Decizia CCR nr. 182 din 26.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza întâi, art. 16,art. 17 alin. 1 lit. a) şi ale art. 21 alin. (6) şi (8) din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire,...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4,art. 16,art. 17 alin. (1) și ale art. 21 alin. (6) și (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Dumitru-Grigore Duculescu, Florian Duculescu și Domnica Duculescu în Dosarul nr. 8.091/109/2013 al Curții de Apel Pitești - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.128D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, părțile Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au depus puncte de vedere în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii. Acesta solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, considerând că în speță sunt aplicabile argumentele reținute de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 686 din 26 noiembrie 2014, nr. 724 din 16 decembrie 2014 și nr. 269 din 7 mai 2014. De asemenea, precizează că acțiunea introductivă de instanță este formulată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 15 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 8.091/109/2013, Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4,art. 16,art. 17 alin. (1) și ale art. 21 alin. (6) și (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Dumitru-Grigore Duculescu, Florian Duculescu și Domnica Duculescu într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă ca prematură cererea reclamanților de obligare a pârâtelor la emiterea titlului de despăgubire, cerere introdusă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile criticate din Legea nr. 165/2013 aduc atingere prevederilor art. 15 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece se răsfrâng inclusiv asupra dosarelor de despăgubire aflate în etapa finală a emiterii titlului de despăgubire și care au urmat deci întreaga procedură prevăzută de Legea nr. 247/2005. Prin aplicarea Legii nr. 165/2013 în aceste cazuri și, în special, a dispozițiilor referitoare la atribuția Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau invalida deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, se anulează, practic, etapele administrative deja parcurse, persoanele îndreptățite fiind nevoite să reia procedura și să se supună noilor termene și condiții din legea examinată. În plus, se creează o situație discriminatorie între persoanele îndreptățite aflate în aceeași fază a procedurii de despăgubire, unele dintre acestea intrând în posesia titlului și încasând efectiv sume de bani până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar altele fiind supuse riscului de a relua procedura și, mai mult decât atât, să aibă parte de un regim de despăgubire diferit, reglementat de Legea nr. 165/2013, concretizat, în esență, printr-un sistem diferit de evaluare a despăgubirilor și atribuirea de puncte în loc de bani, valorificabili prin licitație după o perioadă de 60 de luni de la intrarea în vigoare a legii.

7. Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă apreciază că textele de lege criticate nu contravin normelor constituționale invocate, pentru argumentele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie, de pildă Decizia nr. 395 din 3 iulie 2014.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Potrivit prevederilor art. 76 din Legea nr. 47/1992 au fost solicitate lămuriri suplimentare de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților asupra semnificației sintagmei "dosare aprobate“ din cuprinsul art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 și a indicării actului juridic ce materializează operațiunea de "aprobare a dosarelor“ în ședința de lucru a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

11. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a transmis răspunsul său, prin care arată, în esență, că "dosare aprobate“ reprezintă acele dosare care au parcurs toate operațiunile prealabile emiterii propriu-zise a deciziei cuprinzând titlul de despăgubire și semnifică aprobarea, în ședința de lucru a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a acelor dosare în care a fost efectuat raportul de evaluare, votul Comisiei fiind dat inclusiv asupra sumei ce va fi acordată cu titlu de despăgubire în fiecare astfel de dosar aprobat, aflat pe ordinea de zi. Aprobarea propriu-zisă se consemnează într-un proces-verbal, semnat de toți membrii Comisiei, votul semnificând dispunerea întocmirii titlului de despăgubire. Pe baza acestui proces-verbal, urmează a fi redactat actul administrativ constând în decizia reprezentând titlul de despăgubire, semnată de președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Au fost depuse și anexe constând în exemplare ale unor procese-verbale și decizii reprezentând titlul de despăgubire, emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv de Comisia Națională pentru Compensarea imobilelor.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de părți, documentele transmise la dosar în urma exprimării punctului de vedere solicitat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 4,art. 16,art. 17 alin. (1) și ale art. 21 alin. (6) și (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Examinând motivarea autorilor excepției, Curtea observă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 4 teza întâi, art. 16,art. 17 alin. (1) lit. a) și ale art. 21 alin. (6) și (8) din Legea nr. 165/2013, cu următorul conținut:

- Art. 4 teza întâi: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi [..........]“;

- Art. 16:"Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).“;

- Art. 17 alin. (1) lit. a): "(1) în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții:

a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii;“;

- Art. 21 alin. (6) și (8): "(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.

[_]

(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7)“.

14. În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate normele constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată,

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în opinia autorilor excepției, textele de lege mai sus citate sunt neconstituționale în măsura în care vizează și acele situații în care, până la adoptarea Legii nr. 165/2013, au fost parcurse toate etapele administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, în sensul soluționării cererii de despăgubire, inclusiv etapa evaluării, fără a fi însă emis titlul de despăgubire și consideră, în consecință, că noua lege în materie, care conține dispoziții mai puțin favorabile, nu i se poate aplica fără încălcarea principiului neretroactivității legii și al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

16. Curtea observă, din analiza documentelor aflate la dosar, că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în cauză au fost parcurse anumite operațiuni ce alcătuiesc etapa soluționării dosarelor de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Dosarul a fost trimis spre evaluare către un evaluator desemnat, care, la data de 22 februarie 2012, a depus la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților raportul de evaluare întocmit în cauză. Curtea reține, totodată, că prin Ordonanța de urgență Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 15 martie 2012, a fost suspendată emiterea titlurilor de despăgubire, inițial pe o perioadă de 6 luni, prelungită ulterior până la data de 15 mai 2013, pentru ca la data de 20 mai 2013 să intre în vigoare Legea nr. 165/2013.

