Decizia CCR nr. 609 din 4.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 23 şi ale art. 28 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 și ale art. 28 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, excepție ridicată de Societatea Comercială "Arelco Power" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 30.487/3/2013 al Tribunalului București - Secția a VI-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 241D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde partea Edison Trading Spa Milano - Sucursala București, prin avocat Cătălin Radbata, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției, arătând, în acest sens, că instituirea pieței concurențiale prin crearea unui spațiu comercial centralizator pentru negocierea contractelor respectă normele constituționale invocate de autorul excepției. De altfel, potrivit art. 3 pct. 54 din Legea nr. 123/2012, piața centralizată a contractelor bilaterale reprezintă cadrul organizat de desfășurare, în mod transparent, prin licitație publică, a tranzacțiilor cu contracte cu livrare fizică de energie electrică, pe baza unor reguli specifice aprobate de autoritatea competentă. În ceea ce privește circumstanțele litigiului în care a fost invocată excepția, precizează că obiectul acestuia îl reprezintă rezilierea unui contract negociat pe piața liberă centralizată a energiei electrice.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 53 din 5 februarie 2014, potrivit cărora instanța constituțională nu poate sancționa oportunitatea și eficiența pieței energiei electrice, aceasta constituind o politică a Guvernului. În subsidiar, mai precizează că operatorul pieței de energie electrică și de gaze naturale din România fost sancționat cu amendă de către Comisia Europeană pentru că a abuzat de poziția sa dominantă pe piața românească a facilitării tranzacțiilor de energie electrică, încălcând normele Uniunii Europene în materie de concurență.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 11 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 30.487/3/2013, Tribunalul București - Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 și ale art. 28 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, excepție ridicată de Societatea Comercială "Arelco Power" - S.R.L. din București într-o cauză prin care acesta a solicitat instanței, în principal, să constate cauzele privind intervenția impreviziunii și restabilirea, în consecință, a echilibrului contractual dintre părți prin adaptarea contractului în sensul reducerii prețului astfel stabilit și, în subsidiar, să constate încetarea contractului.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate instituie "principiul imperativ conform căruia tranzacțiile cu energie electrică se realizează numai pe piața concurențială", ceea ce înseamnă că de la data intrării în vigoare a Legii nr. 123/2012 "nu se mai pot încheia contracte negociate de vânzare-cumpărare sau acte adiționale decât în urma participării la una din piețele centralizate organizate la nivelul operatorului pieței de energie electrică". Se afirmă că în România există o singură piață și un singur deținător de licență eliberată de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei pe care se poate tranzacționa energia electrică. Libertatea contractuală a participanților privați pe piața energiei electrice este astfel grav afectată, deoarece nu pot negocia direct, prin acord, contracte de vânzare-cumpărare de energie electrică. Contrar prevederilor art. 48 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, textele legale criticate generează discriminarea subiecților de drept privat care doresc să realizeze tranzacții pe piața energiei electrice, în mod bilateral, dar care nu sunt înscriși pe o piață organizată, centralizată. Prin urmare, sunt afectate libertatea de circulație a mărfurilor și libertatea de a presta servicii pe o piață deschisă, liberă, care trebuie să permită tuturor consumatorilor să își aleagă liber furnizorii și să negocieze liber prețurile produselor și tarifele serviciilor în funcție de cerere și ofertă.

7. Tribunalul București - Secția a VI-a civilă consideră că excepția este neîntemeiată. Textele de lege criticate nu contravin normelor constituționale invocate, chiar în conținutul acestora fiind expres statuate principiile nediscriminării și al funcționării pieței de energie electrică în condiții concurențiale, de egalitate și transparență.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 23 și ale art. 28 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, cu următorul conținut:

- Art. 23:"Funcționarea pieței concurențiale

(1) Tranzacțiile cu energie electrică se desfășoară pe piața concurențială, în mod transparent, public, centralizat și nediscriminatoriu.

(2) Pe piața concurențială, tranzacțiile comerciale se fac angro sau cu amănuntul, conform reglementărilor ANRE, iar prețurile se formează în baza cererii și ofertei, ca rezultat al unor mecanisme concurențiale.

(3) Pe piața concurențială de energie electrică, operatorul de transport și de sistem poate achiziționa servicii tehnologice de sistem.

(4) Pe piața concurențială cu amănuntul, furnizorii vând energie electrică clienților finali prin contracte bilaterale, la prețuri negociate sau stabilite prin oferte-tip.

(5) Datele relevante cum sunt durata, regulile privind livrarea și decontarea, cantitatea, termenele de executare, prețurile tranzacției, mijloacele de identificare a clientului angro, cu privire la toate tranzacțiile din cadrul contractelor de furnizare de energie electrică și al instrumentelor derivate din domeniul energiei electrice încheiate cu clienți angro și cu operatori de transport și de sistem se păstrează de furnizori cel puțin 5 ani și se pun la dispoziția ANRE, a Comisiei Europene și a celorlalte autorități naționale competente, la cererea acestora.

(6) Obligația de păstrare a datelor privitoare la tranzacțiile din cadrul instrumentelor financiare derivate se aplică în conformitate cu prevederile liniilor directoare publicate de către Comisia Europeană.

(7) Datele prevăzute la alin. (6) pot fi publicate de ANRE, cu respectarea legii.

(8) Pe piața concurențială, ANRE are dreptul de a suspenda funcționarea pieței concurențiale, în cazul aplicării prevederilor art. 24.

