Decizia CCR nr. 158 din 19.03.2014 privind cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Preşedintele României şi Guvernul României, formulată de prim-ministrul Victor-Viorel Ponta

1. Prin Cererea cu nr. 5/1.225 din 5 martie 2014, prim-ministrul Guvernului României a solicitat Curții Constituționale să se pronunțe asupra existenței unui conflict juridic de natură constituțională între Președintele României și Guvernul României.

2. Sesizarea se întemeiază pe prevederile art. 146 lit. e) din Constituție și ale art. 11 alin. (1) lit. A.e), ale art. 34, 35 și 36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Cererea a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 931 din 5 martie 2014 și formează obiectul Dosarului nr. 169E/2014.

3. În motivarea sesizării, prim-ministrul României a expus argumentele pe care se întemeiază susținerea privind existența unui conflict juridic de natură constituțională, argumente evidențiate în continuare.

4. "Prin adresa nr. 5/1.171/03M.2014, prim-ministrul a transmis Președinților celor două Camere, în baza art. 85 alin. (3) din Constituția României, republicată, o Scrisoare cuprinzând propunerea de remaniere a Guvernului prin schimbarea structurii și a compoziției politice, solicitând, totodată, Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului stabilirea ordinii de zi și a datei convocării deputaților și senatorilor în ședința comună, în vederea aprobării noilor membri ai Guvernului.

5. În data de 4 martie 2014, Camera Deputaților și Senatul, reunite în ședință comună, au aprobat, la propunerea prim-ministrului, Hotărârea nr. 1/2014 privind modificarea structurii și compoziției politice a Guvernului României.

6. În baza acestei Hotărâri a Parlamentului, Președintele României trebuie să își îndeplinească obligația legală de a emite decretele de numire a noilor membri ai Guvernului.

7. Președintele României, în conferința de presă organizată la Palatul Cotroceni, în data de 4 martie a.c., a afirmat că numirea membrilor Guvernului conform Hotărârii Parlamentului menționate anterior va fi condiționată de asumarea, de către Guvernul în exercițiu, a unui nou program de guvernare.

8. Articolul 85 alin. (3) din Constituția României, republicată, are următorul conținut: «(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziția politică a Guvernului, Președintele României va putea exercita atribuția prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.»

9. Cerința constituțională a fost îndeplinită prin propunerea de remaniere formulată de prim-ministru și prin aprobarea noii structuri și compoziții politice a Guvernului, conform Hotărârii Parlamentului sus-menționate.

10. Astfel cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 98 din 7 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 22 februarie 2008, «Din textul Constituției rezultă că, în cazurile prevăzute la alin. (1) și (3) ale art. 85, numirea de către Președintele României a miniștrilor este un act de executare a hotărârii Parlamentului și de învestire, pe această bază, a miniștrilor de către șeful statului. Hotărârea organului reprezentativ suprem al poporului român [art. 61 alin. (1) din Constituția României] este un act obligatoriu, pe care Președintele nu l-ar putea refuza decât prin săvârșirea unor fapte grave de încălcare a Constituției.»

11. După cum s-a subliniat în doctrină, această competență constituțională a șefului statului este «o competență legată, pe care el este obligat să o exercite, cu respectarea întocmai a votului de încredere acordat. Privită exclusiv din acest punct de vedere, numirea are un caracter îndeosebi solemn, ea nu implică posibilitatea unei aprecieri, de oportunitate sau de alt fel.» (M. Constantinescu, I. Muraru, Drept parlamentar românesc, p. 260, Editura All Beck, București, 2005).

12. Ipoteza descrisă la art. 85 alin. (3) din Constituție corespunde situației în care fie se mărește numărul membrilor Guvernului, fie mai sunt cooptate la guvernare alte partide, respectiv sunt scoase de la guvernare mai multe partide (Șt. Deaconu în Constituția României- comentariu pe articole, coordonator I. Muraru și E. S. Tănăsescu, București, Editura Ch. Beck 2008, pag. 806). Indiferent de situația de fapt, dispozițiile art. 85 alin. (3) presupun în mod necesar un control parlamentar exercitat printr-un vot de aprobare a noului Guvern. În baza hotărârii Parlamentului, Președintele României emite decretul sau decretele de numire a noilor membri ai Guvernului. Textul constituțional nu face nicio referire la situația în care Guvernul își schimbă programul politic votat de parlament la învestirea sa.

13. În aceste condiții, Președintele României nu poate condiționa numirea membrilor Guvernului, ca efect al remanierii, de modificarea sau completarea programului politic al Guvernului.

14. Programul a făcut obiectul unei examinări și aprobări din partea legislativului la data învestirii Guvernului și doar în situația în care Guvernul are în vedere schimbarea acestui program se va acționa potrivit prevederilor constituționale aplicabile. Mai mult, prin art. 3 din Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014, Guvernul, în componența rezultată după remaniere, și-a asumat Programul de guvernare, astfel cum a fost prezentat în ședința Camerelor reunite din data de 21 decembrie 2012 și aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 45/2012.

15. În consecință, nu exista nicio modificare a Programului de guvernare deja aprobat.“

16. Prim-ministrul solicită Curții Constituționale să constate existența unui conflict juridic de natură constituțională între Guvernul României și Președintele României, generat de refuzul șefului statului de a-și îndeplini obligațiile legale decurgând din prevederile art. 85 alin. (3) din Constituția României, republicată. În conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, în opinia prim-ministrului soluționarea prezentului conflict juridic de natură constituțională se poate face într-un singur mod, prin îndeplinirea de către Președintele României a tuturor obligațiilor constituționale necesare pentru ca miniștrii prevăzuți în Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014 să fie învestiți.

17. În concluzie, prim-ministrul solicită Curții Constituționale admiterea cererii și pronunțarea unei decizii prin care:

- să constate existența unui conflict juridic de natură constituțională între Guvernul României și Președintele României;

- să constate că acest conflict este cauzat de refuzul Președintelui României de a exercita atribuția prevăzută la art. 85 alin. (2) și (3) din Constituția României, republicată, conform Hotărârii Parlamentului României nr. 1/2014 privind modificarea structurii și compoziției politice a Guvernului României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 4 martie 2014;

- să constate că refuzul Președintelui României de a numi pe unii membri ai Guvernului, conform aprobării Parlamentului, în conformitate cu propunerea prim-ministrului, este neconstituțional.

18. În conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cererea a fost comunicată Președintelui României și Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere asupra conținutului conflictului juridic de natură constituțională și a eventualelor căi de soluționare a acestuia.

19. Guvernul a transmis, prin Adresa nr. 5/1.279/2014, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 1.056 din 12 martie 2014, punctul său de vedere în care, suplimentar față de cele prezentate în sesizarea Curții Constituționale, arată că, în condițiile în care, Președintele României a emis Decretul nr. 261/2014 privind revocarea din funcție și numirea unor membri ai Guvernului României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 5 martie 2014, sesizarea transmisă Curții cu Adresa nr. 5/1.225/2014 a rămas fără obiect.

20. În eventualitatea în care, Curtea Constituțională va analiza pe fond situația existenței unui conflict juridic de natură constituțională, Guvernul își menține integral punctul de vedere exprimat în temeiul prevederilor art. 146 lit. e) din Constituție în conținutul sesizării înaintate Curții Constituționale.

21. Președintele României a comunicat punctul său de vedere cu Adresa nr. 620/14 martie 2014, înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 1.108 din 14 martie 2014, prin care solicită Curții să constate că nu există un conflict juridic de natură constituțională între Președintele României și Guvernul României, pentru considerente expuse în continuare.

22. În data de 3 martie 2014, prim-ministrul a transmis propunerea prin care a solicitat Parlamentului convocarea în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru data de 4 martie 2014, ora 15,00, în vederea aprobării unor modificări în structura și componența Guvernului României, respectiv desființarea/înființarea unor posturi de membru al Guvernului, revocarea din funcție și numirea în funcție a unor membri ai Guvernului.

