Decizia CCR nr. 176 din 19.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 94 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Gabriela Mureșan în Dosarul nr. 7.101/3/2013 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.155D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materia egalității în drepturi.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentința civilă nr. 7.535 din 27 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 7.101/3/2013, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatoarea Gabriela Mureșan în cadrul soluționării unei cauze având ca obiect contestația la decizia de pensionare - decizie debit.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece prevăd o excepție de la regula potrivit căreia pensionarii nu pot cumula pensia cu venituri rezultate dintr-o activitate profesională, doar pentru pensionarii de invaliditate care exercită anumite funcții publice. Or, în cazul său, nu se aplică această excepție, deoarece a obținut alte venituri, rezultate din activitatea desfășurată la asociația de proprietari, ceea ce contravine principiului egalității în fața legii.

6. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea și unor situații diferite, justificate obiectiv și rațional, trebuie să le corespundă un tratament juridic diferit.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții ce au următorul cuprins: "Pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective: [_] f) pensionarii de invaliditate care exercită funcția de consilier local sau consilier județean." Legea nr. 19/2000 a fost abrogată prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011 și care a preluat soluția legislativă criticată în cuprinsul art. 114 alin. (1) lit. e).

11. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare". Așadar, deși dispozițiile de lege supuse examinării nu se mai încadrează în fondul activ al legislației, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestora, având în vedere că obiectul cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate este soluționarea contestației la decizia de pensionare - decizie de debit, prin care s-a constituit în sarcina contestatoarei - autoare a excepției un debit pentru anul 2010, reprezentând sume încasate necuvenit, ca urmare a încălcării prevederilor art. 92 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 19/2000 referitoare la suspendarea plății pensiei în cazurile în care se obțin venituri din activități independente. În speță, contestatoarea este încadrată în gradul II de invaliditate și a obținut în anul 2010 venituri ca urmare a convenției încheiate cu o asociație de proprietari. Legea nr. 19/2000 a fost în vigoare și a produs efecte pe parcursul anului 2010.

12. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceasta, privind interzicerea discriminării.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 (introduse prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 209/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 9 iunie 2009) reglementează situațiile în care se poate cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective. Autorul excepției susține că art. 94 alin. (1) lit. f) instituie discriminări, deoarece, în cazul persoanelor care ocupă funcțiile de consilier județean sau local, aceștia pot cumula pensia de invaliditate de orice grad cu veniturile obținute din aceste funcții.

14. Față de această critică, Curtea observă că lit. f) a art. 94 alin. (1) a fost introdusă prin Legea nr. 209/2009, după admiterea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 16 din 18 februarie 2008, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că "persoanele alese în funcție de consilieri locali pot cumula pensia de invaliditate de gradul II cu indemnizația corespunzătoare funcției elective". În argumentarea acestei soluții, instanța supremă a reținut că activitatea desfășurată de consilierii locali nu este o activitate profesională în sensul dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, deoarece activitatea consilierului local nu se desfășoară în urma încheierii unui contract de muncă, a unui contract civil sau a unui contract de drept public. Între consiliul local și consilier nu există raporturi specifice celor dintre un angajator și salariat sau dintre o instituție și funcționarul public, activitatea alesului local realizându-se în baza unui mandat rezultat din alegeri. Pe de altă parte, indemnizația de ședință la care au dreptul consilierii locali nu este decât o remunerație ocazională și nepermanentă și care prin cuantumul ei nu poate să fie asemănătoare sumelor de bani asimilabile unui venit, având o semnificație de natură a determina suspendarea plății pensiei sau cumulul acesteia.

15. Așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, principiul constituțional al egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. (A se vedea Decizia nr. 1 din 8februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Aplicând aceste considerente de principiu la speța de față, se constată că pensionarii de invaliditate de gradul II care obțin venituri din activități profesionale și pensionarii de invaliditate de gradul II care exercită funcția de consilier local sau consilier județean nu sunt în situații juridice identice, astfel că tratamentul juridic prevăzut de dispozițiile de lege criticate - sub aspectul cumulului pensiei de invaliditate cu veniturile realizate - este diferit. Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție.

16. În același sens este și Decizia Curții Constituționale nr. 653 din 11 noiembrie 2014, referitoare la art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2015, paragraful 21, prin care Curtea a reținut că "justificarea instituirii unui tratament juridic diferit pentru consilierii locali sau județeni se regăsește în expunerea de motive a Legii nr. 209/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale [...]. Cu acel prilej, legiuitorul a arătat că activitatea desfășurată de un consilier nu poate fi asimilată cu activitatea desfășurată de o persoană încadrată în muncă, deoarece prestația consilierilor în folosul comunității nu are caracter permanent, specific contractelor de muncă, aceasta manifestându-se sub forma participării la ședințele de consiliu și comisii de specialitate, care au loc o dată sau de două ori pe lună, însumând câteva ore. De asemenea, o astfel de asimilare ar îngrădi, întru-un anumit sens, dreptul de a fi ales, întrucât ar afecta statutul de pensionar, determinat, în general, de condiții obiective, independente de voința persoanei. Astfel, potențialul ales este pus în situația de a opta între calitatea de consilier (reprezentant al comunității) și calitatea de pensionar, fiind influențat în opțiunea sa de repercusiunile pe care trebuie să le suporte".

17. În final, Curtea observă că, de altfel, chiar constatarea neconstituționalității art. 94 alin. (1) lit. f), sub aspectul invocat de autoarea excepției, nu ar avea drept efect acordarea posibilității de a cumula pensia de invaliditate de orice grad cu veniturile obținute din activități profesionale, deoarece, pe de-o parte, lit. d) a aceluiași articol permite această posibilitate doar pentru pensionarii de invaliditate de gradul III, iar, pe de altă parte, art. 92 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 19/2000 instituie sancțiunea suspendării plății pensiei de invaliditate de gradul I sau II atunci când beneficiarul acesteia realizează și venituri din activități profesionale, indiferent de cuantumul acestora, justificat de faptul că invaliditatea de gradul I sau II presupune pierderea totală a capacității de muncă.