Decizia CCR nr. 258 din 7.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 33 din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, excepție ridicată de Fundația Județeană pentru Tineret Maramureș în Dosarul nr. 5.355/100/2013 al Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal si care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 839D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 31 martie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin, și în prezența reprezentantului autorului excepției, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în baza art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 7 aprilie 2015, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 9 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5.355/100/2013, Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București. Excepția a fost ridicată de Fundația Județeană pentru Tineret Maramureș într-o cauză având ca obiect: anularea Hotărârii nr. 1/26.02.2013 emisă de Comisia de evaluare, supraveghere și controlul activității fundației județene pentru tineret prin care s-a dispus dizolvarea de drept a Fundației Județene pentru Tineret Maramureș; anularea actului administrativ nr. 2.155/13.05.2013 emis de Consiliul Județean Maramureș, reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă formulată împotriva Hotărârii nr. 1/26.02.2013; suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Hotărârea nr. 1/26.02.2013.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că adoptarea unui act normativ cu impact major, astfel cum este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/2002, nu poate intra în atribuțiile Guvernului, reprezentantul puterii executive, care realizează politica internă și externă a țării și asigură conducerea generală a administrației publice. În acest sens arată că un asemenea act normativ trebuie adoptat conform procedurii legislative a Parlamentului, întrucât încalcă principiul fundamental al separației puterilor.

5. De asemenea apreciază că prin trecerea bunurilor în proprietatea statului, ca urmare a dizolvării unei asociații, se încalcă art. 44 din Constituție. În acest sens susține că această trecere forțată din patrimoniul privat al fundației în domeniul public al județului poate fi considerată o veritabilă "naționalizare", o expropriere "fără utilitate publică", care contravine condițiilor impuse de lege pentru un astfel de transfer al dreptului de proprietate.

6. Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal nu își exprimă opinia cu privirea la temeinicia excepției de neconstituționalitate, însă menționează că de soluționarea acesteia depinde soluția ce se va pronunța asupra fondului litigiului, în cauză fiind întemeiată solicitarea reclamantei de suspendare a judecății până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției ridicate.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că trecerea bunurilor fundației în domeniul public județean și în administrarea consiliului județean pe a cărui rază teritorială se află aceasta reprezintă o consecință a dizolvării fundației ca urmare a unei administrări defectuoase a patrimoniului.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepției de neconstituționalitate și de parte, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 33 din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 15 aprilie 2002, modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 3 decembrie 2002, având următorul cuprins:

"(1) La dizolvarea unei fundații județene pentru tineret sau a municipiului București, bunurile acesteia trec în domeniul public județean și în administrarea consiliului județean pe a cărui rază teritorială se află fundația pentru tineret respectivă.

(2) În situația dizolvării unei fundații județene pentru tineret sau a municipiului București, consiliul județean are obligația preluării bunurilor prevăzute la art. 20 alin. (1) teza a II-a și alin. (2), cu excepția celor prevăzute la art. 20 alin. (2¹), care, până la data dizolvării, nu au fost reintegrate în patrimoniul fundației respective, alin. (5)-(8) ale aceluiași articol aplicându-se în mod corespunzător. Bunurile preluate în condițiile prezentului alineat intră în domeniul public al județului și în administrarea consiliului județean."

12. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației puterilor în stat și ale art. 44 alin. (1)-(4) privind dreptul de proprietate privată.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, sub aspectul actelor normative incidente, Curtea reține că fundațiile pentru tineret au fost înființate în temeiul Decretului-lege nr. 150/1990 privind înființarea fundațiilor pentru tineret, publicat în Monitorul Oficial al României. Partea l, nr. 75 din 21 mai 1990, iar regimul juridic al acestora este stabilit prin Legea nr. 146/2002.

