ANEXĂ - HOTĂRÂREA ARBITRALĂ Nr. 1. - Decizia ORDA nr. 58/2015 - publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale nr. 1 din 27.05.2015 - stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiei compensatorii pt. copia privată pt. operele reproduse după...

Dosarul nr. 2/2013

Completul de arbitraj compus din:

- Tănăsescu Mihai Alexandru - președinte

- Ciubota Cătălin Ion - arbitru

- Popescu Raluca Andreea - arbitru

- Uliescu Marilena - arbitru

- Amzar Geta-Gabriela - arbitru

Pe rol se află cererea de arbitraj formulată de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (denumită în continuare UPFR), având drept obiect stabilirea criteriilor de repartizare a remunerației compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore, cuvenite organismului de gestiune colectivă ADPFR pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă și a comisionului datorat organismului colector UPFR pentru perioada 2012-2014, respectiv cererea de arbitraj formulată de Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (denumită în continuare ADPFR), având drept obiect stabilirea modalității de repartizare, în cote procentuale, între organismele de gestiune colectivă, a drepturilor producătorilor de fonograme, ADFPR și UPFR, a remunerației compensatorii pentru copia privată cuvenită producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru operele reproduse după înregistrări sonore, precum și a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme pentru perioada 2012-2014.

Cererile de arbitraj formulate de UPFR și ADPFR au ca temei juridic prevederile dispozițiile art. 131² alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, și au ca obiect stabilirea modalității de repartizare, în cote procentuale, între organismele de gestiune colectivă ADFPR și UPFR, a drepturilor producătorilor de fonograme, a remunerației compensatorii pentru copia privată cuvenită producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru operele reproduse după înregistrări sonore, precum și a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme pentru perioada 2012-2014.

Arbitrajul s-a desfășurat la termenele din data de 27 martie 2013, 2 aprilie 2013, 10 aprilie 2013, 24 aprilie 2013, 9 aprilie

2014, 6 mai 2015, 11 mai 2015, 19 mai 2015.

Dezbaterile pe fond au avut loc la data de 19 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta.

Termenul de arbitraj a fost prelungit cu 15 zile, potrivit dispoziției directorului ORDA.

Completul, având nevoie de timp pentru a delibera și a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27 mai 2015.

Dezbaterile au avut loc la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), cu participarea tuturor arbitrilor care fac parte din complet.

Având în vedere înscrisurile administrate, dezbaterile și concluziile părților, completul de arbitri constată:

Constituirea inițială a completului de arbitraj a fost realizată cu respectarea prevederilor art. 131¹ alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, părțile fiind convocate pentru tragerea la sorți în vederea desemnării arbitrilor.

Prin cererea de arbitraj, UPFR a solicitat stabilirea criteriilor de repartizare a remunerației compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore cuvenite organismului de gestiune colectivă ADPFR pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă și a comisionului datorat organismului colector UPFR pentru perioada 2012-2014.

Prin cererea de arbitraj, ADPFR a solicitat stabilirea criteriilor de repartizare a remunerației compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrările sonore cuvenite organismului de gestiune colectivă ADPFR pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă, și comisionul datorat organismului colector UPFR pe această sursă, pentru perioada 2012-2014.

La termenul din 27 martie 2013 ADPFR a formulat cerere de recuzare a arbitrului desemnat Voican Maria Mădălina, cerere întemeiată pe prevederile art. 42 alin. (1) pct. 13 din Codul de procedură civilă. Având în vedere faptul că la acest termen onorariul arbitrai nu fusese pus în discuția părților și achitat, completul nu a putut să se pronunțe asupra cererii de recuzare formulate de ADPFR.

La termenul din data de 2 aprilie 2013 UPFR a precizat cererea de arbitraj în sensul completării acesteia cu solicitarea de a stabili criteriile de repartizare a remunerației compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrările sonore cuvenite organismului de gestiune colectivă ADPFR pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă și a comisionului datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector UPFR pe această sursă, inclusiv pentru perioada anului 2011, obiectul dedus judecății vizând perioada 2011-2014. La același termen, UPFR a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 249/2011 pentru stabilirea proporției remunerației cuvenite fiecărui organism de gestiune colectivă din domeniul producătorilor de fonograme din remunerațiile compensatorii pentru copie privată, prin raportare la dispozițiile art. 1312 alin. (3) nt. c) și art. 133 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare.

ADPFR a depus o cerere prin care a solicitat schimbarea denumirii Dosarului arbitrai nr. 2/2013 sub forma "Dosarul arbitrai nr. 2/2013 privind stabilirea modalității de repartizare, în cote procentuale, între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR și UPFR, a remunerației compensatorii pentru copia privată cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru operele reproduse după înregistrări sonore, precum și a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme pentru perioada 2012-2014".

Atât ADFPR, cât și UPFR au solicitat amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de cererile de arbitraj și de înscrisurile anexate

Completul a luat act de cererea ADPFR privind recuzarea doamnei arbitru Maria Mădălina Voican și a constatat necompetența sa funcțională în privința cererii de recuzare formulate de ADPFR, dispunând atașarea înscrisului care consemnează cererea de recuzare la dosarul de arbitraj. În ceea ce privește cererea de schimbare a denumirii dosarului formulate de ADFPR, completul o respinge, având în vedere faptul că prezentul dosar de arbitraj nu poartă o denumire, ci este identificat numai prin numărul de înregistrare și anul înregistrării. Se admit cererile de amânare a arbitrajului formulate de părți și se acordă termen data de 10 aprilie 2010.

La termenul din data de 10 aprilie 2013 ADPFR depune note de concluzii prin care solicită respingerea excepției de nelegalitate formulate de UPFR la termenul din data de 2 aprilie 2013 și invocă excepția inadmisibilității cererii precizătoare a cererii de arbitraj formulate de UPFR la acel termen.

UPFR depune întâmpinare împotriva cererii de arbitraj formulate de ADPFR.

ADPFR solicită amânarea cauzei în vederea studierii întâmpinării. Ambele părți solicită admiterea probei cu înscrisuri.

Completul unește ambele excepții invocate (excepția nelegalității Deciziei ORDA nr. 249/2011 și excepția inadmisibilității cererii precizătoare a cererii de arbitraj formulate de UPFR la termenul din data de 2 martie 2013) cu fondul cauzei și stabilește termen pentru continuarea arbitrajului la data de 24 aprilie 2013.

La termenul din data de 24 aprilie 2013 ADPFR depune o cerere precizătoare a cererii de arbitraj, solicitând indicarea cotelor procentuale cuvenite fiecărui criteriu de repartiție propus. Completul de arbitraj pune în discuție cu prioritate suspendarea cauzei, raportat la cererea de recuzare a arbitrului desemnat Voican Maria Mădălina, și, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 și 3 coroborate cu art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă, suspendă judecarea cererilor de arbitraj până la pronunțarea Tribunalului București asupra cererii de recuzare formulate de ADPFR.

La data de 31 martie 2014 UPFR formulează cerere de repunere pe rol a cauzei arbitrate din Dosarul nr. 2/2013, având în vedere soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 13.626/3/2013 de instanța Tribunalului București, Secția a III-a civilă, în sensul respingerii cererii de recuzare a doamnei arbitru Maria Mădălina Voican.

La termenul din data de 9 aprilie 2014, ADPFR invocă excepția nelegalei constituiri a completului de arbitraj, motivate de faptul că mandatul unor membri ai completului de arbitraj s-a încheiat, acesta fiind limitat la o perioadă de 3 ani. Reprezentanta UPFR susține că membrii completului de arbitraj trebuie să finalizeze prezentul dosar.

Președintele completului de arbitraj pune în discuție aspectele referitoare la autoritatea jurisdicțională competentă să soluționeze excepția invocată și situația onorariilor în ipoteza admiterii acestei excepții.

Având în vedere susținerile părților și motivarea consemnată în încheierea de ședință întocmită la data de 9 aprilie 2014, în temeiul art. 547 din Codul de procedură civilă, completul dispune trimiterea dosarului către Tribunalul București în vederea soluționării excepției nelegalității compunerii completului de arbitraj invocate de ADPFR, reținând și opinia separată a domnului arbitru Victor Babiuc.

Prin Sentința civilă nr. 499/07.04.2015, Tribunalul București a admis excepția nelegalei compuneri a completului de arbitraj invocate de ADPFR privind pe doamna Voican Maria Mădălina și domnii Victor Babiuc și Dan Cristian Gozia.

Prin Adresa nr. 8.657/22.04.2015, înregistrata la ORDA cu nr. RGII/3333/22.04.2015, UPFR a solicitat reluarea procedurii de arbitraj. Prin Adresa ORDA nr. RGII/IES/3406/24.04.2015 Secretariatul General al Corpului de Arbitri de pe lângă ORDA a convocat părțile pentru reluarea procedurii de arbitraj, respectiv pentru tragerea la sorți a 3 arbitri titulari și 3 arbitri de rezervă, conform art. 131² din Legea nr. 8/1996, modificată și completată.

La termenul din data de 6 mai 2015, având în vedere imposibilitatea obiectivă de prezentare a doamnei arbitru Amzar Geta-Gabriela, completul acordă termen pentru data de 11 mai 2015.

La termenul din data de 11 mai 2015, completul a admis cererea de repunere a cauzei pe rol și a constatat legala sa constituire. Reprezentanții ADPFR formulează oral o cerere de renunțare la arbitraj, arătând că au depus în acest sens și un înscris la Secretariatul Corpului de Arbitri.

Reprezentantul UPFR este de acord cu cererea de renunțare formulată de ADPFR și menționează că nu mai are alte probe de administrat, urmând să depună concluzii scrise până la termenul stabilit. Completul ia act de cererea de renunțare formulată de ADPFR și stabilește termen pentru soluționarea cauzei la data de 19 mai 2015.

La termenul din data de 19 mai 2015, completul pune în discuția părților cererea ADPFR cu privire la termenul arbitrajului și onorariile arbitrilor depusă la data de 14 mai 2015. Reprezentanții UPFR solicită respingerea acesteia în integralitate potrivit art. 131² alin. (6) și (7) din Legea nr. 8/1996. Completul urmează a se pronunța asupra acestei cereri odată cu soluționarea cauzei.

În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a prezentului arbitraj invocată de ADPFR, completul dispune unirea excepției cu fondul cauzei.

Reprezentantul UPFR solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii, admiterea excepției de nelegalitate a hotărârii ORDA nr. 249/2011, precum și admiterea cererii de arbitraj, așa cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a da posibilitatea ADPFR să depună concluzii scrise, completul amână pronunțarea cauzei până la 27 mai 2015. La termen UPFR depune concluzii scrise privind excepțiile invocate și fondul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, completul arbitrai constată:

În ceea ce privește cererea ADPFR depusă la data de 14 mai 2015, prin care se solicită pronunțarea cu privire la termenul arbitrajului și onorariile arbitrilor, completul de arbitraj constată respectarea termenului de arbitraj prevăzut de art. 131² alin. 7 din Legea nr. 8/1996, față de împrejurarea că în perioada 24 aprilie 2013-11 mai 2015 cauza a fost suspendată, ca urmare a nașterii unor incidente procedurale, respectiv soluționării cererii de recuzare a arbitrului Voican Maria Mădălina, formulată de ADPFR și, ulterior, a soluționării excepției nelegalei compuneri a completului de arbitraj, invocată de ADPFR.

Ca atare, la calculul termenului arbitrajului se va avea în vedere timpul scurs înainte de suspendare și timpul scurs după repunerea pe rol a cauzei.

Verificând lucrările dosarului, completul de arbitraj constată că a fost respectat întocmai termenul prevăzut de art. 131² alin. (7) din Legea nr. 8/1996.

În ceea ce privește onorariile arbitrilor stabilite la data de 27 martie 2013, acestea se vor menține, reducerea cuantumului fiind posibilă doar în situația în care arbitrajul se întrerupe fără a se pronunța o hotărâre, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 599 din Codul de procedură civilă. Restituirea onorariilor achitate nu este, de asemenea, posibilă raportat la faptul că formularea cererii de renunțare la arbitraj a fost făcută ulterior primei zile de înfățișare în procedura de arbitraj.

Față de aceste argumente, completul de arbitraj respinge cererea formulată de ADPFR la 14 mai 2015 ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 249/2011, completul de arbitraj constată că prin excepția invocată, UPFR a criticat Decizia ORDA nr. 249/2011 pentru nelegalitate, motivat de faptul că ORDA și-a depășit atribuțiile expres prevăzute de Legea nr. 8/1996, dispunând asupra unor drepturi private, respectiv a stabilit că: "pentru anul 2011 proporția remunerației cuvenită fiecărui organism de gestiune colectivă din domeniul producătorilor de fonograme din remunerațiile pentru copia privată este: 95% pentru UPFR și 5% pentru ADPFR."

ADPFR a solicitat respingerea excepției, invocând în acest sens necompetența instanței arbitrate de a se pronunța asupra excepției de nelegalitate a unui act administrativ, competența aparținând în acest caz doar instanțelor de contencios administrativ.

Analizând excepția invocată și apărările părților, completul de arbitraj constată că, în raport cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând pe cate de excepție de către instanța învestită cu fondul litigiului.

Completul de arbitraj constituit conform Legii nr. 8/1996 reprezintă "instanța învestită cu fondul litigiului", în înțelesul art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar Decizia ORDA nr. 249/2011 reprezintă un act administrativ unilateral ce se circumscrie dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel încât analizarea excepției de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 249/2011 intră în competența funcțională a prezentului complet de arbitraj.

În ceea ce privește Decizia ORDA nr. 249/2011, completul constată că aceasta este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 8/1996, întrucât prin emiterea ei s-a procedat la împărțirea remunerației între cete două organisme, fapt ce excede atribuțiilor ORDA expres prevăzute de lege.

În consecință, completul de arbitraj admite excepția de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 249/2011, urmând să dea eficiență la soluționarea cauzei dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la excepția inadmisibilității cererii precizătoare a cererii de arbitraj formulate de UPFR la termenul din data de 2 martie 2013, invocată de ADPFR, completul de arbitraj urmează a o respinge ca nefondată, întrucât din conținutul dispozițiilor art. 133 din Legea nr. 8/1996, nu rezultă obligativitatea unor negocieri între organismele de gestiune colectivă ca etapă obligatorie prealabilă arbitrajului.

În situația protocoalelor ce trebuie încheiate organismele de gestiune colectivă pentru stabilirea criteriilor de repartizare a remunerației compensatorii și a comisionului datorat organismului colector, Legea nr. 8/1996 nu a impus o etapă a negocierilor obligatorie, ci doar un termen de încheiere a acestui protocol de 30 de zile.

Completul constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii precizătoare de arbitraj, respectiv: lipsa unui protocol încheiat între cete două părți, expirarea termenului de 30 de zile și cererea de inițiere a procedurii de arbitraj.

Susținerea ADPFR potrivit căreia domeniul supus reglementării prin cererea de arbitraj ce formează obiectul prezentului dosar intră sub incidența Deciziei ORDA nr. 249/2011 este nefondată, întrucât odată cu admiterea excepției de nelegalitate a acestei decizii, ea nu mai este aptă să producă efecte juridice între părți, intervenind astfel necesitatea reglementării modalității de repartizare a remunerației compensatorii și a comisionului datorat organismului colector.

Prin urmare, completul de arbitraj respinge excepția inadmisibilității cererii precizătoare a cererii de arbitraj ca nefondată.

Cu privire la excepția lipsei de obiect a prezentului arbitraj invocată de ADPFR, completul de arbitraj urmează a o admite în parte, pentru următoarele considerente:

În motivarea excepției invocate, ADPFR a arătat că prin Sentința civilă nr. 180/12.02.2015 a Tribunalului București, pronunțată în Dosarul nr. 33.489/3/2014 de Secția a V-a civilă, a fost reglementată situația remunerațiilor compensatorii cuvenite producătorilor de fonograme pentru copia privată pentru anul 2012, iar pentru anii 2013-2014 a fost reglementată prin Protocolul publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin Decizia ORDA nr. 173/10.10.2013.

Verificând înscrisurile depuse la dosar, completul de arbitraj constată că excepția lipsei de obiect este întemeiată în parte, doar în ceea ce privește perioada 2013-2014, întrucât aceasta face obiectul Protocolului publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin Decizia ORDA nr. 173/10.10.2013.

