Decizia CCR nr. 123 din 10.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. pct. 51 din anexa nr. 3 la OUG nr. 101/2011 - reglementarea condiţiilor pt. vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor pct. 51 din anexa nr. 3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 101/2011 privind reglementarea condițiilor pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", a imobilelor proprietatea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", pentru reglementarea situației juridice a unor imobile, pentru reglementarea cheltuielilor de cazare în unele situații speciale, precum și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Gavril Cornel Sabău și Mariana Stevar în Dosarul nr. 797/33/2012 al Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 662D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției, domnul avocat Aurel Bujita, în calitate de apărător ales, cu delegație depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorilor excepției, care solicită admiterea acesteia, precizând, în esență, că există o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a dispus restituirea în natură a unor suprafețe de teren către autorii excepției, suprafețe aflate în proprietatea privată a statului și administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat". Ulterior, imobilul care include parțial și aceste suprafețe a fost propus spre vânzare prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 101/2011, deși art. 1 din aceeași ordonanță de urgență prevede că pot fi vândute potrivit prevederilor ordonanței de urgență menționate doar imobilele a căror situație juridică este clarificată și nu sunt grevate de sarcini. Depune la dosar un raport de expertiză tehnică topografică.

4. Reprezentantul Ministerului Public consideră că prevederile pct. 51 din anexa nr. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 101/2011 sunt constituționale în măsura în care suprafața de teren aferentă imobilului propus spre vânzare nu se suprapune cu cea asupra căreia, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a fost reconstituit dreptul de proprietate al autorilor excepției de neconstituționalitate. În același timp, remarcă faptul că, pentru evitarea confuziilor, ar fi fost util ca suprafețele de teren menționate de textul de lege criticat să fi fost identificate în mod inechivoc, prin numerele de carte funciară corespunzătoare, numerele cadastrale sau numerele topografice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 23 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 797/33/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. 51 din anexa nr. 3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 101/2011 privind reglementarea condițiilor pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", a imobilelor proprietatea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", pentru reglementarea situației juridice a unor imobile, pentru reglementarea cheltuielilor de cazare în unele situații speciale, precum și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Gavril Cornel Sabău și Mariana Stevar într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de obligare a Guvernului la emiterea unei hotărâri prin care să se constituie ca rezervă și să se pună la dispoziția Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei Apahida anumite suprafețe de teren.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că au obținut o hotărâre judecătorească prin care Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei Apahida și Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Cluj au fost obligate la emiterea titlului de proprietate și la punerea în posesie pentru anumite suprafețe de teren. Precizează că, în prezent, statul român deține dreptul de proprietate privată asupra acelor terenuri, iar Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat" (R.A.-A.P.P.S.) deține dreptul de administrare. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 101/2011 s-a stabilit vânzarea la licitație a terenurilor în cauză, evidențiate în textul de lege criticat, respectiv pct. 51 din anexa nr. 3 la ordonanța de urgență menționată. Arată că există o contradicție între normele cuprinse în același act normativ, întrucât art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 101/2011 prevede că pot fi vândute în condițiile ordonanței de urgență doar imobilele proprietate privată a statului, aflate în administrarea R.A.-A.P.P.S., care au situația juridică clarificată și nu sunt grevate de sarcini. Susțin autorii excepției că dispunerea vânzării la licitație a unui imobil asupra căruia o instanță de judecată a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unui particular încalcă dispozițiile art. 44 din Constituție și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Invocă Hotărârea din 21 iulie 2005 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Străin și alții împotriva României referitoare la vânzarea de către stat a imobilului revendicat de reclamanți, refuzându-le, așadar, restituirea acestuia, deși exista o hotărâre judecătorească de admitere a acestei pretenții. De asemenea, menționează și Hotărârea din 1 decembrie 2005 pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că imposibilitatea proprietarului unui bun, având dreptul recunoscut printr-o hotărâre judecătorească, de a intra în posesia bunului respectiv constituie o privare de proprietate realizată cu încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

7. Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal observă că autorii excepției susțin că ar exista o identitate, cel puțin parțială, între imobilul cu privire la care li s-a reconstituit dreptul de proprietate și imobilul în privința căruia s-a propus scoaterea la vânzare pe considerentul că ar face parte din proprietatea privată a statului, imobil menționat la pct. 51 din anexa nr. 3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 101/2011. Ca atare, instanța apreciază că textul de lege criticat este neconstituțional în măsura în care se constată că reclamanților li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unui imobil, iar acesta se regăsește înscris pe lista celor propuse a fi scoase la vânzare în condițiile ordonanței de urgență amintite.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului arată că dispozițiile art. 44 din Constituție trebuie interpretate extensiv, în acord cu art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care folosește sintagma "respectarea bunurilor", aceasta putând acoperi atât bunurile actuale, cât și valori patrimoniale, inclusiv creanțe, în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o speranță legitimă de a beneficia de un drept de proprietate. Or, având în vedere că autorilor excepției li s-a recunoscut printr-o hotărâre judecătorească dreptul de proprietate asupra imobilului menționat în textul de lege criticat, Avocatul Poporului consideră că se încalcă dreptul de proprietate privată. În consecință, apreciază că dispozițiile pct. 51 din anexa nr. 3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 101/2011 sunt neconstituționale în măsura în care se constată că reclamanților li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unui imobil, iar acesta se regăsește înscris pe lista celor propuse a fi scoase la vânzare întrucât ar aparține proprietății private a statului.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului autorilor excepției, înscrisurile depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile pct. 51 din anexa nr. 3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 101/2011 privind reglementarea condițiilor pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", a imobilelor proprietatea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", pentru reglementarea situației juridice a unor imobile, pentru reglementarea cheltuielilor de cazare în unele situații speciale, precum și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 30 noiembrie 2011, astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 martie 2013. Anexa nr. 3 cuprinde Lista imobilelor din domeniul privat al statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat" și a imobilelor proprietate proprie, propuse în vederea vânzării, iar la pct. 51 din aceasta figurează următoarele:

