Decizia CCR nr. 197 din 31.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 19 alin. (2), alin. (21) şi alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2), alin. (2¹) și alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței [art. 57 alin. (2), (3) și (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență], excepție ridicată de S.P. Mincu și Asociații S.P.R.L. din Pitești în Dosarul nr. 227/1.259/2014/a2 al Tribunalului Specializat Argeș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 984D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 985D/2014 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (2¹) și alin. (3) din Legea nr. 85/2006 [art. 57 alin. (3) și (6) din Legea nr. 85/2014], excepție ridicată de Kahat Ahmad Samir în Dosarul nr. 227/1.259/2014/a1 al Tribunalului Specializat Argeș.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

7. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 985D/2014 la Dosarul nr. 984D/2014, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierile din 6 octombrie 2014, pronunțate în dosarele nr. 227/1.259/2014/a2 și nr. 227/1.259/2014/a1, Tribunalul Specializat Argeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2), alin. (2¹) și alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței [art. 57 alin. (2), (3) și (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență], excepție ridicată de S.P. Mincu

și Asociații S.P.R.L. din Pitești și de Kahat Ahmad Samir în cauze întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 85/2006.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prin modul în care sunt edictate prevederile criticate, în lipsa unor criterii clare pentru înlocuirea administratorului judiciar provizoriu de către creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, se încalcă principiul constituțional al previzibilității, sens în care menționează jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și dispozițiile constituționale cuprinse în art. 11 alin. (1) și art. 20 alin. (1). Totodată, se arată că este încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii, iar accesul liber la justiție este îngrădit în situația în care există un singur creditor, deciziile luate de acesta fiind necenzurabile, întrucât prevederile criticate nu dau posibilitatea administratorului/lichidatorului judiciar să conteste decizia de desemnare/înlocuire a administratorului/lichidatorului judiciar. Pentru aceleași rațiuni, consideră că sunt încălcate și prevederile art. 45 și art. 124 alin. (2) din Constituție.

11. Astfel, se arată că, în speță, în mod cu totul nelegal și abuziv, creditorul nu a confirmat lichidatorul provizoriu desemnat de instanță, deși acesta a prezentat o ofertă financiară rezonabilă, nefiindu-i contestate actele îndeplinite în procedură până la acest moment, desemnând un alt lichidator după criterii necunoscute, căruia i-a stabilit un onorariu exagerat și fără legătură cu complexitatea actelor ce urmează a fi efectuate.

12. Tribunalul Specializat Argeș opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele criticate fiind constituționale, respectiv prevederile art. 19 alin. (2¹) și (3) din Legea nr. 85/2006, [art. 57 alin. (3) și (6) din Legea nr. 85/2014], care acordă creditorilor ce dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor posibilitatea de a-și apăra drepturile în cadrul procedurii de insolvență prin neconfirmarea practicianului solicitat de către debitor și numirea unui alt practician, precum și recunoașterea calității procesuale active de a contesta o astfel de decizie doar altor creditori, și nu altor participanți la procedură, întrucât, altfel, acest atribut de decizie acordat creditorilor ar fi lipsit de conținut pentru că ar da posibilitatea lichidatorului judiciar/respectiv administratorului judiciar să-și conteste propria înlocuire și administratorului special, reprezentantul debitoarei, să conteste înlocuirea practicianului solicitat de către debitor.

13. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 19 alin. (2), alin. (2¹) și alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006 [art. 57 alin. (2), alin. (3) și alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014]. Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziții tranzitorii și finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere faptul că, astfel cum reiese din dosarul cauzei, în speța de față procedura generală a insolvenței a fost deschisă potrivit Legii nr. 85/2006, precum și prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora "Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date", și Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Prevederile art. 19 alin. (2), alin. (2¹) și alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței au următorul cuprins: "(2) La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. În cazul în care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvență. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic.

(2¹) Creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu și să îi stabilească remunerația.

(3) Creditorii pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevăzută la alin. (2) și (2¹), în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență. Judecătorul va soluționa, de urgență și deodată, toate contestațiile printr-o încheiere prin care va numi administratorul judiciar/lichidatorul desemnat sau, după caz, va solicita adunării creditorilor/creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator."

18. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 11 alin. (1) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 alin. (1) privind tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică și art. 124 privind înfăptuirea justiției.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că asupra dispozițiilor criticate s-a mai pronunțat, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 531 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 20 noiembrie 2014, Decizia nr. 30 din 19 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 2 martie 2012, sau Decizia nr. 556 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 30 august 2011.

