Decizia CCR nr. 995 din 22.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 2721din Codul penal

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 272¹din Codul penal, excepție ridicată de Filimon Vulpe în Dosarul nr. 9.074/318/2012 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.330D/2012.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției și se constată lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autorul excepției a depus anterior dezbaterilor o completare la excepția de neconstituționalitate invocată în fața instanței de judecată prin care înțelege să extindă temeiurile excepției de neconstituționalitate și la dispozițiile art. 2 alin. (2) și art. 11 alin. (1), art. 30,art. 53 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție, texte care nu au fost incluse de către instanța de judecată în încheierea de sesizare a Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de extindere a temeiurilor excepției de neconstituționalitate.

Deliberând, Curtea respinge solicitarea autorului și constată că extinderea temeiurilor excepției de neconstituționalitate și la alte texte din Legea fundamentală, față de cele cuprinse în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, nu poate fi reținută. Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești (_)“, iar alin. (4) al aceluiași articol prevede că "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți (_)“. Temeiurile excepției de neconstituționalitate sunt, așadar, cele precizate prin încheierea de sesizare a instanței de judecată în față căreia a fost invocată excepția, astfel că în fața Curții Constituționale nu pot fi invocate alte temeiuri ale excepției decât cele stabilite prin încheierea de sesizare. O extindere a acestora de către instanța de contencios constituțional ar echivala cu sesizarea din oficiu a Curții Constituționale, ceea ce depășește cadrul legal stabilit de Legea nr. 47/1992. De altfel, jurisprudența Curții Constituționale a stabilit că invocarea în fața Curții, în cadrul unei excepții de neconstituționalitate, a unui alt temei, care nu are nicio legătură cu cel invocat în sesizare și nici nu este o dezvoltare a acestuia, are semnificația ridicării unei excepții direct în fața Curții, eludându-se astfel prevederile art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 11 alin. (1) lit. A.d) și art. 29 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 658 din 19 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 26 iulie 2012).

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care arată că este inadmisibil să fie judecat de același judecător de mai multe ori, deoarece, de fiecare dată, acel magistrat a fost parțial, generându-i prin soluțiile pronunțate pierderi financiare. Prin urmare, consideră că era îndreptățit să acuze de corupție magistratul respectiv.

În final solicită admiterea excepției așa cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Totodată, mai arată că autorul excepției critică modul în care s-a realizat justiția în județul Gorj. Or, astfel de aspecte excedează controlului Curții Constituționale, putând face obiectul unor verificări de către alte autorități.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9.074/318/2012, Judecătoria Târgu Jiu - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 272¹din Codul penal, excepție ridicată de Filimon Vulpe în dosarul de mai sus în care se fac cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii criticate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece creează o discriminare socială.

Judecătoria Târgu Jiu - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 272¹- Sfidarea organelor judiciare din Codul penal, care au următorul conținut:

"Întrebuințarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau amenințătoare la adresa integrității fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfășoară în fața instanței sau a organului de urmărire penală, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Cu aceeași pedeapsă se sancționează întrebuințarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau amenințătoare în mod nemijlocit la adresa integrității fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, polițist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcției.“

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.330 din 11 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272¹din Codul penal, statuând că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 198/2008 privind modificarea și completarea Codului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 8 decembrie 2008, s-a introdus art. 272¹din același cod prin care s-a incriminat o nouă faptă penală de sfidare a organelor judiciare, pentru care elementul material constă într-o acțiune de amenințare la adresa unui magistrat cu scopul evident de a proteja relațiile sociale care guvernează actul de înfăptuire a justiției. De aceea, noua faptă face parte din titlul VI - Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege cap. II - Infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției.

Așadar, legiuitorul, în acord cu exigențele constituționale referitoare la edictarea normelor penale, a urmărit, așa cum rezultă și din preambulul ordonanței de urgență care a introdus textul contestat, să ia măsurile necesare ce se impuneau pentru a preveni faptele prin care se aducea atingere înfăptuirii justiției, fapte de natură să afecteze încrederea cetățenilor în actul de justiție, prin acțiuni de natură a sfida organele judiciare sau reprezentanții unor autorități publice. Așa fiind, în cazul infracțiunii de sfidare a organelor judiciare, subiect pasiv poate fi numai judecătorul, procurorul, organul de cercetare penală, polițistul sau jandarmul și fapta constă în sancționarea manifestărilor jignitoare, disprețuitoare la adresa acestora atunci când sunt săvârșite numai în timpul unor proceduri judiciare. Prin urmare, ceea ce se protejează prin art. 272¹din Codul penal nu este reputația unui cetățean, ci respectul și solemnitatea procedurilor judiciare.

Neexistând elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Prin urmare, nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție atât timp cât norma nu protejează în mod diferit o categorie socio-profesională de alta, ci protejează procedurile judiciare ca parte a autorității de stat. Faptul că în mod indirect această protecție specială se răsfrânge asupra unei categorii de cetățeni învestiți cu exercițiul autorității de stat în cursul procedurilor judiciare nu are semnificația unei încălcări a egalității în drepturi față de celelalte categorii de cetățeni, în consecință, Curtea reține că prin Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Curtea Constituțională a statuat că "principiul egalității în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite“.

De asemenea, Curtea de la Strasbourg a reținut că deosebirea de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, adică atunci când nu se urmărește un scop legitim sau nu se păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere. Astfel, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context (Hotărârea din 16 septembrie 1996 pronunțată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei și Hotărârea din 6 iulie 2004 pronunțată în Cauza Bocancea și alții împotriva Moldovei).

Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea constată că prin textul legal criticat legiuitorul a urmărit, așa cum s-a arătat mai sus, să dea consistență respectului și solemnității procedurilor judiciare, reglementarea fiind justificată obiectiv și rezonabil în raport cu scopul legitim urmărit.