Decizia CCR nr. 198 din 31.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 24 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială Iga - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 6.153/108/2011* al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 986D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că, față de obiectul de reglementare supus controlului de constituționalitate, art. 21 alin. (4) nu este incident în cauză, nefiind o legătură între dispozițiile legale și cele constituționale. În ceea ce privește celelalte prevederi constituționale, arată că autoarea nu motivează pretinsa contrarietate a textului legal cu acestea. Pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 7 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 6.153/108/2011*, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială Iga - S.R.L. din Arad cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva unei sentințe pronunțate de Tribunalul Arad într-o cauză având ca obiect o excepție de nelegalitate a unui act administrativ.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile referitoare la taxa judiciară de timbru, în ceea ce privește obligativitatea acesteia "în procesele de contencios administrativ", sunt abuzive și neconstituționale, deoarece, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituție, "Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative".

6. Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că textele criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție, sens în care arată că, în ceea ce privește critica raportată la art. 21 alin. (4) din Constituție, aceste prevederi nu sunt incidente "activității de judecată în contencios administrativ".

7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următorul cuprins: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din Codul de procedură civilă.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.

(3) Recursul incident și recursul provocat se taxează după regulile prevăzute la alin. (1) și (2)."

11. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora "Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative". De asemenea, sunt menționate și dispozițiile art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției și a legilor, art. 51 referitor la dreptul de petiționare și art. 124 alin. (1) potrivit căruia "Justiția se înfăptuiește în numele legii".

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile referitoare la taxa judiciară de timbru, în ceea ce privește obligativitatea acesteia "în procesele de contencios administrativ", sunt abuzive și neconstituționale, deoarece, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituție, "Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative".

13. În acest context, Curtea reține că prevederile constituționale ale art. 21 alin. (4) nu au incidență în cauză, întrucât taxele judiciare de timbru, astfel cum sunt reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, se aplică procedurilor judiciare, în speță în procedura contenciosului administrativ, iar nu jurisdicțiilor speciale administrative.

14. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 51 din Constituție privind dreptul de petiționare, se observă că instanța de contencios constituțional a reținut prin Decizia nr. 533 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 17 noiembrie 2014, că, pe de o parte, Constituția reglementează dreptul de petiționare, care este un drept cetățenesc, de care beneficiază cetățenii, în mod individual sau grupurile de cetățeni, indiferent că sunt constituite ad-hoc sau organizate în forme prevăzute de lege, iar, pe de altă parte, accesul liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, în sensul că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.

15. Curtea a observat că dispozițiile constituționale ale art. 51 alin. (1) se referă la dreptul la petiționare, care este diferit de dreptul de a introduce acțiuni la instanțele judecătorești, iar sesizarea instanțelor judecătorești pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes, care se poate obține numai pe calea justiției, nu reprezintă un aspect al dreptului de petiționare. Dreptul de petiționare se referă la cererile, reclamațiile, sesizările și propunerile în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiției și la care autoritățile publice au obligația de a răspunde în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată se soluționează după reguli specifice activității de judecată. În consecință, textul legal criticat nu este contrar reglementărilor constituționale cu privire la dreptul de petiționare, din moment ce conținutul său normativ nu are nicio relevanță asupra acestora.

16. În ceea ce privește art. 124 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Justiția se înfăptuiește în numele legii", Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate nu motivează pretinsa contrarietate a textelor criticate cu acestea.

17. Față de cele prezentate, nu se poate reține nici încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției și a legilor.