20. Curtea a reținut că dispozițiile art. 19 alin. (2¹) din Legea nr. 85/2006 au fost adoptate de legiuitor pentru asigurarea respectării principiilor celerității procedurii, protecției creditorilor și desfășurării adecvate a activității practicienilor în insolvență. Astfel, s-a dat posibilitatea creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor să desemneze, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau un lichidator în locul administratorului judiciar sau al lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu și să-i stabilească remunerația (Decizia nr. 898 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009).

21. Potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. Astfel, adunarea creditorilor este convocată pentru a decide în toate aspectele importante ale procedurii prevăzute de lege, iar pentru facilitarea luării deciziilor în cadrul acestui organ colegial sunt prevăzute două modalități de vot, ambele bazate pe criteriul valorii creanțelor. Regula în această materie este stabilită de dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul titularilor majorității, prin valoare, a creanțelor prezente. Există situații speciale, cum este aceea a desemnării unui administrator judiciar sau a unui lichidator, motivate de importanța sporită a unor astfel de decizii, pentru care legea impune o majoritate specială, și anume votul creditorilor care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor. Opțiunea legiuitorului pentru criteriul valorii, și nu pentru cel al numărului creditorilor, este justificată de principalul obiectiv al procedurii insolvenței, respectiv recuperarea creanțelor asupra averii debitorului. Or, în măsura în care repartizarea sumelor ce rezultă din lichidarea bunurilor debitorului se face, în cadrul aceleiași clase de creditori, proporțional cu valoarea creanțelor, este firesc ca deciziile privitoare la aspectele importante ale procedurii să fie luate prin raportare la valoarea creanțelor, iar nu la numărul creditorilor (Decizia nr. 619 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008).

22. Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat că soluția legislativă criticată, și anume posibilitatea creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor de a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau lichidator, ori de a-l confirma pe cel provizoriu, este pe deplin justificată, întrucât legiuitorul a optat pentru criteriul valorii, iar nu pentru cel al numărului creditorilor. În același sens, Curtea a mai reținut că, în ipoteza normei legale criticate, un singur creditor deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, ceea ce face inutilă consultarea adunării creditorilor pentru desemnarea unui administrator judiciar sau a unui lichidator ori pentru confirmarea celui provizoriu, din moment ce hotărârea s- ar putea lua în adunarea creditorilor numai cu majoritatea specială prevăzută de lege, și anume numai cu votul acestui creditor care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor (Decizia nr. 1.255 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 23 noiembrie 2011).

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

24. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia, în mod cu totul nelegal și abuziv, creditorul nu a confirmat lichidatorul provizoriu desemnat de instanță, deși acesta a prezentat o ofertă financiară rezonabilă, nefiindu-i contestate actele îndeplinite în procedură până la acest moment, desemnând un alt lichidator după criterii necunoscute, căruia i-a stabilit un onorariu exagerat și fără legătură cu complexitatea actelor ce urmează a fi efectuate, Curtea observă că acestea sunt chestiuni ce țin de aplicarea în concret a legii la speța dedusă judecății, și nu de constituționalitate. Potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic are ca atribuție desemnarea motivată, prin sentința de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvență compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, fixarea remunerației în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activității practicienilor în insolvență, precum și a atribuțiilor acestuia pentru această perioadă. Judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparține.

25. Ca atare, persoana desemnată de judecătorul-sindic are un mandat provizoriu până când, în virtutea prevederilor art. 19 alin. (2) Legea nr. 85/2006, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor decid desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația.

26. În conformitate cu art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic confirmă, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, iar, potrivit prevederilor alin. (3) al art. 19 din aceeași lege, ceilalți creditori pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia creditorului. Astfel, împotriva deciziei creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor de a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau un lichidator în locul celui provizoriu ori de a confirma administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu, creditorii interesați pot face contestație la judecătorul- sindic, pentru motive de nelegalitate, în termen de 3 zile de la data publicării acestei decizii în Buletinul procedurilor de insolvență. Totodată, potrivit art. 18 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, administratorul special formulează contestații în cadrul procedurii.

27. Față de cele prezentate mai sus, nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției, întrucât textele criticate nu pot fi disociate de întreaga reglementare instituită prin Legea nr. 85/2006.