Decizia CCR nr. 118 din 6.03.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Genică Svetîn Dosarul nr. 18.519/212/2013 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 804D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că instituirea taxelor de timbru ține de opțiunea legiuitorului și, totodată, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 18.519/212/2013, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Genică Svet într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru este neconstituțională, întrucât:

- nu îndeplinește exigențele impuse de prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, din preambulul acesteia nerezultând care este situația extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată;

- încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (2) și (3), deoarece cuantumul taxelor de timbru stabilite prin această ordonanță conduc la crearea unui serviciu prohibit pentru justițiabil, chiar și în condițiile existenței unor prevederi referitoare la scutiri și eșalonări ale acestor taxe de timbru;

- este contrară prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituție, având în vedere că destinația sumelor provenite din taxa judiciară de timbru nu este în totalitate către sistemul judiciar, iar cuantumul taxelor judiciare de timbru instituite prin ordonanța de urgență conduc la crearea unui serviciu prohibit justițiabilului.

De asemenea consideră că prin scutirea de taxa judiciară de timbru a acțiunilor și cererilor formulate de instituțiile publice se creează o discriminare între justițiabili și instituțiile statului, ceea ce contravine art. 16 din Constituție.

Judecătoria Constanța - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materia taxelor judiciare de timbru, precum și cea referitoare la delegarea legislativă și condițiile în care se emit ordonanțe de urgență. De asemenea, în ceea ce privește referirea la destinația sumelor provenite din taxele judiciare de timbru, apreciază că aceasta este injustă, dar, în acord cu Legea fundamentală și având în vedere jurisprudența instanței de contencios constituțional, arată că ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului stabilirea surselor de finanțare ale fiecărei categorii de buget în parte. În fine, apreciază că nivelul taxelor de timbru stabilite prin ordonanța de urgență criticată răspunde, de asemenea, și imperativului ca acestea să descurajeze exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și introducerea unor acțiuni care se dovedesc a fi vădit netemeinice.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, sens în care arată că prin reglementarea domeniului taxelor judiciare de timbru de către Guvern nu se aduce atingere normelor constituționale în materia adoptării ordonanțelor de urgență, adoptarea în regim de urgență a acesteia fiind justificată în preambulul acesteia. De asemenea, în ceea ce privește celelalte critici, arată că regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor, iar textul criticat se aplică tuturor persoanelor care se află în ipoteza normei criticate, fără discriminare, sens în care este și jurisprudența Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013.

Autorul excepției de neconstituțional itate consideră că actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) care statuează că, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, ale art. 16 alin. (1) potrivit căruia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 alin. (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 56 alin. (2) referitor la așezarea justă a sarcinilor fiscale și ale art. 115 alin. (4) referitor la posibilitatea Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. În ceea ce privește critica autorului excepției de neconstituționalitate prin care se susține că din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu reiese care este situația extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, aceasta nu poate fi reținută.

Se observă, astfel cum reiese din expunerea de motive și din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, că la emiterea acesteia s-a ținut cont de modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin Codul civil, luându-se în considerare faptul că neadoptarea în regim de urgență ar fi condus la conservarea unui sistem de taxare neadecvat față de liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu aplicarea noului cod civil și a noului Cod de procedură civilă, cu consecințe negative pe planul situației justițiabililor și al nevoilor acute ale sistemului judiciar, dar și al transparenței și disciplinei financiare impuse de exercițiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru.

2. Referitor la celelalte critici formulate, în raport cu prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2) și (3), art. 56 alin. (2), Curtea observă că Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care a preluat, cu modificări și completări, cele statuate prin normele ce constituiau cadrul legal general în materia taxelor judiciare de timbru. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 reiterează cele stabilite prin normele anterioare, statuând că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, iar în cazurile anume prevăzute de lege, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.

În prezenta cauză, critica autorului excepției de neconstituționalitate privește pretinsa discriminare prin prisma raportării prevederilor art. 10 alin. (2), care stabilesc modul de calcul al taxei în privința contestației la executarea silită, din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 la cele ale art. 30 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, care prevăd că sunt scutite de taxă judiciară de timbru acțiunile și cererile formulate de instituțiile publice când au ca obiect venituri publice.

În acest context, în ceea ce privește pretinsa discriminare creată între justițiabili și instituțiile statului, Curtea a reținut că asupra unor critici similare instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat, prilej cu care a constatat că sunt neîntemeiate. În acest sens a arătat că scutirea autorităților publice de la plata taxelor judiciare de timbru este justificată, în mod obiectiv și rațional, de faptul că autoritățile respective sunt finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autoritățile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiași buget (Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003).

1. Or, prevederile criticate se aplică tuturor celor aflați în ipoteza normei respective, iar încălcarea principiului egalității și nediscriminării poate exista numai atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă (Decizia nr. 197 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 23 mai 2012).

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor constituționale privind accesul liber la justiție prin impunerea unor taxe judiciare de timbru, Curtea a arătat că, potrivit dispozițiilor constituționale, accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru (Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012).

Curtea a reținut, de asemenea, că nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții (Decizia nr. 45 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 2 martie 2012).

Ca atare, cele reținute în jurisprudența instanței de contencios constituțional referitoare la materia taxelor judiciare de timbru reglementată prin Legea nr. 146/1997 se aplică mutatis mutandis și în cauza de față.

3. Pe de altă parte, în anumite situații [art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013], persoanele fizice pot obține scutiri, reduceri, amânări sau eșalonări de la plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008.

4. În ce privește nemulțumirea autorului prezentei excepții referitoare la destinația sumelor provenite din taxa judiciară de timbru, Curtea observă că, potrivit prevederilor constituționale, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească destinația impozitelor și taxelor, precum și a altor venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat, în condițiile legii.

5. Întrucât nu s-au constatat încălcări ale prevederilor constituționale și legale, critica referitoare la dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție nu poate fi reținută.