23. Prin Hotărârea nr. 1/2014, Parlamentul a aprobat modificarea structurii și compoziției politice a Guvernului României. Hotărârea Parlamentului României a fost comunicată Președintelui României în seara zilei de 4 martie 2014, la ora 19,15, și publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 4 martie 2014.

24. În conformitate cu jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia Curții Constituționale nr. 98/2008, Președintele României a emis decretul privind revocarea din funcție și numirea unor membri ai Guvernului României, în data de 5 martie 2014. Decretul nr. 261/2014 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 5 martie 2014.

25. Desfășurarea evenimentelor relevă faptul ca nu a existat un conflict juridic de natură constituțională între Guvernul României și Președintele României. În raport cu normele constituționale, precum și cu jurisprudența constituțională și europeană, aspectele imputate Președintelui României nu sunt acte, acțiuni sau omisiuni, ci simple declarații cu caracter politic. Procedura s-a finalizat cu emiterea decretului în cauză, cu respectarea întocmai a procedurii și a jurisprudenței constituționale.

26. În ziua acordării votului pentru schimbarea structurii și compoziției politice a Guvernului, respectiv în data de 4 martie 2014, în calitate de Președinte al României, domnul Traian Băsescu a declarat public următoarele: "(_) Punctul meu de vedere este că voi respecta deciziile anterioare ale Curții Constituționale și voi numi toți miniștrii în momentul în care condițiile vor fi îndeplinite.“, "(_) când este vorba despre un ministru desemnat prin votul Parlamentului, Președintele este obligat să-l numească, deci, indiferent care mi-ar fi părerea despre un ministru sau despre altul, nu mă pot opune votului Parlamentului. Asta a hotărât Curtea Constituțională anterior. Deci, îmi plac sau nu îmi plac, nu are nicio relevanță (_)“

27. Este indubitabil că permanent Președintele României a avut în vedere respectarea întocmai a procedurilor privitoare la numirea Guvernului, consacrate constituțional și jurisprudențial.

28. Pretinsul conflict juridic între Guvernul României, pe de o parte, și Președintele României, pe de altă parte, nu există și nici n-a existat pentru că în prezenta cauză nu se fac referiri la acte sau acțiuni prin care Președintele României să-și fi arogat puteri, atribuții sau competențe, care, potrivit Constituției, aparțin unei alte autorități publice și nici nu ne aflăm în situația în care Președintele României ar fi trebuit să își exercite o atribuție și nu și-a exercitat-o.

29. Președintele României și-a exercitat întocmai și de îndată atribuția constituțională prevăzută de art. 85 alin. (2) coroborat cu art. 85 alin. (3) din Constituție, ceea ce nu poate conduce la un conflict între acesta și Guvern.

30. Nu există nicio dispoziție constituțională sau legală din care să rezulte că, după aprobarea Parlamentului, Președintele României are un anumit termen pentru emiterea decretului de numire a noilor membri ai Guvernului. Mai mult, nu se poate reține că emiterea decretului a fost întârziată prin corespondența, declarațiile politice și luările de poziție ce au avut loc.

31. Președintele României consideră că emiterea decretului s-a realizat în cel mai scurt termen posibil, respectiv în ziua următoare adoptării Hotărârii Parlamentului României nr. 1/2014, ce a fost comunicată Președintelui României în data de 4 martie 2014, la ora 19,15, și publicată în seara aceleiași zile în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 4 martie 2014. Așadar nu există niciun temei de nelegalitate în procedura desfășurată de Președintele României.

32. Emiterea decretului privind revocarea din funcție și numirea unor membri ai Guvernului României la nicio zi după aprobarea Parlamentului a propunerii prim-ministrului nu poate fi considerată că a generat un blocaj instituțional. Trebuie observat că, în perioada menționată, Guvernul României funcționa cu miniștrii interimari, nefiind demis în urma vreunei proceduri constituționale, astfel încât atribuțiile sale să fie limitate numai la actele necesare pentru administrarea treburilor publice.

