Decizia CCR nr. 97 din 3.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 24 alin. 1 din OUG nr. 93/2012 - înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ASF

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, excepție ridicată de Vladimir Soare în Dosarul nr. 3.900/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 937D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei partea Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 175 din 26 martie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 18 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3.900/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, excepție ridicată de Vladimir Soare într-o cauză de contencios administrativ privind obligarea la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012, anularea actelor administrative emise în baza acesteia, precum și obligarea Autorității de Supraveghere Financiară la plata sumelor reprezentând veniturile neîncasate pentru perioada de mandat neexercitat în cadrul Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă dreptul la apărare ca urmare a lipsei de claritate și previzibilitate a normei și dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin raportare la art. 20 din Constituție, deoarece persoana revocată nu a putut să își expună punctul de vedere și să formuleze apărări și nu i s-au acordat despăgubiri pentru drepturile care i se cuveneau până la expirarea mandatului. Susține că Autoritatea de Supraveghere Financiară nu verifică legalitatea procedurii de revocare a membrilor autorităților preluate/înglobate și temeinicia motivelor de revocare. Apreciază că măsura revocării intervenită ca urmare a ordonanței de urgență este neconstituțională, deoarece revocarea putea fi făcută numai de către Parlament, autoritatea care l-a numit pentru un mandat de 5 ani, și nu de către Guvern. Consideră că ordonanța de urgență criticată, astfel cum a fost aprobată și modificată prin lege, prezintă "o deficiență gravă de conținut, respectiv de reglementare a motivelor pe care se întemeiază inițierea procedurii de revocare“. Textul ar fi trebuit elaborat ca o normă specială, cu reglementări distincte, care să creeze un regim de despăgubire a membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, întrucât prin dispozițiile legale criticate se creează un regim mixt și confuz, neclar atât pentru persoana care se poate afla în ipoteze normei, cât și pentru instanța chemată să aprecieze cu privire la temeinicia și legalitatea revocării.

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și arată că niciunul dintre principiile enunțate de autorul excepției de neconstituționalitate, respectiv principiul previzibilității normei juridice, al securității juridice și al așteptării legitime, nu sunt încălcate prin ordonanța de urgență criticată, autorul excepției de neconstituționalitate dând acestora o semnificație proprie, care nu are legătură cu "dreptul câștigat“ la finalizarea mandatului de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, astfel cum este invocat de acesta.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9. Guvernul apreciază că excepția este inadmisibilă având în vedere că autorul nu își motivează excepția prin raportare la dispozițiile constituționale ale art. 20. În acest sens invocă Decizia Curții Constituționale nr. 1.313 din 4 octombrie 2011. În subsidiar apreciază că excepția este neîntemeiată.

10. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012, cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 874 din 21 decembrie 2012. În realitate, din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că autorul acesteia este nemulțumit de faptul că prin ordonanța de urgență criticată s-a desființat postul pe care îl ocupa de membru în Consiliul Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private și, drept urmare, nu a mai încasat indemnizațiile corespunzătoare perioadei rămase din mandat, astfel încât Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate art. 24 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 21 decembrie 2012, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 23 aprilie 2013. Textele legale criticate în special au următorul cuprins: "(1) A.S.F. își exercită prerogativele prevăzute la art. 2 alin. (1) începând cu data încheierii protocolului de predare-preluare prevăzut la art. 22 alin. (1), dar nu mai târziu de 30 aprilie 2013. La aceeași dată, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private se desființează și mandatele membrilor acestor autorități, respectiv ale membrilor conducerii acestora încetează de drept.“

14. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile ordonanței de urgență criticate contravin art. 20 din Constituție referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului. Apreciază că se încalcă și principiile previzibilității normei juridice, securității juridice și încrederii legitime, invocând în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la previzibilitatea normei juridice, respectiv hotărârile din 26 aprilie 1979, 25 noiembrie 1996, 20 mai 1999, 4 mai 2000, 25 aprilie 2006 și 9 noiembrie 2006, pronunțate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit, Wingrove împotriva Regatului Unit, Rekvenyi împotriva Ungariei, Rotaru împotriva României, Dammann împotriva Elveției și, respectiv, Leempoel & S.A. Ed. Cine Revue împotriva Belgiei, precum și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la principiul încrederii legitime, respectiv Hotărârea din 14 iulie 1994, pronunțată în Cauza C-91/92, sau Hotărârea din 22 octombrie 1987, pronunțată în Cauza C-314/85. Din motivarea autorului excepției Curtea reține că acesta invocă și încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat atât cu privire la constituționalitatea extrinsecă a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012, cât și asupra constituționalității intrinseci a dispozițiilor art. 24 alin. (1) din ordonanța de urgență criticată, prin Decizia nr. 175 din 26 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 16 mai 2014, constatând constituționalitatea acestora.

16. Autorul excepției de neconstituționalitate din prezenta cauză, ca și cel din cauza în care a fost pronunțată decizia menționată la paragraful anterior, a fost numit în calitate de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private prin Hotărârea Parlamentului României nr. 25/2011 pentru numirea unor membri ai Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 891 din 15 decembrie 2011. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 s-a înființat Autoritatea de Supraveghere Financiară având ca organ de conducere un Consiliu constituit din noi membri, mandatele membrilor Consiliilor fostelor instituții încetând de drept, astfel cum rezultă din art. 24 alin. (1) din ordonanța de urgență. Prin urmare, mandatul autorului excepției de neconstituționalitate a încetat de drept prin aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012.

17. Prin decizia menționată, Curtea a reținut, în esență, că mandatul de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private a încetat la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012 prin care s-a desființat instituția reprezentată și care nu a prevăzut continuarea mandatului în cadrul autorității nou-înfiintate, iar dispozițiile art. 23 din ordonanța de urgență criticată, potrivit cărora Autoritatea de Supraveghere Financiară preia numărul de posturi și personalul autorităților desființate, nu sunt aplicabile persoanelor care au deținut un astfel de mandat. Nicio dispoziție constituțională nu împiedică legiuitorul să suprime durata unui mandat care nu este de rang constituțional, cum este în cazul de față, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nefiind o instituție fundamentală a statului, prin urmare mandatul membrilor săi fiind unul de rang legal.

18. Referitor la critica potrivit căreia nu a mai încasat indemnizațiile corespunzătoare perioadei rămase din mandat, prin decizia menționată, Curtea a reținut că aceasta nu poate fi reținută, în condițiile în care autoritatea de la care se primea indemnizația a fost desființată, iar mandatul autorului excepției de neconstituționalitate a încetat ca efect al legii, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012.

19. În ceea ce privește critica referitoare la modul de încetare a mandatului, Curtea a reținut că temeiul juridic al încetării acestuia este noul act normativ adoptat, urmare căruia s-au reorganizat atribuțiile și prerogativele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, care și-a încetat activitatea, aspecte nereglementate de art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 15 iunie 2005, text legal care se aplică exclusiv în situația în care autoritatea respectivă este în ființă.

20. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței, considerentele și dispozitivul deciziei menționate se aplică și în prezenta cauză.

21. Distinct de cele arătate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile, conținutul lor normativ oferind suficiente repere pentru ca destinatarul acestora să înțeleagă sensul lor, putând să își adapteze conduita acestora. Nici securitatea raporturilor juridice nu este afectată de norma legală criticată, deoarece nicio dispoziție constituțională nu împiedică legiuitorul să suprime durata unui mandat care nu este de rang constituțional. În privința invocării încălcării dreptului la apărare garantat de Constituție și a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenție, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză.