Decizia CCR nr. 74 din 11.02.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 8 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și alin. (4) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, excepție ridicată de Dragoș Petru Cremene în Dosarul nr. 3.428/314/2013 al Judecătoriei Suceava și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 629D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care menționează Decizia nr. 120 din 1 februarie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3.428/314/2013, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și alin. (4) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dragoș Petru Cremene cu ocazia soluționării unei cereri prin care se solicită obligarea autorului excepției de neconstituționalitate, care este titularul unui contract de închiriere a unei locuințe construite prin programul Agenției Naționale pentru Locuințe, la plata unor sume reprezentând diferențe de chirie și majorări de întârziere aferente acesteia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, în temeiul prevederilor criticate, persoana care împlinește vârsta de 35 de ani urmează să fie supusă unui tratament discriminatoriu față de persoana care nu a împlinit această vârstă, întrucât va suporta o creștere a cuantumului chiriei aferente locuinței construite prin Agenția Națională pentru Locuințe, discriminare care nu are la bază niciun criteriu obiectiv prin care să se stabilească în mod clar de ce o persoană încetează să mai fie tânără la vârsta de 35 de ani.

Judecătoria Suceava opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul criticat nu contravine normelor constituționale invocate. În acest sens, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la egalitate și la nediscriminare, arată că legiuitorul poate stabili o vârstă până la care o persoană poate beneficia de protecție socială, în speța de față concretizată prin stabilirea unui cuantum redus al chiriei.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, întrucât, față de critica autorului excepției de neconstituționalitate, aceste norme, prin care sunt stabilite criteriile de prelungire a contractelor de închiriere a locuințelor pentru tineri, construite și date în exploatare prin programele derulate de Agenția Națională pentru Locuințe, nu reprezintă o încălcare a principiului constituțional al egalității, care nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică un tratament diferit, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în jurisprudența sa.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 alin. (1) și (4) din Legea nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 21 octombrie 2011, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(1) Tinerii, în sensul prevederilor prezentei legi, sunt persoane majore în vârstă de până la 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea unei locuințe construite prin programele A.N.L., destinate închirierii, și care pot primi repartiții în cel mult 12 luni de la împlinirea acestei vârste.

[_]

(4) Contractele de închiriere se încheie pe o durată de 5 ani de la data repartizării locuinței. După expirarea acestei perioade contractuale prelungirea contractului de închiriere se face pe o perioadă de un an, în următoarele condiții:

a) prin recalcularea chiriei, pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani. Chiria va acoperi cheltuielile de administrare, întreținere și reparații, impozitele pe clădiri și pe teren, precum și recuperarea investiției, în funcție de durata normată stabilită potrivit prevederilor legale, precum și un profit supus negocierii între părți;

b) prin păstrarea condițiilor contractuale inițiale referitoare la cuantumul chiriei, pentru titularii de contract care nu au împlinit vârsta de 35 de ani.“

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Autorul prezentei excepții de neconstituționalitate este nemulțumit de faptul că, pentru persoanele care au beneficiat de locuințe construite și date în exploatare prin programele derulate de Agenția Națională pentru Locuințe și care au împlinit vârsta de 35 de ani, prelungirea contractului de închiriere se face pe o perioadă de un an prin recalcularea chiriei, în condițiile legii, ceea ce în opinia acestuia constituie o discriminare, întrucât nu sunt motive obiective care să stabilească că o persoană este tânără până la vârsta de 35 de ani.

2. Prin normele legale prevăzute la art. 8 din Legea nr. 152/1998, din care fac parte și prevederile criticate în speța de față, sunt stabilite condițiile de repartizare și închiriere a locuințelor pentru tineri, construite și date în exploatare prin programele derulate de Agenția Națională pentru Locuințe, precum și durata închirierii și condițiile de prelungire a contractelor de închiriere.

De asemenea, repartizarea locuințelor pentru tineri destinate închirierii, construite și date în exploatare prin programele derulate de Agenția Națională pentru Locuințe, se face după criterii stabilite și adoptate de autoritățile administrației publice locale și/sau centrale care preiau în administrare aceste locuințe, precum și pe baza unor criterii-cadru de acces la locuințe și, respectiv, de prioritate în repartizarea locuințelor, aprobate prin hotărâre a Guvernului. În baza unor propuneri temeinic justificate, pot fi adaptate la situațiile concrete existente pe plan local numai criteriile-cadru de acces la locuințe și numai din punctul de vedere al cuprinderii teritoriale.

Totodată, contractele de închiriere se încheie pe o durată de 5 ani de la data repartizării locuinței, iar după expirarea acestei perioade contractuale prelungirea contractului de închiriere se face în anumite condiții, prevăzute la art. 8 alin. (4) lit. a) și b), respectiv prin recalcularea chiriei, pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani, și prin păstrarea condițiilor contractuale inițiale referitoare la cuantumul chiriei, pentru titularii de contract care nu au împlinit vârsta de 35 de ani.

3. Critica de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile criticate în cauza de față sunt o aplicare a dispozițiilor art. 49 alin. (1) și (2) din Constituție, potrivit cărora copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție, lăsând legiuitorului dreptul de a stabili, prin lege, anumite forme de protecție socială, care se pot realiza chiar prin facilități de ordin economic.

De asemenea, tinerii, în sensul prevederilor Legii nr. 152/1998,"sunt persoane majore în vârstă de până la 35 de ani“ [art. 8 alin. (1)], iar potrivit Legii tinerilor nr. 350/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 27 iulie 2006, prin tineri se înțeleg "cetățenii cu vârsta cuprinsă între 14 și 35 de ani“ [art. 2 alin. (2) lit. a)].

Ca atare, Curtea constată că normele prin care sunt stabilite criteriile care stau la baza prelungirii contractelor de închiriere a locuințelor pentru tineri, construite și date în exploatare prin programele derulate de Agenția Națională pentru Locuințe, respectiv păstrarea condițiilor contractuale inițiale referitoare la cuantumul chiriei pentru cei care nu au împlinit vârsta de 35 de ani și recalcularea chiriei pentru cei care au împlinit această vârstă, nu reprezintă o încălcare a principiului constituțional al egalității, care nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică un tratament diferit.