33. Declarațiile nu pot da naștere unui conflict juridic de natură constituțională între autorități publice. A interpreta, în baza unor declarații politice, că Președintele României nu și-a exercitat atribuțiile constituționale, nu este corect. Președintele României își desfășoară activitatea cu respectarea principiului colaborării între instituții, în spiritul unui comportament loial față de Constituție, principiu reliefat și în jurisprudența Curții Constituționale prin Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012, și prin Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 12 noiembrie 2010.

34. Față de cele de mai sus, Curtea urmează să constate că nu există elemente concrete din care să rezulte că dialogul dintre Președintele României și prim-ministru ar fi produs efecte juridice de natură să conducă la un blocaj instituțional prin neexercitarea prerogativelor constituționale ale Președintelui României.

35. Ulterior sesizării Curții, prin Adresa nr. 5/1.235 din 6 martie 2014, înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 958 din 6 martie 2014, prim-ministrul României, domnul Victor-Viorel Ponta, a solicitat Curții să ia act de cererea prin care se retrage, ca rămasă fără obiect, Sesizarea nr. 5/1.225 din 5 martie 2014, formulată în temeiul prevederilor art. 146 lit. e) din Constituție, înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 931 din 5 martie 2014, având în vedere publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 5 martie 2014, a Decretului nr. 261/2014 privind revocarea din funcție și numirea unor membri ai Guvernului României.

36. Cererea privind soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre Președintele României și Guvernul României a fost dezbătută în ședința din data din 19 martie 2014. La ședință a participat Claudiu Constantin Dinu, consilier prezidențial pe probleme juridice din cadrul Departamentului constituțional legislativ al Administrației Prezidențiale.

37. Având cuvântul, consilierul prezidențial solicită Curții să respingă cererea de renunțare formulată de prim-ministrul României, arătând că potrivit dispozițiilor art. 14 raportate la art. 55 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională are obligația de a soluționa cererea privind soluționarea conflictului juridic de natură constituțională.

38. Pe fond, consilierul prezidențial apreciază că declarațiile publice ale Președintelui României constituie o manifestare a dreptului la exprimarea opiniei politice a acestuia, care nu a condiționat numirea Guvernului de angajarea răspunderii în fața Parlamentului. Corespondența purtată între Președintele României și prim-ministrul României cu prilejul numirii guvernului remaniat a avut ca obiect modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor constituționale incidente, în condițiile speciale ale desființării alianței politice câștigătoare a alegerilor parlamentare, care a determinat compoziția politică a guvernului precedent. În urma discuțiilor purtate, prim-ministrul a decis angajarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului asupra unui program, iar Președintele României a emis decretul de numire în funcție a noilor miniștri.

CURTEA,

39. examinând sesizarea formulată de prim-ministrul Victor-Viorel Ponta privind existența unui conflict juridic de natură constituțională între Președintele României și Guvernul României, punctele de vedere ale Președintelui României și Guvernului României, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reține următoarele:

40. Curtea constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit art. 146 lit. e) din Constituție, precum și ale art. 1, 10, 34 și 35 din Legea nr. 47/1992, să se pronunțe asupra conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritățile publice.

I. Admisibilitatea sesizării

41. În conformitate cu dispozițiile art. 146 lit. e) din Constituție, Curtea Constituțională "soluționează conflictele juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice“. În acest sens, autorități publice care ar putea fi implicate într-un conflict juridic de natură constituțională sunt numai cele cuprinse în titlul III din Constituție, și anume: Parlamentul, alcătuit din Camera Deputaților și Senat, Președintele României, ca autoritate publică unipersonală, Guvernul, organele administrației publice centrale și ale administrației publice locale, precum și organele autorității judecătorești. Pentru exercitarea competenței prevăzute de Constituție, Curtea este sesizată la cererea "Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a primului-ministru sau a președintelui Consiliului Superior al Magistraturii“. Subiectele de drept pe care Legea fundamentală le îndrituiește a sesiza Curtea sunt limitativ prevăzute, dispoziția constituțională nedistingând după cum autoritățile pe care le reprezintă sunt sau nu părți în conflictul cu care sesizează Curtea.

