Decizia CCR nr. 937 din 13.11.2012 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a disp. art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Dumitru Drăguțoiu în Dosarul nr. 1.585/83/2011 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.081 D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.585/83/2011, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Excepția a fost ridicată de recurentul-reclamant Dumitru Drăguțoiu în cadrul unui litigiu având ca obiect recalcularea pensiei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 50 din Constituție, referitor la protecția persoanelor cu handicap.

În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate impun ca - pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă - starea de handicap să fie preexistentă calității de asigurat. În același timp, art. 11 din Legea nr. 19/2000 prevede că stagiul complet de cotizare este de 30 de ani. Față de aceste prevederi legale, persoanele care au efectuat un stagiu mai mare de cotizare decât cel complet sunt dezavantajate față de cei care au cotizat doar 30 de ani sau chiar față de cei care au cotizat stagiul minim de 15 ani. Astfel, cei care au cotizat stagiul minim de 15 ani și pot dovedi că starea de handicap a fost preexistentă stagiului beneficiază de acordarea pensiei pentru limită de vârstă în condițiile art. 47 din Legea nr. 19/2000. În schimb, persoanele care au cotizat mai mult de 30 de ani, dar în cazul cărora starea de handicap a intervenit (sau au fost eliberate acte doveditoare ale acesteia) după ce au început să cotizeze, sunt împiedicate de dispozițiile de lege criticate "să dobândească pensie de invaliditate“.

În concluzie, arată că dispozițiile de lege criticate creează discriminări între persoanele cu handicap care au contribuit o perioadă de timp egală la bugetul de stat, pentru simplul fapt că nu pot prezenta acte medicale cu care să dovedească condiția impusă inechitabil de art. 47 din Legea nr. 19/2000.

Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat se aplică în aceleași condiții pentru toate categoriile de persoane asigurate, aflate în aceeași situație, fără a determina privilegii sau discriminări.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora: "Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent calității de asigurat, în funcție de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare și a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3, astfel:

a) cu 15 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap grav;

b) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puțin două treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat;

c) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.“

Deși prevederile de lege criticate nu mai sunt în vigoare, Legea nr. 19/2000 fiind abrogată în întregime de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, totuși acestea continuă să își producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), urmează a se analiza constituționalitatea dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000.

De altfel, art. 58 din Legea nr. 263/2010 are un conținut normativ similar cu cel al art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 50 privind protecția persoanelor cu handicap.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea respingând excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Astfel, prin Decizia nr. 565 din 25 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.052 din 25 noiembrie 2005, Curtea a reținut că prevederile de lege criticate nu epuizează nicidecum măsurile luate pe plan legislativ pentru realizarea protecției speciale a persoanelor cu handicap. Astfel, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 519/2002, prevedea numeroase măsuri de protecție în folosul tuturor categoriilor de persoane cu handicap.

Textul de lege supus controlului de constituționalitate are în vedere doar exercitarea dreptului la pensie al persoanelor cu handicap, iar din cadrul acestei categorii, numai a acelor persoane care au dobândit handicapul înainte de a fi devenit asigurat în sistemul public al asigurărilor sociale, respectiv înainte de a fi încadrate în muncă. Este evident că această categorie de persoane se află într-o situație diferită de cea a persoanelor care au dobândit handicapul în timp ce erau încadrate în muncă, fapt ce justifică în mod rezonabil instituirea unui tratament juridic diferențiat. Astfel, în timp ce persoanele la care se referă art. 47 din Legea nr. 19/2000 au dreptul de a obține pensie pentru limită de vârstă, cu beneficiul reducerii stagiului de cotizare și a vârstei de pensionare, persoanele care au dobândit handicapul în timp ce erau încadrate în muncă beneficiază de o altă categorie de pensie, anume pensia de invaliditate, prevăzută de art. 53 și următoarele din aceeași lege. Aceasta constituie, de asemenea, o reglementare favorabilă, corespunzătoare situației specifice acestei din urmă categorii de persoane. Potrivit acestor prevederi legale, și persoanele care au dobândit handicapul în timp ce erau încadrate în muncă se pot înscrie la pensie înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, cu reducerea sau chiar eliminarea perioadei necesare pentru realizarea stagiului de cotizare, în raport cu gradul de invaliditate, ce se stabilește prin expertiză medicală.

Prin urmare, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu contravine principiului constituțional care consacră egalitatea în drepturi și care permite instituirea unui tratament juridic diferențiat, atât timp cât situațiile de fapt avute în vedere sunt în mod obiectiv diferite.

De asemenea, în lumina argumentelor expuse, Curtea nu a putut reține nici criticile privind încălcarea obligației statului de a proteja persoanele cu handicap.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, cu precizarea că, în prezent, este în vigoare Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările și completările ulterioare.