Decizia CCR nr. 184 din 26.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. OUG nr. 59/2011 pt. stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prev.e la art. 1 lit. c)–h) din Legea nr. 119/2010 - stabilirea unor măsuri în domeniul...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Florin Adamache și alți 592 de autori în Dosarul nr. 730/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 260D/2015.

2. La apelul nominal răspunde, pentru toți autorii excepției, avocat Lacrima Ciorbea, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 încalcă art. 15 alin. (2), art. 16,art. 1 alin. (4) și art. 21 din Constituție. Mai arată că, din moment ce Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 a fost declarată nelegală, toate deciziile de recalculare a pensiilor și de transformare a pensiilor de serviciu în pensii din sistemul public sunt nelegale.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

5. Având cuvântul în replică, avocatul autorilor excepției de neconstituționalitate susține că în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 au fost emise instrucțiuni ale Casei Naționale de Pensii Publice, lipsind de efecte hotărârile judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 6 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 730/2/2012 (trimisă Curții Constituționale prin adresa din 10 februarie 2015), Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și a suspendat cauza, în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanții Florin Adamache și alții în cadrul soluționării unei cauze de contencios administrativ.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 încalcă art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, prin instituirea obligativității revizuirii tuturor pensiilor speciale acordate sub incidența prevederilor legale anterioare.

8. De asemenea, este încălcat și principiul egalității, deoarece nu au beneficiat de prevederile art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, prevederi de care beneficiază toți cei care au obținut o pensie din sistemul asigurărilor sociale, fiind vorba despre o discriminare în funcție de profesie.

9. Totodată, autorii excepției invocă încălcarea dreptului la proprietate privată, deoarece pensia (drept legal câștigat și asimilată dreptului de proprietate) a fost revizuită prin dispozițiile criticate, astfel că modificarea cuantumului pensiei este la dispoziția executivului.

10. Se mai invocă și încălcarea art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și art. 124 alin. (3) din Constituție, deoarece legiuitorul intervine în procesul de realizare a justiției. Astfel, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 se ajunge la lipsirea de orice efecte a titlurilor executorii obținute până la intrarea sa în vigoare și se încalcă principiul preeminenței dreptului și dreptul la un proces echitabil. Prin adoptarea instrucțiunilor în executarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 s-au încălcat dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție, deoarece o hotărâre judecătorească irevocabilă și executorie nu poate fi modificată printr-un act al executivului. Or, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, hotărâri judecătorești irevocabile obținute urmare a contestării în instanță a deciziilor emise în baza Legii nr. 119/2010 și a Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 nu mai sunt puse în executare începând cu data de 1 august 2011, de la care operează noile decizii de revizuire a pensiei recalculate.

11. De asemenea, susțin că dispozițiile de lege criticate încalcă și principiul egalității de arme, promovat constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ca fiind o garanție fundamentală a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Acest principiu implică existența unui "just echilibru între părțile din proces“; or, în condițiile în care executivul intervine în mod discreționar, prin acte normative promovând noi procese, se încalcă aceste garanții.

12. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 este constituțională.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Guvernul apreciază, în esență, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate, concluziile scrise depuse la dosar de Casa Națională de Pensii Publice, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012.

18. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 148 alin. (2) și (4) privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție, art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenție, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul de proprietate, art. 17 privind dreptul de proprietate și art. 21 privind nediscriminarea, din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra acelorași dispoziții criticate pentru aceleași motive prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 10 decembrie 2013, prin Decizia nr. 312 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 16 iulie 2014, sau prin Decizia nr. 549 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 15 decembrie 2014, constatând constituționalitatea acestora.

20. Cu privire la încălcarea principiului neretroactivității prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea, prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, a reținut că această critică este neîntemeiată, deoarece Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 se aplică numai pentru pensiile plătite după intrarea ei în vigoare, iar nu și pentru pensiile deja încasate.

21. Referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 ar avea un caracter discriminatoriu, întrucât au ca efect diminuarea cuantumului pensiei, Curtea, prin Decizia nr. 549 din 15 octombrie 2014, precitată, a reținut că principiul păstrării în plată a cuantumului pensiei celui mai favorabil, consacrat atât în art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare, cât și în art. 169 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, vizează numai pensiile întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câștigat. Prin urmare, persoanele care au beneficiat de pensii de serviciu și titularii pensiilor în sistemul public de pensii nu se află în situații identice, astfel că tratamentul juridic diferențiat nu are semnificația încălcării principiului constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor.

22. În ceea ce privește încălcarea art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenție privind dreptul la un proces echitabil, prin imposibilitatea executării unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, Curtea, prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, făcând referire la jurisprudența sa anterioară, a statuat că astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritate de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atât timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile. Curtea a mai reținut că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunțat Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 iulie 2013, și a stabilit că - în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012 - sunt supuse revizuirii și pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, atunci când deciziile de recalculare emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și al Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reține puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri, în considerentele acestei decizii, instanța supremă a reținut că "cele două hotărâri judecătorești sunt pronunțate în baza unor temeiuri juridice diferite, respectiv Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012. Or, pentru existența «lucrului judecat», potrivit art. 1.201 din Codul civil, este nevoie de o triplă identitare: de părți, de obiect și de cauză, care nu se regăsește în situația analizată, întrucât cele două contestații, deși implică aceleași părți și au același obiect, nu se întemeiază pe aceeași cauză. [_] Practic, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, legiuitorul a înțeles să reglementeze o nouă procedură de recalculare a pensiilor de serviciu, distinctă și ulterioară, denumită «revizuire», și având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și detaliate în Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. Astfel, prima recalculare a pensiei de serviciu urmează a fi reluată, indiferent de soluțiile pronunțate în contestațiile soluționate în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanță în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, nu poate fi opus în cadrul noii proceduri cu putere de lucru judecat.“ Pentru aceleași argumente, instanța supremă a decis că "nu poate fi reținută nici încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind încălcarea dreptului de acces la instanță, ca efect al înlăturării efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile. Întrucât efectele hotărârilor judecătorești prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire date în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, nu se poate aprecia că accesul la justiție este iluzoriu.[_]“

