Decizia CCR nr. 124 din 6.03.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Sorana Ungurean și Irina Ioana Pătcaș în Dosarul nr. 1.013/1.285/2010/a15 al Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 18D/2014.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 11.809/2013 din 9 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.013/1.285/2010/a15, Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Sorana Ungurean și Irina Ioana Pătcaș cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Sentinței Tribunalului Specializat Cluj prin care a fost admisă excepția tardivității contestației formulate într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin că prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituționale, întrucât stabilesc că momentul de la care începe să curgă termenul de contestare a măsurii luate de administratorul judiciar/lichidator este cel al depunerii raportului la dosarul cauzei, în condițiile în care persoanele vătămate, în mod obiectiv, nu au posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul acestuia. De asemenea consideră că se instituie o discriminare între persoanele care sunt parte a procedurii insolvenței și alte persoane vătămate care nu au această calitate, acestea din urmă neavând posibilitatea de a lua la cunoștință de conținutul raportului de activitate depus de administratorul judiciar/lichidator la dosarul cauzei. Totodată, arată că nu contestă caracterul de celeritate al procedurii insolvenței și nici nu se opun stabilirii unor termene scurte - "cum este cel de trei zile“ - însă apreciază că aceste termen trebuie să curgă de la momentul în care persoanele interesate au în mod real și efectiv posibilitatea de a cunoaște conținutul și existența măsurii care poate face obiectul contestației.

Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, este neconstituțional, în măsura în care este interpretat în sensul că persoanele interesate pot contesta raportul administratorului judiciar în termen de 3 zile de la data depunerii acestuia, fără să existe vreo altă formă/modalitate prin care persoanele interesate pot lua cunoștință de acesta.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(3) Contestația trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1)“.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la valorile supreme ale poporului român, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, precum și o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvență. La fiecare 120 de zile judecătorul-sindic va stabili un termen de continuare a procedurii, în care administratorul judiciar va expune în sinteză măsurile efectuate în acest interval cuprinse în rapoartele de activitate.

Împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată pot face contestație, care trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului [art. 21 alin. (2) și (3)].

II. Prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare. Astfel, Curtea a observat că acestea sunt norme de procedură, iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar stabilirea normelor procedurale este atributul exclusiv al legiuitorului.

Termenul prevăzut la art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 nu împiedică în niciun fel accesul liber la justiție și nici dreptul la apărare. Momentul depunerii raportului de către administratorul judiciar/lichidator nu este unul secret, orice persoană participantă la procedura lichidării judiciare, cu o minimă diligență în apărarea drepturilor sale, are posibilitatea să ia cunoștință de acest termen și să formuleze o contestație în termenul de 3 zile prevăzut de lege. În acest sens este Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013.

Procedura insolvenței se caracterizează prin celeritate, menționată și la art. 5 din lege, tocmai pornind de la caracterul raporturilor comerciale care, la rândul lor, se desfășoară cu celeritate. Astfel se justifică și stabilirea unor termene scurte pentru exercitarea drepturilor procesuale ale participanților la procedură, dar aceste termene nu împiedică accesul liber la justiție, întrucât legea stabilește suficiente garanții pentru desfășurarea procesului în condițiile prevăzute la art. 21 din Constituție. În sensul celor arătate mai sus este și jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau Decizia nr. 186 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010.

De asemenea, prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21. Așadar, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - material sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu trebuie să conducă la o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar la o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură.

III. În ceea ce privește pretinsa discriminare invocată de autoarele prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea observă că textul criticat se aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei prevăzute la art. 21 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 21 alin. (1) și (2), fără nicio discriminare, legiuitorul instituind același tratament, respectiv pentru: debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată.

IV. De altfel, din analiza dosarului cauzei, rezultă că autoarele excepției de neconstituționalitate au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu cesionarul unui proiect imobiliar, iar ulterior, contractul de cesiune fiind anulat, acestea s-au îndreptat pentru recuperarea creanței împotriva cedentului, care, între timp, a intrat sub incidența prevederilor Legii nr. 85/2006. Astfel, Curtea observă, pe de o parte, că autoarele excepției de neconstituționalitate se află în situația prevăzută la art. 3 pct. 13 din Legea nr. 85/2006, întrucât nu au nicio garanție asupra bunului ce iese din patrimoniul debitoarei, astfel că nu îl pot urmări având în vedere că dreptul lor de creanță este unul chirografar. Pe de altă parte, în măsura în care s-ar afla în ipoteza dispozițiilor art. 93¹referitoare la executarea obligațiilor rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii (în cazul în care și promitentul-vânzător este în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006), executarea obligațiilor asumate prin antecontractele de vânzare-cumpărare nu este condiționată de calitatea de creditor.