Decizia CCR nr. 707 din 27.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 1 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 48/2014 - unele măsuri privind plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 48/2014 privind unele măsuri referitoare la plățile naționale directe complementare în sectorul zootehnic, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Beiuș în Dosarul nr. 256/187/2014 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 746D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 48/2014, arătând că nu se încalcă principiul separației puterilor în stat, având în vedere că există și echilibrul acestor puteri.

4. În privința art. 1 alin. (2) din Legea nr. 48/2014, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției, arătând că nu pot fi anulate acte administrative în privința cărora ar trebui să existe o cauză de anulare la momentul emiterii lor. În aceste condiții, se ajunge la aplicarea retroactivă a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 23 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 256/187/2014, Judecătoria Beiuș a sesizat, din oficiu, Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 48/2014 privind unele măsuri referitoare la plățile naționale directe complementare în sectorul zootehnic, excepție invocată într-un dosar având ca obiect pretenții financiare (restituirea unor sume de bani, precum și plata dobânzilor și a penalităților prevăzute de lege).

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât se încalcă principiul separației puterilor în stat. Astfel, cererea de chemare în judecată a fost fundamentată pe împrejurarea că la data solicitării primelor de exploatație, pârâtul nu îndeplinea una dintre cerințele prevăzute de Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 215/2010 privind stabilirea modului de implementare a condițiilor specifice, a criteriilor de eligibilitate și a termenilor de referință pentru aplicarea schemelor de plăți naționale directe complementare în sectorul zootehnic la specia bovine, în acord cu reglementările comunitare în domeniu. Așadar, este de observat că aceste condiții nu au fost prevăzute într-un act normativ adoptat de către Parlament, ci într-un act emis de către conducătorul unui organ de specialitate al administrației publice centrale aflat în subordinea Guvernului. Or, prin Legea nr. 48/2014 (sub aspectul efectelor juridice ale unui act administrativ - Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 215/2010), Parlamentul intervine în activitatea executivă, înlăturând efectele anumitor prevederi cu caracter administrativ.

7. Se remarcă faptul că titlurile de creanță/notificările de punere în întârziere sunt anulate prin efectul Legii nr. 48/2014, potrivit art. 1 alin. (2) din acest act normativ. Această prevedere este de natură nu numai să conducă la concluzia încălcării principiului separației puterilor în stat, ci și să pună în discuție principiul neretroactivității legii, deoarece sancțiunea nulității lipsește actul juridic de efectele sale, iar asemenea efecte se produc ex tunc , contrar dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.

8. De asemenea, se pune în discuție respectarea caracterului precis/previzibil al legii, în aplicarea ei. Sub acest aspect este de amintit cel puțin faptul că această caracteristică a legii este de natură să permită destinatarilor ei să își corecteze conduita, să asigure informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile, astfel încât persoanele în cauză să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea în baza unui act normativ. Legea nr. 48/2014, din acest punct de vedere, lipsește persoana interesată de orice așteptare rezonabilă în privința efectelor unei reglementări anterioare, respectiv Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 215/2010.

9. De asemenea, se constată incoerența reglementărilor privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice, a criteriilor de eligibilitate și a termenilor de referință pentru aplicarea schemelor de plăți naționale directe complementare în sectorul zootehnic, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

10. În final, instanța precizează că, în cazul unui dezacord între legea internă, pe de-o parte, și reglementarea Uniunii Europene, pe de altă parte, soluția legală ce poate (trebuie) să fie adoptată nu poate, prin ea însăși și în toate situațiile, să fie incompatibilă cu prevederile din Legea fundamentală.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie revederile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 48/2014 privind unele măsuri referitoare la plățile naționale directe complementare în sectorul zootehnic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 24 aprilie 2014, prevederi care au următorul cuprins: "(1) Sumele reprezentând primele beneficiarilor plăților naționale directe complementare în sectorul zootehnic pe care aceștia trebuie să le restituie ca urmare a titlurilor de creanță emise în urma verificărilor efectuate de către centrele județene ale Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și/sau a municipiului București, dispuse prin deciziile emise de camerele de conturi județene și a municipiului București în cadrul misiunii «Auditul performanței privind implementarea, administrarea și gestionarea programului de identificare și înregistrare a animalelor și a utilizării bazei de date în acordarea subvențiilor și a altor forme de sprijin din partea statului pentru perioada 2007-2010», inclusiv penalitățile de întârziere nu se mai recuperează.

(2) Titlurile de creanță/notificările de punere în întârziere, emise de către centrele județene ale Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură sau a municipiului București pentru punerea în aplicare a deciziilor emise de camerele de conturi județene și a municipiului București prevăzute la alin. (1) sunt anulate prin efectul prezentei legi."

15. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat și cel privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că instanța de judecată consideră că puterea legislativă intervine, prin reglementarea criticată, în activitatea puterii executive și că, astfel, se încalcă principiul separației puterilor în stat. Acest lucru ar avea loc deoarece, prin efectul legii, se înlătură efectele unor acte administrative (legea prevede că titlurile de creanță/notificările de punere în întârziere, emise de către centrele județene ale Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură sau al municipiului București pentru punerea în aplicare a deciziilor emise de camerele de conturi județene și a municipiului București sunt anulate).

17. Deși exprimarea legiuitorului este nefericită din punct de vedere juridic, prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție. Potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. în cazul de față, ca element de fapt, se reține că, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 48/2014, Parlamentul a dorit să pună de acord legislația României cu cea a Uniunii Europene, așa cum a fost interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și pentru a evita o eventuală procedură de infringement împotriva României.

18. Se constată, așadar, că au existat instituții publice (prevăzute de textele criticate) care au efectuat acte de constatare în baza unor acte administrative cu caracter normativ, acte concretizate, în cele din urmă, în emiterea unor titluri de creanță. Pe de altă, parte, efectele acestor acte au fost înlăturate, ținând cont de necesitatea respectării legislației Uniunii Europene. Astfel, legea a prevăzut corectarea deficiențelor de aplicare ale unor acte ale Uniunii Europene, deficiențe generate de o interpretare eronată a acestora. Având în vedere cele prezentate în expunerea de motive, precum și considerentele de mai sus, rezultă că legiuitorul nu a încălcat dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (4).

19. În ceea ce privește încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la claritatea, precizia și previzibilitatea legii, Legea nr. 48/2014 este cât se poate de clară în ceea ce privește aplicarea sa, adică lipsirea de efecte a unor acte administrative. În ceea ce privește presupusa incoerență, per ansamblu, a legislației în materie, așa cum s-a arătat mai sus, statul poate fi nevoit să adopte măsuri prin care să răspundă unor exigențe ce decurg din asumarea unor obligații la nivelul Uniunii Europene, cu condiția ca măsurile adoptate să nu contravină normelor constituționale.

20. Referitor la încălcarea principiului neretroactivității legii, Curtea, în jurisprudența sa, a reținut, spre exemplu prin Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, și prin Decizia nr. 1.027 din 29 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2013, că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

21. Așadar, reglementând pentru viitor, prin înlăturarea efectelor unor acte administrative ce vizează unele sume de bani datorate statului, nu s-a încălcat principiul neretroactivității legii civile.