Decizia CCR nr. 168 din 20.03.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 55 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Viorel Vonica în Dosarul nr. 645/122/2013 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 678D/2013.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prezent personal. Se constată lipsa celeilalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care pune concluzii de admitere a acesteia, arătând că asistenții judiciari nu sunt necesari în compunerea completelor pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale, aceștia fiind, totodată, lipsiți de imparțialitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că textul criticat nu încalcă normele constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 645/122/2013, Tribunalul Giurgiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Viorel Vonica într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de recalculare a pensiei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul criticat, prin includerea în compunerea completului pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale a doi asistenți judiciari, care nu au calitate de magistrați, creează o situație discriminatorie, de natură a încălca dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, inechitabilă pentru persoanele astfel judecate, în raport cu părțile din cauzele penale cu obiect diferit, care sunt judecate de complete formate exclusiv din judecători. Se arată că, pentru acest motiv, dispozițiile art. 55 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 304/2004 contravin și prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Tribunalul Giurgiu - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, votul asistenților judiciari care participă la soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale este unul consultativ, textul criticat nu încalcă normele constituționale invocate de autorul excepției.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile art. 55 din Legea nr. 304/2004 se aplică tuturor persoanelor care au calitatea de părți în cauzele privind conflictele de muncă și asigurări sociale, motiv pentru care nu poate fi reținută încălcarea prin aceste dispoziții legale a prevederilor art. 16 alin. (1) și art. 1 alin. (3) din Constituție. Se subliniază faptul că principiul constituțional al egalității în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, preluat la art. 7 din Legea nr. 304/2004, presupune acordarea unui tratament juridic egal tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 55 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că autorul acesteia critică, în realitate, prevederile art. 55 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care au următorul cuprins: "Completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari.“

Se susține că textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul român și ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, prin Decizia nr. 37 din 19 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 27 februarie 2006, și Decizia nr. 655 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând că asistenții judiciari nu au decât un rol consultativ, util judecății în vederea stabilirii adevărului cu privire la drepturile subiective ale părților în litigiu, soluționarea cauzelor deduse judecății fiind hotărâtă de judecători. Curtea a arătat că, în Hotărârea din 23 aprilie 1987 pronunțată în Cauza Ettl și alții împotriva Austriei, paragrafele 38-40, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că participarea unor persoane specializate în diverse domenii de activitate, alături de magistrații de profesie, la soluționarea unor categorii de litigii, nu contravine principiului independenței și imparțialității instanței, prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a constatat că instanța europeană a reținut, prin aceeași hotărâre, că statele membre ale Consiliului Europei oferă multiple exemple de complete de judecată la care participă, pe lângă magistrați, și persoane specializate în anumite domenii, persoane ale căror cunoștințe sunt necesare pentru soluționarea acelor litigii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele deciziilor invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.