17. Curtea reține că Legea nr. 165/2013 conține, la art. 41, norme tranzitorii, prin care sunt reglementate diferite situații care au translatat regimul juridic anterior în vigoare și care se supun unor reguli speciale. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (3) din aceasta, "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. [..........] (3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.“ Prin urmare, pentru a nu fi aplicabile noile prevederi legale sub aspectul soluționării dosarului de despăgubire (procedura invalidării, a evaluării conform grilei notariale etc.), astfel cum pretind autorii excepției, este necesar a determina dacă situația analizată în cauză se încadrează sau nu în ipoteza normelor tranzitorii cuprinse la art. 41 din Legea nr. 165/2013.

18. Curtea constată că în cauză nu au fost stabilite sume de bani cuvenite cu titlu de despăgubiri prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - ipoteza art. 41 alin. (1) teza a doua -, că nu există un titlu de despăgubire emis pe numele reclamanților și nici că prezentul dosar ar corespunde stadiului de "dosar aprobat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor“, la care se referă art. 41 alin. (1) teza întâi. Astfel, din actele depuse la dosarul Curții Constituționale rezultă că "dosar aprobat“ semnifică acele dosare care au parcurs toate operațiunile prealabile emiterii propriu-zise a deciziei cuprinzând titlul de despăgubire, fără a fi însă emis titlul de despăgubire în sensul că nu a fost redactată decizia reprezentând titlul de despăgubire, ca act administrativ semnat de președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Or, printre actele dosarului, nu a fost depus un proces-verbal sau o altă dovadă din care să rezulte că în perioada 22 februarie-15 martie 2012 dosarul în cauză a fost aprobat în sensul supunerii la vot, în cadrul unei ședințe de lucru a Comisiei Centrale, inclusiv suma de bani stabilită cu titlu de despăgubiri prin raportul de evaluare. Curtea mai reține, totodată, că asemenea detalii țin de soluționarea în fond a dosarului, astfel că instanța judecătorească este singura în măsură să determine norma juridică aplicabilă în speță, respectiv dacă în cauză va fi parcursă întreaga procedură specifică Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, reglementată de Legea nr. 165/2013, inclusiv sub aspectul termenelor de soluționare, a validării/invalidării deciziei cu propunerea de acordare a despăgubirilor, a aplicării grilei notariale ca modalitate de evaluare imobiliară, a modalității de valorificare a punctelor etc., sau se va aplica strict art. 41 din legea menționată, sens în care nu se va mai proceda la o nouă evaluare, ci se va emite titlul de despăgubire și se va plăti suma de bani în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014, cu respectarea procedurii prevăzute de vechea lege - Legea nr. 247/2005, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007. Întrucât Curtea Constituțională, în acest moment procesual nu poate avea certitudinea că situația analizată se încadrează în aceea de "dosar aprobat“, va examina pe fond dispozițiile criticate din Legea nr. 165/2013, prin raportare la criticile de neconstituționalitate formulate.

19. În ce privește dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a) și ale art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013, care prevăd competența Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida deciziile conținând propuneri de acordare a despăgubirilor, Curtea constată că în cauză nu poate fi incidență Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a) și ale art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate. per a contrario, își găsesc aplicarea considerentele reținute în Decizia nr. 724 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2015, prin care Curtea a constatat constituționalitatea art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 (inclusiv sub aspectul criticilor de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză). Prin această decizie, Curtea a reținut, în esență, că atribuția Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii este justificată de necesitatea unui control suplimentar al dosarelor de despăgubire în care există acest tip de dispoziții ale entităților învestite de lege, dacă, evident, nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se fi statuat asupra calității de persoană îndreptățită și asupra întinderii dreptului.

20. Aplicând, pentru identitate de rațiune, aceleași argumente reținute prin Decizia nr. 724 din 16 decembrie 2014, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza întâi, art. 17 alin. (1) lit. a) și ale art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

21. O altă categorie de critici de neconstituționalitate, ce se circumscriu art. 16 și art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/203, se referă la sistemul de evaluare a imobilului obiect al restituirii, care, în termenii Legii nr. 165/2013, se raportează la grila notarială, având ca efect diminuarea semnificativă a valorii reale a imobilului și deci încălcarea dreptului de proprietate privată.

22. Curtea observă că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a răspuns unor susțineri asemănătoare. Respingând, ca neîntemeiată, această excepție, a reținut că, nefiind vorba de o procedură epuizată prin emiterea titlului de despăgubire de către autoritatea competentă - și nici de un dosar aprobat -, este firesc ca, în virtutea principiului tempus regit actum și al aplicării imediate a legii noi, să fie aplicate dispozițiile Legii nr. 165/2013 sub aspectul modalității concrete de valorificare a drepturilor acordate în temeiul legilor reparatorii. Nici critica privind crearea unei stări de discriminare în rândul aceleiași categorii de subiecte de drept nu a putut fi reținută, din moment ce un criteriu obiectiv - acela al legii aplicabile la momentul stabilirii drepturilor sau a procedurii de urmat - este cel ce justifică un tratament juridic diferit. Pentru identitate de rațiune, Curtea constată că în cauză își mențin valabilitatea aceleași argumente reținute prin decizia mai sus indicată, astfel că și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 și ale art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.