Decizia CCR nr. 119 din 6.03.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 8 din OG nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, excepție ridicată de Ioan Daniel Cozîltea în Dosarul nr. 322/224/2013 al Judecătoriei Dragomirești și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 825D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 322/224/2013, Judecătoria Dragomirești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, excepție ridicată de Ioan Daniel Cozîltea într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituție, prin aceea că atribuie "putere de titlu executoriu unui contract de leasing“, executarea putând fi efectuată doar pe baza cererii formulate de societatea de leasing, care nu este ținută să facă dovada realității derulării contractului de leasing. De asemenea consideră că puterea de titlu executoriu atribuită unui contract de leasing trebuie limitată la restituirea bunului, obiect al contractului de leasing, și la obligațiile scadente până la momentul restituirii.

Judecătoria Dragomirești nu și-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că dispozițiile art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 sunt constituționale. În acest sens arată că prevederile criticate au acordat, în mod general, calitatea de titluri executorii contractelor de leasing, precum și garanțiilor reale și personale constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, fără ca prin aceasta să se instituie discriminări. De altfel, se face aplicarea principiului consacrat prin Codul de procedură civilă, în sensul că executarea silită se poate face nu numai pe baza unei hotărâri judecătorești executorii sau a unei hotărâri definitive, ci și în virtutea unui titlu executoriu prevăzut de lege, urmărindu-se astfel, restrângerea posibilității de tergiversare a executării silite.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "Contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii.“

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) potrivit căruia "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.“

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Autorul prezentei excepții de neconstituționalitate este nemulțumit, în principal, de faptul că, potrivit art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997, contractelor de leasing constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin acesta legiuitorul le-a atribuit calitatea de titluri executorii.

2. Din examinarea jurisprudenței instanței de contencios constituțional reiese că asupra prevederilor criticate Curtea s-a mai pronunțat în raport cu dispoziții constituționale și motivări similare. Astfel, cu referire la caracterul de titlu executoriu al contractului de credit, în general, și în mod special al contractului de leasing, Curtea a statuat că "dispoziția legală criticată face aplicarea principiului consacrat de art. 372 din Codul de procedură civilă, în sensul că executarea silită se poate face nu numai pe baza unei hotărâri judecătorești învestite cu formulă executorie, ci și în virtutea unui titlu executoriu prevăzut de lege“ [art. 632 din noul Cod de procedură civilă].

De asemenea, Curtea a observat că prevederea legală criticată a acordat, în mod general, calitatea de titluri executorii contractelor de leasing, precum și garanțiilor reale și personale constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, fără ca prin aceasta să se instituie privilegii sau discriminări. De altfel, referitor la posibilitatea creditorului contractului de leasing de a se adresa direct executorului judecătoresc în vederea executării silite, dispozițiile art. 399 alin. 3 din codul de procedură civilă [art. 711 alin. (2) din noul Cod de procedură civilă] permit ca, atunci când executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu ce nu a fost emis de o instanță de judecată, să poată fi invocate pe calea contestației la executare și apărări de fond împotriva acelui titlu. În sensul celor menționate anterior sunt Decizia nr. 1.181 din 30 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 23 noiembrie 2010, și Decizia nr. 1.182 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2008, care sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză.

3. Referitor la susținerea potrivit căreia caracterul executoriu al contractului de leasing trebuie limitat la restituirea bunului, obiect al contractului de leasing, și la obligațiile scadente până la momentul restituirii, din analiza prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 51/1997 reiese că, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing, desigur, dacă în contract nu se prevede altfel [art. 15]. Ca atare, aspectele rezultate din aceste prevederi țin de interpretarea și aplicarea în concret a legii, fiind atributul instanțelor de judecată.

4. Având în vedere cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing apare ca neîntemeiată.