Decizia CCR nr. 886 din 25.10.2012 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a disp. art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) şi art. 223 din Legea dialogului social nr. 62/2011

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) și art. 223 din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepție ridicată de Sindicatul Liber "Solectron“ din Timișoara în Dosarul nr. 8.522/30/2011 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 726D/2012.

La apelul nominal, răspunde avocatul Maria Dobre, pentru Societatea Comercială "Flextronics România“ - S.R.L. din Timișoara, cu împuternicire avocațială la dosar. Lipsesc autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul Societății Comerciale "Flextronics România“ - S.R.L. din Timișoara solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale referitoare la dreptul de asociere, ci doar instituie condiții legale de reprezentativitate a sindicatelor. Cât privește dispozițiile art. 223 din Legea nr. 62/2011, susține că acestea sunt norme tranzitorii și nu contravin prevederilor constituționale invocate. Depune concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 8.522/30/2011, Tribunalul Timiș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) și art. 223 din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepția a fost ridicată de reclamantul Sindicatul Liber "Solectron“ din Timișoara în cadrul unui litigiu având ca obiect soluționarea cererii de constatare a nulității absolute a unui contract de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin art. 1 alin. (4), art. 15 alin. (2), art. 20 și art. 40 alin. (1) din Legea fundamentală.

Referitor la dispozițiile art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, arată că acestea permit ca, la nivelul unității, un singur sindicat să poată îndeplini condițiile de reprezentativitate, numai acesta putând participa la negocierile colective din unitatea respectivă, ceea ce împiedică exercitarea dreptului salariaților de a se asocia liber în sindicate, libertate ridicată la nivel de principiu, atât constituțional, cât și internațional.

În ceea ce privește dispozițiile art. 223 din Legea dialogului social nr. 62/2011, susține că acestea încalcă principiul separației puterilor în stat, puterea legislativă interferându-se cu efectele unui act emanat de o instanță judecătorească și anihilând autoritatea de lucru judecat a acesteia. Astfel, efectele unei hotărâri judecătorești nu pot fi cenzurate de o prevedere legală apărută ulterior pronunțării acestei hotărâri. Legiuitorul intervine cu prevederea art. 223 din Legea nr. 62/2011 peste autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești ce constată reprezentativitatea unui sindicat, hotărâre care trebuie să producă efecte pe o perioadă de 4 ani. Mai mult, Legea nr. 62/2011 a intrat în vigoare la data de 13 mai 2011, motiv pentru care aceasta poate să producă efecte doar asupra actelor și faptelor juridice încheiate după această dată și plasate sub imperiul acesteia, iar nu și asupra unor acte și fapte juridice săvârșite înainte de intrarea ei în vigoare.

Tribunalul Timiș - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece orice asociere implică în mod necesar și reprezentativitatea acesteia în raport de organismul social în cadrul căreia se constituie, astfel încât, prin condiționarea legală a calității acesteia de a fi reprezentativă de respectarea principiului democratic al majorității, nu se îngrădește dreptul de asociere sau de negocieri colective. Dimpotrivă, instanța consideră că finalitatea urmărită de dispozițiile de lege criticate corespunde cel mai bine intereselor salariaților de a fi reprezentați în mod real și unitar la negocierile colective.

Îndeplinirea condițiilor de reprezentativitate a unui sindicat se raportează la legea în vigoare la data la care acestea au fost supuse analizei instanței, ele neputând fi privite prin prisma unor condiții impuse de un act normativ survenit ulterior, deoarece prevederile acestuia din urmă nu se pot răsfrânge asupra unor situații juridice clarificate anterior intrării sale în vigoare.

Susține că dispozițiile de lege criticate contravin și art. 20 din Constituție, prin raportare la prevederile art. 2 din Convenția nr. 87/1948 a Organizației Internaționale a Muncii și ale Convenției nr. 98/1949 a aceleiași organizații.

Potrivit prevederilor art. 30 afin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază, în esență, că dispozițiile art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 sunt constituționale, deoarece legiuitorul este în drept să stabilească condițiile obligatorii în care sindicatele își desfășoară activitatea, inclusiv condițiile de reprezentativitate. Mai mult, în situația în care actele îndeplinite ori măsurile luate au efecte nu numai asupra membrilor acestora, ci și asupra restului salariaților din unitate, apare ca firească cerința legală ca aceste organizații să aibă un grad de reprezentativitate. În acest context, stabilirea unor condiții legale privind reprezentativitatea constituie o expresie a dispozițiilor constituționale referitoare la activitatea și rolul sindicatelor, care nu afectează în niciun fel exercițiul dreptului la liberă asociere.

