. 90/2001,"Ministerele și miniștrii se aprobă de către Parlament, prin acordarea votului de încredere asupra Programului de guvernare și întregii liste a Guvernului, la învestitură“, iar, potrivit art. 37 alin. (1), "Primul-ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin înființarea, desființarea sau, după caz, divizarea ori comasarea unor ministere. În astfel de situații prevederile art. 36 se aplică în mod corespunzător“.

42. Compoziția politică se referă la partidele care intră în alcătuirea Guvernului, schimbarea compoziției politice intervenind în situația în care prin remanierea guvernamentală sunt cooptate sau, după caz, scoase de la guvernare un partid politic sau mai multe.

43. Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014 privește atât modificarea structurii, cât și a compoziției politice a Guvernului, și are următorul cuprins:

- art. 1 - privește modificarea structurii și a compoziției politice a Guvernului României (posturile care se desființează, miniștri revocați, posturile de membru al Guvernului înființate, persoanele numite în funcția de membru al Guvernului);

- art. 2 - menționează expres faptul că nu fac obiectul modificării structurii și a compoziției politice a Guvernului celelalte ministere și ceilalți membri ai Guvernului prevăzuți în Hotărârea Parlamentului României nr. 45/2012 pentru acordarea încrederii Guvernului;

- art. 3 - trimite expres la Programul de guvernare aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 45/2012;

- art. 4 - menționează faptul că hotărârea se comunică Președintelui României pentru exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 85 alin. (2) și (3) din Constituție.

44. Din examinarea Hotărârii Parlamentului României nr. 1/2014 rezultă că remanierea Guvernului nu a fost însoțită de o modificare a programului de guvernare asumat și că Guvernul, în noua componență, s-a obligat la înfăptuirea Programului de guvernare aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 45/2012 pentru acordarea încrederii Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 21 decembrie 2012. În acest sens, art. 3 din Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014 prevede că Guvernul, în componența aprobată prin aceeași Hotărâre, "și-a asumat Programul de guvernare, astfel cum a fost prezentat în ședința Camerelor reunite din data de 21 decembrie 2012 și aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 45/2012, angajamentele Uniunii Social Liberale fiind preluate și asumate de formațiunile politice care compun și susțin Guvernul“.

45. Prin sesizarea de neconstituționalitate, autorii acesteia încearcă să demonstreze, pe calea unui examen comparativ al Programului de guvernare aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 45/2012 și a Acordului politic, respectiv a Acordului guvernamental încheiat între formațiunile politice care compun Guvernul, faptul că Programul de guvernare aprobat de Parlament ar fi fost implicit modificat, și că art. 3 din Hotărârea nr. 1/2014, mai sus citat, ar avea doar o valoare formală.

46. Curtea reține că realizarea unui examen comparativ în sensul celor solicitate de autorii sesizării, cu eventuala consecință a acceptării raționamentului acestora și a concluziei că Programul de guvernare la care Hotărârea Parlamentului contestată face referire este altul decât cel reținut de Parlament, excedează controlului de constituționalitate.

47. Acceptarea unui asemenea demers ar echivala cu o încălcare a rolului Parlamentului, singurul în măsură să aprecieze asupra Programului de guvernare asumat de Guvern, respectiv să constate dacă acesta a fost modificat. Astfel cum Curtea Constituțională a mai statuat, Hotărârea Parlamentului privind modificarea structurii și compoziției politice a Guvernului nu poate fi un act pur formal, ci este un act de dispoziție care încheie o procedură parlamentară complexă.

