Decizia CCR nr. 57 din 11.02.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 28–31 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, şi a celor ale art. 880,art. 902 şi art. 904 din Codul civil

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 47-50 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, și a celor ale art. 880, 902 și 904 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Calor“ - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.930/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 328D/2013.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, domnul Bogdan Eugen Popescu, în calitate de director general al Societății Comerciale "Calor“ - S.R.L. Lipsește partea Societatea Comercială "Titan Mar“ - S.A. din Chiajna, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, sunt invocate o serie de aspecte legate de modalitatea de interpretare și aplicare a reglementării legale criticate, care generează în practică disfuncționalități cu privire la efectuarea anumitor proceduri cadastrale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, referitor la critica formulată de autoarea excepției, apreciază că aspectele referitoare la interpretarea și aplicarea legii excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 754R din 5 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.930/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47-50 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, și a celor ale art. 880, 902 și 904 din Codul civil. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurenta - reclamantă Societatea Comercială "Calor“ - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect "excepție de neconstituționalitate“.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că notarea unui litigiu în cartea funciară doar printr-o verificare sumară efectuată numai în ceea ce privește legătura dintre litigiul aflat pe rolul instanțelor și imobilul înscris în cartea funciară, în absența unei verificări a caracterului întemeiat, legitim și serios, contravine principiului constituțional potrivit căruia dreptul de proprietate este garantat. Aceasta apreciază că prin respingerea cererii de notare a litigiului în cartea funciară i se încalcă accesul liber la justiție, dar și dreptul de proprietate privată. În opinia autoarei excepției, prin modul de reglementare extrem de vag al prevederilor de lege criticate se permite Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară să respingă o cerere de notare a unui litigiu pentru simplul considerent că nu are legătură cu imobilul în cauză sau sub pretextul că au fost închise cărțile funciare ale imobilelor aflate într-un litigiu pe rol.

Așa fiind, consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care interpretările instanțelor de judecată/Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară/Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu permit notarea litigiului în cărțile funciare. În acest context, arată că practica instanțelor de judecată nu este unitară sub acest aspect, motiv pentru care consideră că este necesară modificarea legislației în vigoare pentru a nu mai da naștere la niciun fel de interpretare arbitrară.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, astfel cum a fost motivată, critica de neconstituționalitate vizează, în realitate, modul de aplicare a prevederilor de lege de către instanțele judecătorești, iar nu contrarietatea acestora cu Constituția.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens, arată că autoarea excepției critică modul de interpretare și aplicare a prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate, susținând că redactarea sumară a acestora conduce la aplicarea neunitară a acestora la nivelul oficiilor teritoriale de cadastru și publicitate imobiliară.

Așa fiind, Guvernul apreciază că autoarea excepției solicită, în realitate, modificarea soluțiilor legislative consacrate prin textele de lege criticate, pentru a elimina posibilitatea interpretării neunitare a acestora. Or, o asemenea critică nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,"[_] se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 47-50 din titlul II capitolul II intitulat "Procedura de înscriere în cartea funciară“ al Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederile art. 880, 902 și 904 din Codul civil, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.

Curtea constată că, în temeiul art. III din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 24 iulie 2012, Legea nr. 7/1996 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, dându-se textelor o nouă numerotare.

Astfel, prevederile de lege avute în vedere la data invocării excepției de neconstituționalitate, și anume art. 47-50 din Legea nr. 7/1996 au devenit, ca urmare a renumerotării textelor, art. 28-31 din titlul II capitolul II intitulat "Procedura de înscriere în cartea funciară“ al acestui act normativ, având un conținut similar celui din forma anterioară ultimei republicări a Legii nr. 7/1996.

Așa fiind, obiectul excepției de neconstituționalitate, asupra căruia Curtea urmează a se pronunța, îl constituie prevederile art. 28-31 din Legea nr. 7/1996, republicată, și prevederile art. 880, 902 și 904 din Codul civil.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 - Accesul liber la justiție,art. 44 - Dreptul de proprietate privată,art. 136 - Proprietatea, precum și art. 154 - Conflictul temporal de legi. De asemenea, apreciază că sunt încălcate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia susține că prevederile de lege criticate din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 și cele ale art. 880, 902 și 904 din Codul civil sunt neconstituționale în măsura în care interpretările instanțelor de judecată/Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară/Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu permit notarea litigiului în cărțile funciare.

De asemenea, consideră că, datorită modului sumar de redactare a prevederilor de lege criticate, acestea sunt interpretate și aplicate diferențiat la nivelul oficiilor teritoriale de cadastru și publicitate imobiliară, iar practica instanțelor de judecată nu este unitară sub aspectul respingerii sau acceptării cererii de notare în cartea funciară a unui litigiu, motiv pentru care autoarea excepției consideră că este necesară modificarea legislației pentru a nu se mai da naștere la niciun fel de interpretare arbitrară a legii.

În contextul criticilor formulate, prin Decizia nr. 265 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 23 iulie 2013, Curtea a reținut că "atribuția sa de soluționare a excepției de neconstituționalitate, statuată de art. 146 lit. d) din Constituție, nu constă în analizarea conformității cu normele fundamentale a anumitor interpretări pe care organe, instituții sau autorități publice competente le dau textelor legale în procesul de aplicare a legii la diferite cazuri și circumstanțe, ci rezidă în controlul efectuat asupra unei pretinse stări de neconstituționalitate extrinsecă sau intrinsecă a unui text legal.“

Așa fiind, referitor la modalitatea de interpretare și de aplicare concretă, în practică, a textelor de lege deduse controlului de constituționalitate, precum și la necesitatea realizării unei jurisprudențe unitare a instanțelor de judecată, Curtea constată că aceste aspecte excedează atribuțiilor instanței de contencios constituțional.

Potrivit art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție este singura competentă să asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, sens în care era reglementată, la art. 329 din codul de procedură civilă din anul 1865, cu modificările și completările ulterioare, în prezent art. 514 din Codul de procedură civilă, instituția recursului în interesul legii.

Totodată, Curtea reține că pretinsa contrarietate cu Legea fundamentală derivă, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, și din "modul de reglementare extrem de vag al prevederilor de lege criticate“, prin care se "permite Oficiilor Teritoriale de Cadastru și Publicitate Imobiliară să respingă o cerere de notare a unui litigiu pentru simplul considerent că nu are legătură cu imobilul în cauză sau pretextând că au fost închise cărțile funciare ale imobilelor aflate într-un litigiu pe rol“, motivarea excepției de neconstituționalitate vizând, în fapt, o omisiune de reglementare, care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituționalitate.

În acest context, Curtea reține că, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, "Parlamentul este (_) unica autoritate legiuitoare a țării“, astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice sunt atribuții exclusive ale forului legislativ.