Cu privire la dispozițiile art. 223 din Legea dialogului social nr. 62/2011, apreciază că acestea nu contravin principiului separației puterilor în stat și nici principiului neretroactivității legii, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 458/2003.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susținerile părții prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) și art. 223 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, care au următorul cuprins:

- Art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) "Sunt reprezentative la nivel național, de sector de activitate, de grup de unități și de unitate organizațiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: [_] C. la nivel de unitate: [_] c) numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puțin jumătate plus unu din numărul angajaților unității.“;

- Art. 223:"Reprezentativitatea organizațiilor patronale și sindicale constatată până la data intrării în vigoare a prezentei legi produce efecte după data intrării în vigoare a acesteia numai în condițiile în care întrunește criteriile de reprezentativitate prevăzute de prezenta lege.“

Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Cu privire la dispozițiile art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, prin Decizia nr. 574 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității Legii dialogului social - în cadrul controlului de constituționalitate a priori, reținând că art. 40 alin. (1) din Constituție prevede dreptul cetățenilor de a se asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere. Acest drept fundamental, social-politic, care nu este însă un drept absolut, se exercită prin participare la constituirea asociațiilor sau prin aderare la asociații existente. Înseși prevederile constituționale stabilesc anumite limite ale dreptului de asociere, care privesc trei aspecte: a) scopurile și activitatea; b) membrii; c) caracterul asociației, rezultând din modul său de constituire. Legea poate institui anumite condiții obligatorii privind constituirea și desfășurarea activității asociațiilor.

Prin aceeași decizie, Curtea a reținut - în ceea ce privește critica de neconstituționalitate privind eliminarea unor măsuri ce asigurau exercițiul liber și neconstrâns al libertății sindicale - că soluțiile legislative anterioare nu sunt de relevanță constituțională, cu alte cuvinte ele reprezintă mai degrabă garanții suplimentare de nivel legal în sprijinul activității sindicale, fără ca prin eliminarea lor să fie pusă în discuție sau afectată în vreun fel sau altul substanța art. 9 sau art. 40 din Constituție.

Cu privire la impunerea prin lege a unui număr minim de membri pentru constituirea unui sindicat, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 147 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 11 mai 2004, constatând că această prevedere se încadrează în condițiile pe care legea le poate impune potrivit prevederilor art. 9 din Constituție. Stabilirea numărului minim de membri constituanți se impune pentru a se asigura organizației sindicale constituite o reprezentativitate minimă în vederea desfășurării activităților specifice de apărare a drepturilor și intereselor membrilor săi.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluțiile, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

II. Referitor la dispozițiile art. 223 din Legea nr. 62/2011, Curtea reține că acestea fac parte din Titlul X "Dispoziții tranzitorii și finale“ din Legea dialogului social.

Având în vedere că noua reglementare modifică condițiile de reprezentativitate ale organizațiilor patronale și sindicale, este firească instituirea unei norme tranzitorii potrivit căreia reprezentativitatea constatată până la data intrării în vigoare a legii noi - Legea dialogului social nr. 62/2011 - produce efecte după data intrării în vigoare a acesteia numai în condițiile în care întrunește criteriile de reprezentativitate prevăzute de această nouă lege. În mod contrar, s-ar fi ajuns la situația în care - la nivelul unei unități - să fie imposibilă constituirea unui sindicat care să întrunească noile condiții de reprezentativitate.

Aceasta nu echivalează cu încălcarea principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece dispozițiile Legii nr. 62/2011 se aplică numai de la data intrării în vigoare a acesteia.

Cu privire la pretinsa încălcare a principiului separației puterilor în stat, Curtea reține că nici acesta nu este încălcat de prevederile de lege criticate, deoarece, pe de-o parte, legiuitorul poate institui și modifica anumite condiții obligatorii privind constituirea și desfășurarea activității sindicatelor, iar, pe de altă parte, hotărârile judecătorești de constituire a sindicatelor au fost emise în temeiul legii vechi - Legea sindicatelor nr. 54/2003.