42. Prin urmare, Curtea constată că prim-ministrul României este în drept să formuleze cererea cu privire la soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre Președintele României și Guvernul României, autorități publice susceptibile a avea calitatea de părți într-un conflict juridic de natură constituțională.

43. Cu privire la cererea autorului sesizării prin care se solicită Curții să ia act de retragerea "ca rămasă fără obiect“ a sesizării formulate, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Procedura jurisdicțională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale. Compatibilitatea se hotărăște exclusiv de Curte.“ Or, natura procedurii desfășurate în fața Curții Constituționale este determinată de natura atribuțiilor pe care instanța constituțională le exercită în virtutea rolului său de garantai supremației Constituției. Astfel, Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România și are competențe consacrate prin însăși Legea fundamentală, atribuții de drept constituțional, ramură a dreptului public, așa încât procedura desfășurată în fața Curții Constituționale își însușește toate trăsăturile unei proceduri jurisdicționale de drept public.

44. Renunțarea la judecată, ca expresie a principiului disponibilității, este un drept recunoscut părților participante la un proces de natură civilă, fiind expres prevăzut de norma procesual civilă.

45. Prin urmare, dată fiind natura atribuțiilor Curții Constituționale, în lipsa unei reglementări exprese cu privire la posibilitatea părților aflate într-o procedură desfășurată în fața Curții de a renunța la judecată, chiar în condițiile trimiterii la regulile procedurii civile, apreciem că solicitarea adresată Curții de a lua act de retragerea, ca rămasă fără obiect, a sesizării formulate în cauză nu este compatibilă cu procedura privind soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice.

46. Așa fiind, în temeiul art. 14 coroborat cu art. 55 din Legea nr. 47/1992, Curtea respinge cererea de retragere a sesizării formulată de prim-ministrul României și urmează a analiza pe fond sesizarea formulată de acesta, dispunând cu privire la existența sau inexistența unui conflict juridic de natură constituțională, în acord cu prevederile art. 146 lit. e) din Constituție.

II. Examinarea condițiilor privind existența unui conflict juridic de natură constituțională

II.1. Prezentarea situației de fapt

47. În data de 3 martie 2014, prim-ministrul României, domnul Victor-Viorel Ponta, a transmis propunerea prin care a solicitat Parlamentului convocarea în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului, pentru data de 4 martie 2014, ora 15,00, în vederea aprobării unor modificări în structura și componența Guvernului României, respectiv desființarea/înființarea unor posturi de membru al Guvernului, revocarea din funcție și numirea în funcție a unor membri ai Guvernului, 48. În temeiul prevederilor art. 85 alin. (3) din Constituție, precum și ale art. 36 și art. 37 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, Parlamentul României a adoptat Hotărârea nr. 1/2014 privind modificarea structurii și compoziției politice a Guvernului României.

49. Hotărârea Parlamentului României a fost comunicată Președintelui României în aceeași zi, 4 martie 2014, în vederea exercitării atribuțiilor prevăzute la art. 85 alin. (2) și (3) din Constituție. Hotărârea nr. 1/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 4 martie 2014.

50. În data de 4 martie 2014, după adoptarea Hotărârii Parlamentului, în calitate de Președinte al României, domnul Traian Băsescu a susținut o conferință de presă în care a declarat public că va numi toți miniștrii în momentul în care condițiile vor fi îndeplinite, iar numirea membrilor Guvernului, conform Hotărârii Parlamentului menționate anterior, este condiționată de asumarea, de către Guvernul în exercițiu, a unui nou program de guvernare agreat de partidele participante la noua coaliție guvernamentală.

51. În data de 5 martie 2014, prim-ministrul României sesizează Curtea Constituțională cu cererea de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre Președintele României și Guvernul României.