48. Astfel, cu privire la procedura învestiturii Guvernului și a aprobării programului de guvernare, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 356 din 5 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 14 mai 2007, că: "În situația învestirii Guvernului și aprobării Programului de guvernare, Parlamentul îi verifică, prin comisiile permanente, pe candidații pentru funcția de ministru și apoi dezbate și aprobă prin hotărâre, în ședința comună a Camerelor Parlamentului, cu votul majorității deputaților și senatorilor, Programul de guvernare și lista completă a Guvernului. Hotărârea Parlamentului, semnată de președinții Camerelor, se înaintează de către aceștia de îndată Președintelui României, spre a proceda la numirea Guvernului; [_]. Numirea Guvernului de către Președintele României nu se face la sesizarea primului-ministru, ci la sesizarea președinților celor două Camere ale Parlamentului și în baza hotărârii Parlamentului de aprobare a Programului de guvernare și a listei complete a membrilor Guvernului. Obligația constituțională a Președintelui României se fundamentează pe hotărârea Parlamentului și, în executarea acesteia, Președintele emite decretele de numire în funcție a membrilor Guvernului, urmată de depunerea jurământului de credință cerut de lege. Candidații la funcția de ministru înscriși pe lista Guvernului, propusă de candidatul pentru funcția de prim-ministru, sunt audiați de comisiile permanente ale Camerelor Parlamentului, competente potrivit obiectului de activitate al funcției candidatului de ministru și, pe baza constatărilor făcute, acestea emit avize favorabile sau avize de respingere; [_].. Hotărârile Parlamentului au la bază constatările făcute de comisiile permanente parlamentare privind corespunderea pe funcție a candidaților propuși și, în temeiul acestor garanții, urmează învestirea în funcție de către Președintele României, depunerea jurământului și intrarea în exercițiul funcțiunii. Acesta este cadrul juridic obligatoriu pentru situațiile prevăzute de art. 85 alin. (1) și (3) și art. 103 din Constituție, dispoziții dezvoltate în prevederile Regulamentului ședințelor comune ale Camerelor Parlamentului“.

49. Prin Decizia nr. 98 din 7 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 22 februarie 2008, Curtea a statuat că, în cazurile prevăzute la alin. (1) și (3) ale art. 85,"numirea de către Președintele României a miniștrilor este un act de executare a hotărârii Parlamentului și de învestire, pe această bază, a miniștrilor, de către șeful statului. Hotărârea organului reprezentativ suprem al poporului român [art. 61 alin. (1) din Constituția României] este un act obligatoriu, pe care Președintele nu l-ar putea refuza decât prin săvârșirea unor fapte grave de încălcare a Constituției“ (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 1.559 din 18 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 30 noiembrie 2009, și Decizia nr. 1.560 din 18 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 30 noiembrie 2009).

50. Considerentele mai sus citate sunt de natură a evidenția semnificația și importanța Hotărârii Parlamentului de numire a Guvernului, respectiv de aprobare a propunerii prim-ministrului de modificare a structurii și compoziției politice a Guvernului. Aceasta implică responsabilitatea Parlamentului, în calitate de autoritate reprezentativă aleasă de către corpul electoral, precum și o răspundere politico-juridică pe care o presupun, de altfel, toate actele pe care acesta le emite.

51. Or, Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014 se referă în mod expres în art. 3 la Programul de guvernare, certificând faptul că este cel aprobat de Parlament cu ocazia votului de învestitură a Guvernului. De asemenea, Acordul guvernamental transmis de Guvern la solicitarea Curții Constituționale, Acord semnat de domnul Victor Ponta, în calitate de prim-ministru al României, și de Kelemen Hunor, președintele UDMR, prevede, la art. 1, că "Uniunea Democrată Maghiară face parte din formula guvernamentală (UDMR) și își asumă programul Guvernului 2013-2016, adoptat de către Parlamentul României la data de 21 decembrie 2012.“

52. Ambele acte, atât cel adoptat de Parlament, cât și cel semnat de prim-ministrul Guvernului, atestă faptul că în cauză a fost schimbată doar structura și compoziția politică a Guvernului României, nu și Programul de guvernare.

53. Controlul exercitat de Curtea Constituțională poate avea ca obiect doar constituționalitatea hotărârilor Parlamentului, nu și conținutul eventualelor acorduri politice care au condus la adoptarea acestora.