Decizia CCR nr. 203 din 3.04.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. articolului unic pct. 2 din Legea nr. 283/2011 - aprobarea OUG nr. 80/2010 pt. completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 - reglementarea unor măsuri financiare în...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Szabo Laszlo în Dosarul nr. 7.751/102/2012* al Tribunalului Mureș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 853D/2013 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 854D/2013-859D/2013, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Adrian Rat, Mihai Moldovan, Iosif Csaba Henter, Ștefan Baricz, Zoltán Brezsa și Vasile Albert în dosarele nr. 7.753/102/2012*, nr. 7.755/102/2012*, nr. 7.757/102/2012*, nr. 7.759/102/2012*, nr. 7.761/102/2012* și nr. 7.763/102/2012* ale Tribunalului Mureș - Secția civilă.

4. La apelul nominal răspunde autorul excepției ridicate în Dosarul nr. 855D/2013, Mihai Moldovan. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

6. Autorul excepției de neconstituționalitate prezent și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 854D/2013-859D/2013 la Dosarul nr. 853D/2013, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate prezent, care solicită admiterea criticii de neconstituționalitate, deoarece, prin neplata indemnizației pentru revoluționari, sunt încălcate drepturi fundamentale și se creează inegalități.

9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 28 februarie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

10. Prin încheierile din 26 noiembrie 2013, pronunțate în dosarele nr. 7.751/102/2012*, nr. 7.753/102/2012*, nr. 7.755/102/2012*, nr. 7.757/102/2012*, nr. 7.759/102/2012*, nr. 7.761/102/2012* și nr. 7.763/102/2012*, Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

11. Excepția a fost ridicată de Szabo Laszlo, Adrian Rât, Mihai Moldovan, Iosif Csaba Henter, Ștefan Baricz, Zoltán Brezsa și Vasile Albert în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații privind drepturi de asigurări sociale.

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât măsura suspendării acordării indemnizației în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989 nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității legii, principiului drepturilor câștigate, precum și a dreptului de proprietate, fiind, totodată, discriminatorie și disproporționată față de scopul urmărit.

13. Tribunalul Mureș - Secția civilă opinează că prevederile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, spre exemplu deciziile nr. 922 din 1 noiembrie 2012, nr. 1.046 din 11 decembrie 2012 și nr. 88 din 28 februarie 2013.

14. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 18 din Legea nr. 283/2011 sunt constituționale, sens în care arată că indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 nu sunt drepturi fundamentale. Legiuitorul poate dispune modificarea sau chiar încetarea măsurilor de protecție socială, fără a fi necesar să se supună condițiilor art. 53 din Constituție. Invocă deciziile Curții Constituționale nr. 922 din 1 noiembrie 2012 și nr. 88 din 28 februarie 2013

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției Mihai Moldovan, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011.

19. Curtea constată că, în realitate, normele de lege criticate se regăsesc în cuprinsul articolului unic pct. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, cu referire la art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010.

20. Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:

"Articol unic. - Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80 din 8 septembrie 2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, cu următoarele modificări și completări: [_]

2.După articolul unic, care devine articolul I, se introduce un nou articol, articolul II, cu următorul cuprins:

«Art. II. - Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: [_]

Art. 18. - În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.»“

21. Dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, la care fac trimitere prevederile de lege criticate, au următoarea redactare: "De o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleași drepturi și în aceleași condiții beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor.“

22. Curtea observă că prevederile de lege criticate, aplicabile în anul 2012, au continuat să se aplice în anul 2013, potrivit art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, precum și în anul 2014, potrivit art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013.

23. De asemenea, Curtea reține că efectele juridice ale articolului unic pct. 2 din Legea nr. 283/2011 continuă să se producă, astfel încât, în acord cu jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmează să se pronunțe asupra acestor prevederi de lege.

24. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor.

25. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă criticată a fost supusă, în repetate rânduri, controlului de constituționalitate exercitat în raport cu aceleași dispoziții din Constituție cu cele invocate în cauzele de față și prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare (a se vedea Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Decizia nr. 922 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, Decizia nr. 1.009 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 30 ianuarie 2013, Decizia nr. 1.046 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 20 februarie 2013, Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, Decizia nr. 121 din 5 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 17 iunie 2013, Decizia nr. 366 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 noiembrie 2013, Decizia nr. 10 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 17 februarie 2014, Decizia nr. 15 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 14 februarie 2014).

26. Astfel, Curtea a reținut că textul de lege criticat nu consacră drepturi fundamentale și, fiind vorba despre indemnizații cu caracter reparatoriu, legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală.

27. De asemenea, Curtea a reținut că, în măsura în care drepturile avute în vedere nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării acestor drepturi, fără a fi necesar să se supună condițiilor art. 53 din Constituție, întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu și cele stabilite prin legi.

28. Totodată, Curtea nu a constatat încălcarea dispozițiilor referitoare la interzicerea discriminării, deoarece prin textul de lege criticat se instituie un tratament egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, aplicându-se în mod nediscriminatoriu tuturor beneficiarilor indemnizațiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, și anume persoanelor care dețin titlul prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, de "Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite“, precum și copiilor eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor.

29. Referitor la susținerea potrivit căreia prevederile de lege criticate aduc atingere art. 44 din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a constatat că această critică nu este întemeiată, deoarece, deși indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 constituie un "bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, reglementarea legală criticată prevede doar suspendarea plății acestor indemnizații, măsură cu aplicare limitată în timp, fără a afecta însă substanța dreptului.

30. Distinct de cele de mai sus, Curtea constată că prevederile de lege nu dispun pentru trecut, fiind aplicabile numai de la data intrării în vigoare a legii, astfel încât critica de neconstituționalitate vizând încălcarea principiului neretroactivității legii nu poate fi reținută.

31. În fine, Curtea consideră că revine exclusiv legiuitorului rolul de a aprecia, în funcție de posibilitățile financiare ale statului, asupra acordării indemnizațiilor în discuție, astfel încât prelungirea succesivă a perioadelor în care acestea nu se acordă să nu conducă la anularea, în sine, a dreptului recunoscut printr-o lege în vigoare.