52. În aceeași zi, prim-ministrul României anunță public că Guvernul României își va angaja răspunderea, în temeiul art. 114 alin. (1) din Constituție, în fața Camerei Deputaților și a Senatului, în ședință comună, asupra unui program.

53. Ulterior, în temeiul prevederilor art. 85 alin. (2) și (3), ale art. 100 alin. (1) și art. 106 din Constituție, Președintele României a emis decretul privind revocarea din funcție și numirea unor membri ai Guvernului României - Decretul nr. 261/2014, care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 5 martie 2014.

II. 2. Noțiunea de conflict juridic de natură constituțională între autorități publice

54. Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, că acesta presupune "acte sau acțiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe își arogă puteri, atribuții sau competențe, care, potrivit Constituției, aparțin altor autorități publice, ori omisiunea unor autorități publice, constând în declinarea competenței sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligațiile lor“. De asemenea, prin Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, Curtea a reținut: "Conflictul juridic de natură constituțională există între două sau mai multe autorități și poate privi conținutul ori întinderea atribuțiilor lor decurgând din Constituție, ceea ce înseamnă că acestea sunt conflicte de competență, pozitive sau negative, și care pot crea blocaje instituționale.“ În sfârșit, Curtea a mai statuat că textul art. 146 lit. e) din Constituție "stabilește competența Curții de a soluționa în fond orice conflict juridic de natură constituțională ivit între autoritățile publice, iar nu numai conflictele de competență născute între acestea“ (Decizia nr. 270 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008).

55. Față de circumstanțierea realizată în jurisprudența citată cu privire la atribuția conferită Curții Constituționale de art. 146 lit. e) din Constituție, rezultă că în prezenta cauză Curtea urmează să decidă dacă aspectele sesizate în cererea prim-ministrului întrunesc elementele constitutive ale unui conflict juridic de natură constituțională între Președintele României și Guvernul României, având a analiza următoarele împrejurări:

- dacă Președintele României poate condiționa numirea membrilor Guvernului, ca efect al remanierii guvernamentale prin care se schimbă structura sau compoziția politică a Guvernului, de aprobarea de către Parlament a modificării sau completării programului politic al Guvernului;

- dacă prin declarațiile publice cu privire la numirea în funcție a membrilor Guvernului, Președintele României a omis sau a refuzat să îndeplinească o obligație constituțională de natură a genera un blocaj instituțional.

II. 3. Cadrul juridic constituțional incident în soluționarea cererii privind constatarea unui conflict juridic de natură constituțională

56. - Art. 85:"(1) Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, Președintele revocă și numește, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziția politică a Guvernului, Președintele României va putea exercita atribuția prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.“;

- Art. 102 alin. (1): "Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice.“;

- Art. 103:"(1) Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

(2) Candidatul pentru funcția de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului și a întregii liste a Guvernului.

(3) Programul și lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorității deputaților și senatorilor.“;

- Art. 104:"(1) Primul-ministru, miniștrii și ceilalți membri ai Guvernului vor depune individual, în fața Președintelui României, jurământul de la articolul 82.

(2) Guvernul în întregul său și fiecare membru în parte își exercită mandatul, începând de la data depunerii jurământului.“;

- Art. 109:"(1) Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalți membri pentru activitatea Guvernului și pentru actele acestuia [_].“

II. 4. Numirea Guvernului - dispozițiile art. 85 alin. (1) coroborate cu art. 103 din Constituție

57. După desemnarea de către Președintele României a candidatului pentru funcția de prim-ministru, Parlamentul verifică, prin comisiile permanente, candidații pentru funcția de ministru. Dacă în urma audierilor la comisii candidații înscriși pentru funcția de ministru primesc aviz favorabil, Parlamentul, în ședință comună a celor două Camere, dezbate Programul de guvernare și lista completă a Guvernului. Parlamentul, cu votul majorității deputaților și senatorilor, acordă încredere Guvernului și aprobă prin hotărâre atât Programul de guvernare, expresie a compoziției politice a Guvernului, cât și lista membrilor Guvernului, care reflectă structura și compoziția politică a executivului [art. 103 alin. (3) din Constituție].

