Decizia CCR nr. 104 din 27.02.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Emil Nedelea în Dosarul nr. 3.429/265/2013 al Judecătoriei Năsăud și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3D/2014.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 4D/2014 și nr. 5D/2014 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Emil Nedelea în dosarele nr. 3.430/265/2013 și nr. 3.431/265/2013 ale Judecătoriei Năsăud.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 4D/2014 și nr. 5D/2014 la Dosarul nr. 3D/2014, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și arată că nu este necesară o lege de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe de urgență, iar situația extraordinară este menționată în preambulul ordonanței de urgență. În ceea ce privește critica referitoare la îngrădirea accesului la justiție, susține că acest drept nu este afectat, sens în care este și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 13 decembrie 2013, pronunțate în dosarele nr. 3.429/265/2013, nr. 3.430/265/2013 și nr. 3.431/265/2013, Judecătoria Năsăud a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Emil Nedelea cu ocazia soluționării unor cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituționale ale art. 115, întrucât:

- la data adoptării acesteia nu exista o situație extraordinară, având în vedere că materia taxelor judiciare de timbru era deja reglementată prin Legea nr. 146/1997;

- a fost emisă "împotriva legii de abilitare prevăzute la art. 115 din Constituție“;

- poate afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale.

De asemenea, consideră că posibilitatea anulării unei cereri de chemare în judecată pentru neplata anticipată a unei taxe judiciare de timbru îngrădește accesul la justiție.

Judecătoria Năsăud opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, sens în care apreciază ca justificată adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, cu atât mai mult cu cât, în preambulul acesteia, caracterul de urgență este determinat de oportunitatea, rațiunea și utilitatea reglementării și a fost evidențiată existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 115 alin. (4) din Constituție, Guvernul a motivat urgența.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 115 privind delegarea legislativă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Referitor la critica autorului excepției de neconstituționalitate prin care susține că la data adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu exista o situație extraordinară, întrucât materia taxelor judiciare de timbru era reglementată prin Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel cum reiese din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, noul sistem normativ referitor la taxele judiciare de timbru a fost instituit avându-se în vedere modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin Codul civil.

2. În ceea ce privește critica referitoare la faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a fost emisă cu încălcarea prevederilor constituționale referitoare la adoptarea de către Parlament a unei legi de abilitare, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor constituționale, delegarea legislativă este atât legală, în temeiul unei legi speciale de abilitare, cât și constituțională, aceasta din urmă operând direct în virtutea prevederilor Constituției, respectiv ale art. 115 alin. (4)-(6). Ca atare, nu este necesară adoptarea, în prealabil, a unei legi de abilitare a Guvernului pentru a emite asemenea acte normative, respectiv ordonanțe de urgență.

3. Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 58 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, care a preluat, cu modificări și completări, cele statuate prin normele ce constituiau cadrul legal general în materia taxelor judiciare de timbru. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 reiterează cele stabilite prin normele anterioare, stabilind că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, iar în cazurile anume prevăzute de lege, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.

Din analiza dosarului cauzei reiese că autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de faptul că, în materie contravențională, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 s-a prevăzut că plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează (art. 19). Astfel, prin art. 53 din ordonanța de urgență criticată, s-a modificat art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că "pentru plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pentru recursul formulat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea, precum și pentru orice alte cereri incidente se percep taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.“

În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție prin impunerea unor taxe judiciare de timbru, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012, arătând că, potrivit dispozițiilor constituționale, accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru.

Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Astfel, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii, iar impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind, așadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe ori impozite sau, dimpotrivă, să instituie asemenea taxe astfel cum este cea criticată în prezenta cauză.

În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului accesului liber la justiție este aceea că nu este un drept absolut - Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57. Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.

4. De asemenea, în anumite situații (art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013), persoanele fizice pot obține scutiri, reduceri, amânări sau eșalonări de la plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008.

De altfel, din examinarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, Curtea constată că, în materie contravențională (art. 19), plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei, fiind, așadar, o taxă fixă. Or, o atare soluție legislativă este justificată atât timp cât legiuitorul optează, în materie contravențională, pentru sistemul unei taxe fixe și nu la valoare.