23. Referitor la încălcarea principiului securității juridice, prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță preeminența dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Hotărârea din 30 septembrie 1999, pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61). Or, în cazul de față, hotărârile judecătorești prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010 și păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011. Așadar, nu suntem în prezența unor cazuri de rediscutare a soluțiilor definitive și irevocabile asupra contestațiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei emise în temeiul Legii nr. 119/2010, ci a unor noi litigii având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor de revizuire a aceleiași pensii de serviciu, emise în baza noului temei, și anume al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011.

24. Referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil prin neasigurarea egalității armelor, Curtea a reținut, prin aceeași Decizie nr. 458 din 7 noiembrie 2013, că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, principiul egalității armelor - garanție a desfășurării unui proces echitabil - implică un "echilibru echitabil“ între părți pe toată durata de desfășurare a procesului și presupune acordarea pentru fiecare parte a posibilității rezonabile de a-și prezenta cauza. În acest sens este Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunțată în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, paragraful 33. Or, în cazul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, nu se aduce în discuție o astfel de problemă, întrucât aceasta nu conține dispoziții de natură să influențeze situația procesuală a părților, ci instituie o nouă procedură de recalculare a pensiilor, denumită "revizuire“. În consecință, Curtea a reținut că principiul egalității armelor nu are incidență în cauză.

25. Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului la pensie, ca drept câștigat, prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, Curtea a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 nu afectează dreptul la pensie, așa cum susține autorul excepției, ci reglementează procedura revizuirii din oficiu de către casele teritoriale de pensii, prin emiterea unor decizii de revizuire, tocmai în scopul de a stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie, astfel încât persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.

26. Referitor la criticile privind transformarea pensiilor de serviciu în pensii contributive și micșorarea cuantumului acestora, critici raportate la art. 15 alin. (2) și art. 44 din Constituție, Curtea s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, respingând ca neîntemeiate aceste critici, de exemplu, prin Decizia nr. 327 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 29 august 2013. În acest sens, Curtea a reținut că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de «bun», ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii“.

27. Totodată, Curtea a arătat că dobândirea dreptului la pensie specială "nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. [..........] Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita“.

28. Referitor la pretinsa încălcare a principiului separației și echilibrului puterilor în stat consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție, prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Curtea a reținut că scopul ordonanței de urgență criticate a fost reglementarea unor proceduri tehnice de natură a realiza cu celeritate conversia tuturor pensiilor de serviciu în pensii bazate pe principiul contributivității, dând posibilitatea persoanelor care nu au identificat toate documentele necesare dovedirii veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale, sub imperiul procedurii reglementate prin Legea nr. 119/2010, să depună aceste documente la casele teritoriale de pensii, în vederea revizuirii. Curtea a mai constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă și ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010, act normativ care se circumscrie cadrului procesual aflat în dezbatere în litigii determinate, fără a afecta cuantumul pensiilor cuvenit în urma recalculării în baza metodologiei reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. Dacă Legea nr. 119/2010 constituie reglementarea de drept substanțial prin care pensiile de serviciu au fost transformate în pensii contributive, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 reprezintă prevederea legală de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor și modul de calcul al drepturilor de pensie, ținând cont de specificul situațiilor categoriilor socio-profesionale în cauză.

29. Prin Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, Curtea a reținut că un argument suplimentar în sensul convenționalității măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 și nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeași convenție, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menționată, Curtea de la Strasbourg a preluat astfel raționamentul Curții Constituționale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 și 42) și constituie o modalitate de a echilibra bugetul și de a corecta diferențele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate (paragraful 44).

30. Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența Curții și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței acesteia, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea.

31. Cu privire la prevederile invocate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea reține că acestea, de principiu, sunt aplicabile - prin prisma art. 148 din Constituție - în controlul de constituționalitate în măsura în care asigură, garantează și dezvoltă prevederile constituționale în materia drepturilor fundamentale; cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecție este cel puțin la nivelul normelor constituționale în domeniul drepturilor omului. În acest sens sunt considerentele de principiu reținute de Curte prin Decizia nr. 1.479 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 25 ianuarie 2012. Astfel, în cauza de față, se constată că prevederile invocate se referă la nediscriminare și la dreptul la proprietate, iar considerentele reținute mai sus vizează aceste aspecte, fiind, în consecință, valabile și cu privire la dispozițiile art. 17 și art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

32. Cât privește susținerea autorilor excepției referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor criticate ca urmare a constatării nelegalității Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 de către instanțele judecătorești, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte, prin art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 a fost abrogată Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, iar, pe de altă parte, neconstituționalitatea ordonanței de urgență a Guvernului care reglementează o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă și ulterioară, denumită "revizuire“, nu poate fi dedusă din nelegalitatea unei hotărâri a Guvernului.