În ceea ce privește anul 2012, completul constată, pe de o parte, că Sentința civilă nr. 180/12.02.2015 a Tribunalului București invocată de ADPFR nu este definitivă și nici măcar redactată până la data soluționării prezentului arbitraj, iar, pe de altă parte, obiectul cererii de chemare în judecată din Dosarul nr. 33.489/3/2014 (restituirea de către ADPFR a remunerației compensatorii pentru copia privată, aferentă perioadei ianuarie-octombrie 2012, pe care UPFR a repartizat-o către ADPFR în baza Deciziei ORDA nr. 72/2012 ce a fost anulată) este diferit de cel al cererii de arbitraj.

Obiectul prezentului arbitraj, determinat în baza cererilor precizătoare depuse de UPFR și ca urmare a renunțării la cererea de arbitraj formulată de ADPFR, îl constituie stabilirea unor criterii de repartiție a remunerației compensatorii pentru copia privată pentru operele produse după înregistrări sonore, cuvenite organismului de gestiune colectivă ADPFR pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă și a comisionului datorat organismului colector UPFR pe această sursă, pentru perioada 2011-2012.

Prin urmare, completul de arbitraj admite în parte excepția lipsei de obiect a arbitrajului pentru perioada 2013-2014.

Cu privire la fondul cauzei:

În primul rând, completul trebuie să stabilească obiectul prezentului arbitraj, în funcție de cererile și susținerile părților formulate în cursul prezentei proceduri. Prin cererile inițiale de arbitraj, părțile au solicitat stabilirea criteriilor de repartizare a remunerației compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore, cuvenite organismului de gestiune colectivă ADPFR pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă și a comisionului datorat organismului colector UPFR pentru perioada 2012-2014. Ulterior, UPFR a formulat o cerere completatoare prin care a solicitat extinderea arbitrajului și pentru perioada 2011, cu privire la care completul a respins excepția inadmisibilității formulată de ADPFR, pentru motivele expuse în cadrul prezentei hotărâri. În cursul prezentei proceduri, părțile au încheiat, pentru perioada 2013-2014, Protocolul privind criteriile de repartizare a sumelor cuvenite ADPFR reprezentând remunerație compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore pentru perioada 2013-2014, publicat prin Decizia ORDA nr. 173/10.10.2013, iar ADPFR a renunțat la propria cerere de arbitraj. Curtea a apreciat ca întemeiată excepția de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 249/2011 pentru stabilirea proporției remunerației cuvenite fiecărui organism de gestiune colectivă din domeniul producătorilor de fonograme din remunerațiile pentru copia privată. Prin urmare, ca efect al admiterii acestei excepții, completul va înlătura aplicabilitatea acesteia, în concordanță cu dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost contestată".

Având în vedere toate aceste aspecte, completul apreciază că obiectul prezentului arbitraj îl constituie cererea UPFR în vederea stabilirii criteriilor de repartizare a remunerației compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore, cuvenite organismului de gestiune colectiva ADPFR pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă și a comisionului datorat organismului colector UPFR pentru perioada 2011-2012.

În susținerea cererii sale, UPFR a propus următoarele criterii de repartizare:

- criteriul utilizării reale a repertoriului membrilor ADPFR ca urmare a copierii muzicii ascultate la posturile de radio, conform studiilor de piață;

- criteriul utilizării reale a repertoriului membrilor ADPFR ca urmare a copierii muzicii ascultate la posturile de televiziune conform studiului de piață;

- criteriul proporției repertoriului gestionat de ADPFR pentru propriii membri, raportat la repertoriul gestionat de UPFR pentru toți producătorii de fonograme, cu excepția membrilor ADPFR, denumit în continuare "criteriul repertoriilor", aplicabil ca urmare a copierii în mod privat a fonogramelor utilizate pe internet, în mediul privat, în magazine de specialitate și alte surse.

Pentru susținerea acestor criterii UPFR a depus la dosarul arbitrai două studii de piață realizate de Reveal Marketing Research în anii 2011 și 2013.