58. Potrivit prevederilor art. 90 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, hotărârea Parlamentului, semnată de președinții Camerelor, se înaintează de către aceștia de îndată Președintelui României, spre a proceda la numirea Guvernului.

59. Numirea Guvernului de către Președintele României nu se face la sesizarea prim-ministrului, ci la sesizarea președinților celor două Camere ale Parlamentului și în baza hotărârii Parlamentului de aprobare a Programului de guvernare și a listei complete a membrilor Guvernului. Astfel, potrivit art. 85 alin. (1) teza a doua din Constituție, Președintele României numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

II. 5. Remanierea guvernamentală care are ca efect schimbarea structurii sau compoziției politice a Guvernului - dispozițiile art. 85 alin. (3) din Constituție

60. Remanierea guvernamentală reprezintă înlocuirea unor membri ai Guvernului cu alte persoane care nu se regăsesc pe lista inițială aprobată de Parlament, la învestitură. În acest caz, Președintele României revocă și numește pe unii membrii ai Guvernului, procedura prevăzută de art. 86 alin. (2) și (3) și art. 90 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, fiind pe deplin aplicabilă.

61. Din textul Constituției rezultă că, în cazurile prevăzute la alin. (1) și (3) ale art. 85, numirea de către Președintele României a miniștrilor este un act de executare a hotărârii Parlamentului și de învestire, pe această bază, a miniștrilor de către șeful statului. Hotărârea organului reprezentativ suprem al poporului român [art. 61 alin. (1) din Constituția României] este un act obligatoriu, pe care Președintele nu l-ar putea refuza decât prin săvârșirea unor fapte grave de încălcare a Constituției. Potrivit art. 85 alin. (3) din Constituție, competența constituțională a Președintelui României în procedura de remaniere a Guvernului vizează doar revocarea și numirea unor membrii ai executivului, pe baza aprobării Parlamentului.

II. 6. Programul de guvernare

62. În ceea ce privește Programul de guvernare, acest document politic vizează exclusiv raportul constituțional dintre Parlament și Guvern, raport guvernat de dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“, și de cele ale art. 102 alin. (1) din Constituție, "Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice“.

63. În caz de remaniere guvernamentală, dispozițiile constituționale ale art. 103 alin. (3) nu prevăd obligația prim-ministrului de a supune votului de încredere al Parlamentului acest act politic, ci doar, așa cum s-a arătat în prealabil, lista membrilor Guvernului, care reflectă structura și compoziția politică a noului executiv.

64. Însă, Guvernul răspunde politic în fața Parlamentului, în conformitate cu dispozițiile art. 109 din Constituție, potrivit cărora "(1) Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalți membri pentru activitatea Guvernului și pentru actele acestuia [_]“, iar cât timp încrederea acordată Guvernului nu a fost retrasă, nu există temei constituțional pentru ca același Program de guvernare, aprobat de Parlament la învestitură, să fie din nou supus aprobării Parlamentului. Mai mult, pe parcursul exercitării mandatului, dacă apreciază că Guvernul nu își poate realiza funcțiile constituționale sau programul politic în noua sa componența, Parlamentul, în îndeplinirea funcției sale de control, poate să retragă Guvernului încrederea acordată, prin promovarea și adoptarea unei moțiuni de cenzură, în condițiile art. 113 din Constituție.

65. Pe de altă parte, întrucât punerea în aplicare a Programului de guvernare este condiționată de aprobarea de către Parlament, orice modificare a acestuia impune în sarcina Guvernului obligația de a supune dezbaterii forului legislativ noul conținut al Programului. Astfel, în temeiul art. 114 alin. (1) din Constituție "Guvernul își poate angaja răspunderea în fața Camerei Deputaților și a Senatului, în ședință comună, asupra unui program, a unei declarații de politică generală sau a unui proiect de lege“. Decizia Guvernului de a-și angaja răspunderea constituie un act de voință exclusiv, unilateral și irevocabil realizat în vederea adoptării noului program, iar Parlamentul, în condițiile procedurale stabilite prin Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, poate vota, în urma depunerii de către cel puțin o pătrime din numărul total al deputaților și senatorilor, o moțiune de cenzură care are drept efect demiterea Guvernului.