13. În opinia autorilor excepției, sunt nesocotite dispozițiile art. 44 - "Dreptul de proprietate privată" din Constituție, prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, și cele ale art. 1 din Primul Protocol adițional la aceeași convenție referitoare la protecția proprietății.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că litigiul în cadrul căruia a fost ridicată are ca obiect cererea autorilor acesteia de obligare a Guvernului la emiterea unei hotărâri prin care să constituie ca rezervă și să pună la dispoziția Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei Apahida o serie de terenuri, corespunzătoare anumitor parcele. Autorii excepției invocă, în motivarea acestei cereri, Decizia nr. 477/R/2005 din 26 aprilie 2005, prin care Tribunalul Cluj - Secția civilă a dispus restituirea în natură a unor terenuri și acordarea de despăgubiri în favoarea autorilor excepției (reclamanți-recurenți în cauză) pentru alte terenuri în legătură cu care a constatat că nu pot fi restituite în natură.

15. În ce privește terenurile pentru care s-a dispus restituirea în natură, autorii excepției susțin că cel puțin unele parcele dintre cele enumerate de instanță în dispozitivul hotărârii menționate ar corespunde celor pe care este amplasat Complexul agroindustrial "Apahida", imobil compus dintr-o serie de construcții și terenul aferent și care, la momentul pronunțării de către Tribunalul Cluj a deciziei mai sus menționate, figura pe lista celor aflate în proprietatea privată a statului și administrate de R.A.-A.RRS. (pct. 78 - în prezent, pct. 74 - din anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 60/2005 privind organizarea și funcționarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 1 februarie 2005).

16. Ulterior rămânerii definitive și irevocabile a deciziei instanței, Complexul agroindustrial Apahida a fost inclus pe lista imobilelor propuse spre a fi vândute la licitație, imobile aflate în proprietatea privată a statului și administrate de R.A.-A.PP.S., în ideea degrevării bugetului statului de cheltuielile implicate de administrarea unor bunuri imobile. Ca atare, în prezent, imobilul în discuție apare înscris la pct. 51 din anexa nr. 3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 101/2011, contestat în cauza de față.

17. Curtea Constituțională reține că, din documentele aflate la dosarul cauzei, rezultă că suprafața pentru care se solicită punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate are 5,4612 ha, iar suprafața terenului aferent Complexului agroindustrial "Apahida" este de 4,1562 ha. Totodată, Curtea observă că în dispozitivul Deciziei Tribunalului Cluj nr. 477/R/2005 sunt enumerate terenurile (parcelele) pentru care se dispune restituirea în natură, fiind individualizate prin numere topografice, potrivit celor constatate printr-o expertiză tehnică efectuată în cursul procesului, printre acestea numărându-se și cele pentru care autorii cer punerea la dispoziție a Comisiei locale de fond funciar (trei parcele). În schimb, în dosarul în soluționarea căruia a fost ridicată prezenta excepție, R.A.-A.P.P.S., intervenientă în interes propriu, susține, printre altele, că imobilul în litigiu, respectiv complexul agro-industrial Apahida, nu se identifică, nici ca suprafață, nici ca numere topografice, cu suprafețele solicitate.

18. În acest context, Curtea Constituțională subliniază că nu are competența de a examina situația de fapt și de a verifica în ce măsură afirmațiile părților sunt reale sub aspectul întinderii dreptului de proprietate în discuție. Or, în cauza de față, pretinsa neconstituționalitate a textului de lege criticat este motivată exclusiv din perspectiva unor împrejurări concrete, individualizate la speța aflată pe rolul instanței de contencios administrativ, generate de incertitudinea existentă cu privire la amplasarea suprafețelor de teren în litigiu. Clarificarea aspectelor de fapt revine instanțelor judecătorești, instanța de contencios constituțional fiind învestită prin Legea fundamentală cu competența de a aprecia asupra concordanței dintre prevederile legilor și ordonanțelor și dispozițiile ori principiile constituționale. Verificarea constituționalității textelor de lege supuse controlului de constituționalitate se realizează prin raportare la Legea fundamentală, aceasta constituind reperul față de care, în virtutea rolului său constituțional, Curtea poate examina constituționalitatea textelor de lege ce formează obiect al excepției. Dacă ar exercita controlul de constituționalitate prin prisma situațiilor de fapt particulare, specifice fiecărui litigiu aflat pe rolul instanțelor judecătorești în cursul soluționării cărora se ridică excepții de neconstituționalitate, Curtea Constituțională ar nesocoti principiul separației puterilor în stat, substituindu-se instanței de judecată și riscând să realizeze, astfel, o intruziune în atributele autorității judecătorești.

19. În consecință, astfel motivată, prezenta excepție de neconstituționalitate apare ca inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare.