Decizia CCR nr. 625 din 4.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, în ansamblul său, și, în mod particular, a dispozițiilor art. 59 și art. 61 din această lege, excepție ridicată de Nicușor Teodorescu în Dosarul nr. 1.226/121/2007* al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 495D/2014.

2. La apelul nominal răspunde pentru partea Inspectoratul General al Poliției Române consilierul juridic Sabin Gabriel Poschină, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autorul excepției a depus o cerere prin care solicită conexarea prezentului dosar "la prima excepție ce are același obiect și urmează a se judeca la Curte", partea Inspectoratul General al Poliției Române a formulat concluzii scrise cu privire la excepția invocată, iar partea Ministerul Afacerilor Interne a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției ca inadmisibilă.

4. Totodată, magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei a fost depusă o cerere formulată de Ordinul Profesional al Polițiștilor din România, Filiala Prahova, prin care se solicită Curții să analizeze "solicitarea" autorului excepției.

5. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Arată că ordinele și instrucțiunile ministrului de resort reglementează punerea în executare a Legii nr. 360/2002. Susține că legislația românească cuprinde mai multe acte normative care fac trimiteri la dispoziții prin care ministrul de resort este abilitat să emită ordine, însă ordinele nu creează norme de drept, ci stabilesc organizarea și executarea legii. Totodată, consideră că abilitarea de a emite ordine dată ministrului de resort nu reprezintă o delegare de competențe. În final, susține că ordinele ministrului de interne sunt publicate în Monitorul Oficial al României, iar cele care nu sunt destinate publicității sunt aduse la cunoștință polițiștilor printr-un mecanism de informare.

6. Reprezentantul Ministerului Public, referitor la criticile de neconstituționalitate privind dispozițiile Legii nr. 360/2002, în ansamblu, susține că acestea sunt mult prea generale. Însă, în ceea ce privește dispozițiile art. 26 alin. (3) și art. 61 din același act normativ, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că, practic, ordinele emise de ministrul de resort explicitează normele de ordin tehnic, fac precizări și transpun în practică legea.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin Decizia nr. 1.546 din 12 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.226/121/2007*, Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, în ansamblul său, și în particular a art. 59 și art. 61 din această lege.

8. Excepția a fost ridicată de Nicușor Teodorescu cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1.170 din 9 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Galați într-o cauză având ca obiect contestația formulată împotriva Dispoziției Șefului Inspectoratului de Poliție al Județului Galați nr. 1/03.01.2007 prin care s-a dispus sancționarea disciplinară a acestuia cu destituirea din poliție.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază, în esență, că Legea nr. 360/2002, în ansamblul său, este neconstituțională, întrucât aproape 50% din corpul legii este compus din norme prin care legiuitorul organic și-a delegat competența de reglementare către o autoritate publică de rang inferior din cadrul puterii executive și încalcă principiul securității raporturilor juridice, deoarece Legea nr. 360/2002 nu este nici "accesibilă și nici previzibilă" cetățenilor, din cauza numărului mare de norme incomplete, care sunt completate prin ordine de ministru nepublicate. Arată că până în anul 2008 ordinele ministrului de resort emise în baza Legii nr. 360/2002 nu s-au publicat, iar după această dată s-au publicat câteva, deși ordinele în cauză nu au fost emise cu caracter secret sau militar. Precizează că Ordinul nr. 400/2004 care reglementează procedura cercetării disciplinare a polițiștilor, în baza căruia a fost cercetat și sancționat, nu i-a fost adus la cunoștință. Consideră că, prin Legea nr. 360/2002, categoria funcționarilor polițiști este supusă unui tratament discriminatoriu defavorabil și nejustificat, prin comparație cu categoria funcționarilor publici, tratamentul defavorabil fiind produs ca urmare a împrejurării că legea privind Statutul polițistului - al cărei corp este format în proporție de 50% din norme incomplete - este "inaccesibilă" și "imprevizibilă" pentru destinatarii săi, polițiștii. Apreciază că Legea nr. 360/2002 nu oferă nicio informație privind criteriile ce vor servi la evaluarea polițistului, acestea fiind lăsate la aprecierea ministrului de interne.

10. De asemenea, referitor la criticile de neconstituționalitate ale art. 59 din Legea nr. 360/2002, autorul arată că aceste dispoziții legale nu prevăd care sunt subiectele de drept care au competența de a stabili sancțiunile disciplinare individuale.

11. Totodată, cu privire la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, autorul susține că acesta este interpretat, atât de către unitățile de poliție, cât și de către instanțele judecătorești, într-un singur sens, respectiv în sensul în care polițistului i se comunică doar faptul că a fost sancționat disciplinar, dar nu și actul administrativ de sancționare. Prin urmare, solicită a se constata că art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 este neconstituțional în măsura în care se interpretează că obligă doar la înștiințarea polițistului cu privire la faptul că a fost sancționat disciplinar, și nu obligă la comunicarea către acesta a actului administrativ prin care s-a stabilit motivat sancțiunea disciplinară.

12. Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal își exprimă opinia în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, motivat de faptul că din conținutul acestor prevederi legale rezultă că au fost adoptate în virtutea prerogativelor constituționale ale Parlamentului conferite de art. 61 alin. (1), fiind astfel respectat principiul supremației Constituției prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.

13. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât au fost adoptate în virtutea prerogativelor constituționale ale Parlamentului conferite de art. 61 alin. (1). Consideră că, prin Legea nr. 360/2002, în acord cu prevederile art. 126 alin. (6) din Constituție se recunoaște posibilitatea de a supune controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ actele administrative ale autorității publice (ordinul sau dispoziția de sancționare). Prin urmare, nu poate fi reținută critica autorului excepției referitoare la încălcarea accesului liber la justiție. Susține că nici critica referitoare la încălcarea art. 31 alin. (2) din Constituție nu poate fi reținută, din moment ce polițistul poate să cunoască în întregime actele cercetării, potrivit art. 59 alin. (6) din Legea nr. 360/2002 aducându-i-se totodată la cunoștință sancțiunea disciplinară pentru a o putea contesta. De asemenea, apreciază că nu poate fi reținută nici susținerea autorului excepției privind faptul că polițistului i se comunica doar că a fost sancționat disciplinar, dar nu și actul administrativ de sancționare disciplinară, întrucât aceasta este o problemă de interpretare a normei legale, care excedează competenței Curții Constituționale.

15. Referitor la susținerea potrivit căreia art. 59 și art. 61 din Legea nr. 360/2002 încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție, Avocatul Poporului apreciază că textele legale indicate sunt nediscriminatorii, deoarece se aplică uniform pentru toți cei care se află în situația prevăzută de ipoteza normelor respective, fără privilegii sau discriminări. Modalitatea diferită de reglementare a cercetării prealabile în cazul aplicării sancțiunilor disciplinare polițiștilor de cea a funcționarilor publici se datorează tocmai situațiilor specifice în care se află aceste categorii de angajați.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, în ansamblul său, și în particular, a dispozițiilor art. 59 și art. 61 din această lege. Având în vedere obiectul cauzei în care s-a ridicat excepția (contestație formulată împotriva Dispoziției nr. 1/03.01.2007 emisă de Șeful Inspectoratului de Poliție al Județului Galați prin care s-a dispus sancționarea disciplinară cu destituirea din poliție a autorului excepției), precum și notele depuse în motivarea excepției, Curtea reține că autorul acesteia critică faptul că aspecte esențiale în materia răspunderii disciplinare, ce țin de statutul polițistului - funcționar public civil - sunt reglementate prin acte juridice infralegale, respectiv prin ordine ale ministrului administrației și internelor.

19. Din analiza dispozițiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, Curtea reține că materia răspunderii disciplinare este prevăzută de "Capitolul IV: Recompense, răspunderea juridică și sancțiuni - Secțiunea 2: Răspunderea juridică și sancțiuni, iar aspectele esențiale ale acestei materii sunt reglementate în art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și art. 62 alin. (3). Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții asupra cărora urmează să se pronunțe Curtea Constituțională și care au următorul cuprins:

- Art. 59 alin. (2): "Procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului de interne.";

-Art. 60 alin. (1): "Aplicarea sancțiunilor disciplinare se face potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor; după expirarea termenului de contestare, prevăzut la art. 61 alin. (1).";

- Art. 62 alin. (3): "Consiliile de disciplină își desfășoară activitatea în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului de interne. "

20. Dispozițiile art. 61 alin. (1) la care face trimitere art. 60 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 prevăd că polițistul poate contesta sancțiunea disciplinară, în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință, șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea, iar acesta se pronunță prin decizie motivată, în termen de 15 zile.

21. Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3)-(5) privind statul de drept, principiul separației puterilor în stat și cel al obligativității respectării Constituției, a supremației sale și a legii, art. 16 referitor la principiul egalității în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 31 privind dreptul la informație, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 3 privind interzicerea torturii, art. 8 referitor la dreptul la respectarea vieții private și de familie și ale art. 10 privind libertatea de exprimare din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt neconstituționale. Astfel, Curtea a statuat că dispozițiile de lege criticate nu numai că nu reglementează procedura disciplinară prealabilă, aplicarea sancțiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplină, ci deleagă reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort care este abilitat să adopte ordine. Așadar, se ajunge la situația ca un aspect esențial care vizează executarea și/sau încetarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ, care, de altfel, în cazul de față, nici măcar nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, ceea ce este de natură să confere un caracter iluzoriu posibilităților autorului excepției de neconstituționalitate de a se apăra în mod eficient. În aceste condiții, persoana cercetată disciplinar nu cunoaște regulile după care se desfășoară procedura, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil și deci nici opozabil. Normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerințe de stabilitate și previzibilitate. Or, delegarea de atribuții de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp.

23. Într-o atare situație, devin incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

24. Prin urmare, Curtea reține că acest caz de inadmisibilitate a excepției a intervenit după sesizarea Curții Constituționale, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

25. Instanța de judecată urmează să respecte deciziile Curții Constituționale, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în speța dedusă soluționării, atât sub aspectul dispozitivului, cât și al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale - de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, și Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012 - deciziile anterioare de constatare a neconstituționalității reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.