În ceea ce privește comisionul datorat colectorului colectiv s-a solicitat stabilirea unei valori de 7%.

Având în vedere susținerile părților, precum și probele administrate pe parcursul prezentei proceduri, completul apreciază că pentru stabilirea unor criterii echitabile pentru repartizarea remunerației compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore trebuie făcute unele aprecieri esențiale asupra tipului de utilizare. În materie de copie privată, remunerația compensatorie se datorează pentru copia realizată, iar nu pentru suportul pe care o astfel de copie se poate face. Copia privată reprezintă reproducerea în scop de folosință personală sau pentru cercul normal al unei familii. În aceste condiții este aproape imposibil de determinat o pondere a utilizării reale în domeniul copiei private. Dacă în cazul comunicării publice a fonogramelor ar putea exista unele criterii obiective pentru întocmirea unui studiu de piață care să ofere o situație relevantă a utilizării reale (prin analizarea playlist-urilor), în cazul copiei private multitudinea de factori ce nu pot fi cuantificați în mod real nu poate susține un studiu convingător în ceea ce privește această utilizare, rezultatele putând varia în funcție de eșantioanele analizate.

Mai mult decât atât, studiile de piață depuse la dosar nu au fost agreate de părțile din prezentul arbitraj nici în privința obiectivelor lor, nici în privința realizatorilor, un motiv în plus pentru complet de a nu ține seama de concluziile acestora.

Nici criteriul hologramelor achiziționate de membrii fiecărui OGC propus de ADPFR nu poate fi luat în considerare, având în vedere că, în materia copiei private, remunerația compensatorie se datorează pentru copia realizată, iar nu pentru suportul pe care o astfel de copie se poate face, iar criteriul de repartizare trebuie să fie aplicat unitar, indiferent de sursa de colectare (radio, tv, internet).

În aceste condiții, completul apreciază că, având în vedere natura utilizării, se impune a da preferință criteriului repertoriilor gestionate de fiecare organism de colectare. Acest criteriu ar da cel mai bine eficiență caracterului compensator al remunerației aferente copiei private, ar simplifica procedurile de repartizare a remunerației între organisme și ar reprezenta o distribuire echitabilă a remunerației. În plus s-ar realiza și o scădere a costurilor aferente procedurilor de repartizare.

În ceea ce privește comisionul datorat colectorului colectiv, solicitarea UPFR de stabilire a acestuia la 7% avea în vedere stabilirea criteriului utilizării reale, criteriu ce nu poate fi aplicat în mod obiectiv în domeniul copiei private. Având în vedere că stabilirea criteriului repertoriilor gestionate de fiecare organism de colectare simplifică mecanismele de repartiție, un nivel al comisionului datorat organismului de gestiune colector de 5% este considerat suficient pentru acoperirea cheltuielilor de repartiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

Completul arbitrai

HOTĂRĂȘTE:

Ia act de cererea de renunțare la cererea de arbitraj formulată de ADPFR.

Respinge cererea de restituire a onorariului arbitrilor formulată de ADPFR.

Admite în parte excepția lipsei de obiect a prezentului arbitraj invocată de ADPFR, în ceea ce privește perioada 2013-2014.

Admite excepția de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 249/2011.

Respinge excepția inadmisibilității cererii precizătoare a cererii de arbitraj formulată de UPFR la termenul din data de 2 martie 2013.

Admite în parte cererea de arbitraj formulată de UPFR și stabilește criteriul proporției repertoriului gestionat de fiecare din organismele de gestiune colectivă pentru operele reproduse după înregistrări sonore ce revin producătorilor de fonograme din remunerația compensatorie pentru copie privată, pentru toate sursele de colectare (radio, tv, internet), pentru perioada 2011-2012.

Nivelul comisionului datorat organismului de gestiune desemnat colector unic pentru sursa copie privată a operelor reproduse după înregistrări sonore ce revin producătorilor de fonograme este de 5% din sumele colectate.

- Tanasescu Mihai Alexandru - președinte

- Ciubota Cătălin Ion - arbitru

- Popescu Raluca Andreea - arbitru

- Uliescu Marilena - arbitru

- Amzar Geta-Gabriela - arbitru