Decizia CCR nr. 220 din 15.04.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. II art. 18 din OUG nr. 80/2010 pt. completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 - reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pt....

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 pentru reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Nicolae Petru în Dosarul nr. 9.356/85/2012 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 725D/2013.

2. La apelul nominal se prezintă autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care susține admiterea acesteia. Arată că prin norma legală criticată revoluționarilor li s-a luat dreptul la indemnizația prevăzută de Legea nr. 341/2004, în condițiile în care această lege nu este abrogată.

4. Curtea solicită autorului excepției să precizeze titlul pe care îl deține și dacă a beneficiat de indemnizația lunară acordată pentru titlul obținut. Autorul excepției, răspunzând întrebărilor, menționează că este deținător al unui Certificat de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, că a beneficiat de indemnizația lunară aferentă acestuia și că este nemulțumit de faptul că plata acestei indemnizații a fost suspendată.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Prin reglementarea legală criticată nu se încalcă dreptul de proprietate și nici principiul neretroactivității legii. Acordarea indemnizației prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 ține de politica statului. Legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. Menționează jurisprudența Curții în materie, respectiv Decizia nr. 10 din 16 ianuarie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 17 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 9.356/85/2012, Tribunalul Sibiu - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Nicolae Petru într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva deciziei de pensionare, prin care a solicitat anularea aplicării prevederilor art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar și menținerea în plată a indemnizației suspendate de acest text de lege începând cu data de 1 ianuarie 2012.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 53 din Constituție, întrucât aduc atingere dreptului de proprietate și creează o discriminare între revoluționari și restul populației care nu este supusă acelorași măsuri de austeritate. Susține că suspendarea plății indemnizației prevăzute de Legea nr. 341/2004 s-a făcut cu încălcarea principiului neretroactivității legii.

8. Tribunalul Sibiu - Secția I civilă face referire la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, constatând că atât soluția, cât și considerentele acestei decizii sunt aplicabile în cauza de față.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv deciziile nr. 922 din 1 noiembrie 2012, nr. 1.046 din 11 decembrie 2012 și nr. 88 din 28 februarie 2013.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:

"Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: [_]

Art. 18. - În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.“

14. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 privind neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, este menționată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 12 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit. Mai este invocat și principiul drepturilor câștigate consacrat în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea Constituțională observă că dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, la care face referire textul criticat, au următorul cuprins: "De o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleași drepturi și în aceleași condiții beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor.“

16. Curtea reține, de asemenea, că potrivit art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013, prevederile de lege criticate se aplică în mod corespunzător și în anul 2014.

17. Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate. În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea, prin Decizia nr. 1.046 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 20 februarie 2013, a constatat că formula redacțională a textului legal dedus controlului nu oferă temei unei atare critici, întrucât nu conține în sine nicio dispoziție cu caracter retroactiv, textul urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a legii modificatoare. Textul de lege criticat afectează acordarea indemnizațiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 doar pentru viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora, nefiind, astfel, încălcate prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție. Celelalte condiții privind acordarea acestor indemnizații nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, dispozițiile de lege criticate nu se răsfrâng asupra indemnizațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

18. Referitor la invocarea art. 16 din Constituție, prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, Curtea a apreciat că nu poate fi reținută această critică, deoarece prin prevederile de lege criticate se instituie un tratament egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, aplicându-se în mod nediscriminatoriu tuturor beneficiarilor indemnizațiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, și anume persoanelor care dețin titlul prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, de "Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite“, precum și copiilor eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor.

19. Privind critica de neconstituționalitate potrivit căreia sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 44, Curtea, prin Decizia nr. 1.046 din 11 decembrie 2012, a constatat că aceasta nu poate fi primită, deoarece acordarea indemnizației prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 nu constituie, potrivit Constituției, o obligație de reglementare a statului, astfel că nu se poate vorbi despre existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989. Acordarea indemnizației prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 este supusă practic condiției ca statul să dispună de resursele financiare pentru a putea acorda și alte drepturi pecuniare față de cele pe care Constituția le nominalizează în mod expres.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât soluțiile pronunțate în deciziile menționate, cât și considerentele pe care acestea se sprijină își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

21. Dispozițiile constituționale ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică nu sunt incidente în cauză, prevederile de lege criticate nereglementând aspecte ale acestui drept fundamental.

22. În ceea ce privește dispozițiile art. 53 din Constituție, Curtea reține că acestea nu sunt incidente în cauză. Acest text din Constituție privește doar restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale, iar dispozițiile legale criticate vizează neacordarea în anul 2012 a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituțional, neavând în consecință un caracter fundamental.