(9) Prevederile alin. (8) se aplică pe baza unei reglementări aprobate prin ordin al președintelui ANRE, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

- Art. 28:"Obligațiile producătorilor

Producătorii au, în principal, următoarele obligații:

a) să asigure livrările de energie electrică și serviciile tehnologice de sistem, cu respectarea condițiilor impuse prin licențe, clauze contractuale și reglementări în vigoare;

b) în cazul unităților dispecerizabile să oferteze întreaga putere electrică disponibilă pe piața de echilibrare, definită conform reglementărilor emise de autoritatea competentă;

c) să oferteze public și nediscriminatoriu pe piața concurențială întreaga energie electrică disponibilă;

d) să oferteze nediscriminatoriu serviciile tehnologice de sistem;

e) să nu transmită la operatorul de transport și de sistem notificări fizice în dezechilibru negativ față de contractele pe care le au încheiate, cu excepția producătorilor care beneficiază de scheme de sprijin, conform prevederilor prezentului titlu;

f) să mențină o rezervă de combustibil la un nivel suficient sau, după caz, o rezervă suficientă de apă, pentru îndeplinirea obligațiilor de producție și furnizare continuă a energiei electrice, prevăzute de reglementările în vigoare;

g) să se conformeze, din punct de vedere operativ, cerințelor operatorului de transport și de sistem și să înființeze, după caz, trepte proprii de conducere operativă;

h) să transmită autorității competente un raport anual de activitate, conform reglementărilor în vigoare, chiar în condițiile în care nu deține licența de producere sau capacitățile sunt transferate altui operator economic."

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate și ale art. 45 referitoare la libertatea economică. De asemenea, prin prisma art. 148 din Legea fundamentală, sunt invocate și art. 48 din capitolul 1 - Lucrătorii, titlul III - Libera circulație a persoanelor, serviciilor și capitalurilor din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, art. 16 - Libertatea de a desfășura o activitate comercială și art. 17 - Dreptul de proprietate din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 211.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că problematica de principiu invocată de autorul excepției rezidă în existența unui pretins monopol pe piața energiei electrice, aspect analizat de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 53 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 9 mai 2014, decizie referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (2) lit. f) din Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012.

14. Răspunzând unor critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, Curtea a reținut, prin decizia indicată, că domeniul energiei electrice are nevoie de un cadru de tranzacționare specializat, monitorizat de autorități competente, la nivelul unor operatori care se supun în totalitate legislației specifice naționale și europene. Aceste condiții sunt întrunite de operatorul de piață, proiectat în forma operatorului unic reglementat de către autoritatea de reglementare în domeniul energiei. Pe de altă parte, Curtea a considerat că un mediu de piață concurențial nu este asigurat de concurența între 2 sau mai mulți operatori de piață/burse de energie, ci de concurența între cât mai mulți participanți la piață. Or, operatorul pieței de energie electrică, în calitate de administrator al mediilor de tranzacționare centralizate, reglementate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, nu este un actor concurent pe piață, ci este un arbitru care facilitează și chiar garantează concurența între jucători, asigurând determinarea prețului de referință, precum și semnale de preț coerente și consistente.

15. Curtea a mai reținut cu același prilej că nu are posibilitatea de a sancționa oportunitatea sau eficiența politicii economice adoptate de stat, deoarece instanța de contencios constituțional realizează, în exercitarea atribuției sale referitoare la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, o analiză în drept. Prin urmare, existența mai multor administratori pentru fiecare dintre piețele în discuție implică o decizie de liberalizare, atât a pieței de intermediere a tranzacțiilor cu energie electrică, cât și a pieței de echilibrare, decizie ce nu poate fi luată decât la nivelul Guvernului României, pe baza unor studii de impact.

16. Cu privire la invocarea normelor cuprinse în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, implicit, a dispozițiilor art. 148 alin. (2) din Constituție, Curtea a arătat, prima facie, că nu este de competența sa să analizeze conformitatea unei dispoziții de drept național cu textul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituție, această competență aparținând instanței de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă și legală, din oficiu sau la cererea părții, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratat la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. De altfel, Curtea a mai arătat că toate aceste aspecte converg spre a demonstra faptul că sarcina aplicării cu prioritate a reglementărilor dreptului european obligatorii în raport cu prevederile legislației naționale revine instanței de judecată, fiind o chestiune de aplicare a legii, și nu de constituționalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.249 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 137 din

25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, sau Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010).

17. Ulterior, Curtea a mai observat că folosirea unei norme de drept al Uniunii Europene în cadrul controlului de constituționalitate ca normă interpusă celei de referință implică, în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, o condiționalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși sau înțelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis și neechivoc de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanță constituțională, astfel încât conținutul său normativ să susțină posibila încălcare de către legea națională a Constituției - unica normă directă de referință în cadrul controlului de constituționalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curții Constituționale este distinct de simpla aplicare și interpretare a legii, competență ce aparține instanțelor judecătorești și autorităților administrative, sau de eventualele chestiuni ce țin de politica legislativă promovată de Parlament ori Guvern, după caz (a se vedea Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011).

18. Or, în prezenta cauză cele două condiții nu sunt cumulativ îndeplinite, rezultă că instanța constituțională nu are competența de a stabili conformitatea dintre o normă de drept intern și o normă de drept al Uniunii Europene, această operațiune fiind subsecventă celei de interpretare a textului comunitar, competență exclusivă a Curții de la Luxemburg.

19. Constatând că argumentele de principiu reținute prin decizia amintită își păstrează, mutatis mutandis, valabilitatea și în această cauză, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.