III. Analiza existenței conflictului juridic de natură constituțională

66. Conform jurisprudenței Curții Constituționale "Conflictul juridic de natură constituțională între autorități publice presupune acte sau acțiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe își arogă puteri, atribuții sau competențe, care, potrivit Constituției, aparțin altor autorități publice, ori omisiunea unor autorități publice, constând în declinarea competenței sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligațiile lor.“ (Decizia Curții Constituționale nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005)

67. Conflictul juridic de natură constituțională se poate declanșa între două sau mai multe autorități și poate privi conținutul ori întinderea atribuțiilor lor decurgând din Constituție, ceea ce înseamnă ca acestea sunt conflicte de competență, pozitive sau negative, și care pot crea blocaje instituționale.

68. În aceeași decizie, Curtea Constituțională a mai statuat că opiniile, judecățile de valoare sau afirmațiile titularului unui mandat de demnitate publică - așa cum este Președintele României, autoritate publică unipersonală, ori cum este conducătorul unei autorități publice - referitoare la alte autorități publice nu constituie prin ele însele conflicte juridice între autorități publice. Părerile sau propunerile privind modul cum acționează ori ar trebui să acționeze o anumită autoritate publică sau structurile acesteia, chiar critice fiind, nu declanșează blocaje instituționale, dacă nu sunt urmate de acțiuni sau inacțiuni de natură să împiedice îndeplinirea atribuțiilor constituționale ale acelor autorități publice. Asemenea păreri ori propuneri rămân în cadrul limitelor libertății de exprimare a opiniilor politice, cu îngrădirile prevăzute de art. 30 alin. (6) și (7) din Constituție.

69. Articolul 84 alin. (1) din Constituție prevede că, "În timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini nicio altă funcție publică sau privată“. Aceste interdicții nu exclud însă posibilitatea exprimării, în continuare, a opiniilor politice, a angajamentelor și a scopurilor prezentate în programul său electoral ori să militeze și să acționeze pentru realizarea acestora, cu respectarea prerogativelor constituționale.

70. Funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate, prevăzută de art. 80 alin. (2) teza a doua din Constituție, impune imparțialitate din partea Președintelui României, dar nu exclude posibilitatea exprimării opiniei sale privind modul optim de soluționare a divergențelor apărute.

71. Dreptul la exprimarea opiniei politice este garantat și pentru Președintele României de art. 84 alin. (2), care prevede pentru șeful statului aceeași imunitate ca și pentru deputați și senatori, art. 72 alin. (1) din Constituție aplicându-se în mod corespunzător.

72. Curtea constată că nu există alte motive întemeiate pe dispozițiile și pe principiile Constituției care să justifice reconsiderarea acestor teze statuate în jurisprudența instanței constituționale.

73. Pe de altă parte, Curtea subliniază faptul că, în activitatea de îndeplinire a mandatelor constituționale ce le revin, reprezentanții autorităților publice, prin pozițiile pe care le exprimă, au obligația de a evita crearea unor stări conflictuale între puteri. Statutul constituțional al Președintelui, precum și rolul acestuia în cadrul democrației constituționale îl obligă să își aleagă forme adecvate de exprimare.

74. Așa fiind, Curtea constată că declarațiile Președintelui României nu au fost urmate de acțiuni sau inacțiuni de natură să împiedice îndeplinirea atribuțiilor constituționale ale autorității executive, șeful statului semnând Decretul nr. 261/2014 privind revocarea din funcție și numirea unor membri ai Guvernului României, care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 5 martie 2014.

75. În ceea ce privește momentul la care se exercită de către Președinte această atribuție constituțională, Curtea reține că nici Constituția, nici Legea nr. 90/2001 nu prevăd un termen în limitele căruia Președintele României trebuie să emită decretul privind revocarea din funcție și numirea membrilor Guvernului.