14. Prin Decizia nr. 56 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 13 martie 2014, Curtea a statuat că Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se aplică asociațiilor, fundațiilor și federațiilor, în sens restrâns, constituite ca expresie a dreptului la liberă asociere, consacrat de art. 40 alin. (1) din Constituție și de art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Persoanele juridice nonprofit care intră sub incidența Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, legiuitorul prevăzând formele asociative care nu intră sub incidența acesteia și care beneficiază de reglementări cu caracter special, și anume: partidele politice, sindicatele, cultele religioase [potrivii art. 1 alin. (3) din ordonanță]; persoanele juridice de utilitate publică - asociații, fundații sau alte organizații de acest fel - înființate prin legi, ordonanțe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public (potrivit art. 85 din ordonanță). De asemenea, potrivit art. 80 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile Codului civil și, prin urmare, în această materie, legea generală o reprezintă Codul civil, iar legea specială este ordonanța menționată. O asociație dobândește personalitate juridică prin înscrierea în Registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial, aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție își are sediul, înscrierea asociației în acest registru are efect constitutiv, ceea ce înseamnă că, după înscriere, persoana juridică devine titulară a drepturilor și obligațiilor conținute în actele supuse înscrierii.

15. Cu privire la actele civile de constituire a asociațiilor/ fundațiilor/federațiilor, Curtea a reținut că art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 stabilește că acestea sunt guvernate de legea civilă. Astfel, actele de constituire sunt acte civile, cuprinzând manifestarea voinței asociaților sau fondatorilor și au ca scop generarea raporturilor juridice specifice reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 26/2000.

16. Curtea reține că prin Decretul-lege nr. 150/1990 privind înființarea fundațiilor pentru tineret au fost înființate în județe și în municipiul București fundații pentru tineret, persoane juridice de utilitate publică, cu sediul în reședințele de județ, iar patrimoniul acestora s-a constituit din bunurile, inclusiv fondurile bănești, ce au aparținut fostelor organizații ale tineretului comunist din județe și a municipiului București, precum și din donații, legate și alte surse provenite în condițiile legii. Scopul fundațiilor pentru tineret este administrarea patrimoniului propriu în folosul tuturor tinerilor și al organizațiilor de tineret, cu excepția organizațiilor ce aparțin partidelor și formațiunilor politice, iar conducerea acestora se asigură de consilii formate din reprezentanți ai tuturor organizațiilor de tineret legal constituite la nivel de județe și al municipiului București, cu excepția celor care aparțin partidelor și formațiunilor politice. Bunurile, inclusiv fondurile bănești, ale fostelor organizații ale tineretului comunist din întreprinderi și instituții trec în proprietatea organizațiilor de tineret nou-înființate în cadrul acestora.

17. Curtea constată că Legea nr. 146/2002, din cuprinsul căreia fac parte și dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate, are ca obiect de reglementare stabilirea regimului juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, precum și regimul juridic al patrimoniului care a aparținut fostei Uniuni a Tineretului Comunist - U.T.C.

18. Potrivit art. 2 și 3 din același act normativ, fundațiile județene pentru tineret și a municipiului București sunt persoane juridice de drept privat și de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, nepolitice și fără scop lucrativ, constituite în baza prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990 privind înființarea fundațiilor pentru tineret, unice la nivelul fiecărui județ și al municipiului București și au ca scop elaborarea, organizarea și finanțarea de programe specifice și instruirea, educarea și formarea tineretului în spiritul tradițiilor umaniste, al valorilor democrației și aspirațiilor societății românești. Pentru realizarea scopului, acestea administrează patrimoniul propriu și resursele de care dispun, în condițiile legii, în folosul tinerilor și al structurilor de tineret interesate din unitatea administrativ-teritorială respectivă.

19. Potrivit art. 10 din Legea nr. 146/2002, conducerea fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București este asigurată de un consiliu alcătuit din 5 membri, dintre care: 3 numiți de consiliul județean, respectiv Consiliul General al Municipiului București, iar 2 aleși din rândul structurilor asociative de tineret reprezentative la nivelul unității administrativ-teritoriale respective, care își exprimă adeziunea la scopul fundației.

20. Curtea reține că, referitor la patrimoniu, art. 19 din Legea nr. 146/2002 stabilește că acesta este format din imobile - construcții și terenuri -, fonduri bănești și alte active care au aparținut fostei organizații a Uniunii Tineretului Comunist din județul respectiv sau din municipiul București și imobile, precum și fonduri materiale și financiare dobândite în timpul funcționării fundației județene pentru tineret sau a municipiului București.

21. Legea nr. 146/2002, la art. 20 alin. (10), prevede că fundațiile județene pentru tineret și a municipiului București nu pot înstrăina patrimoniul imobiliar - construcții și terenuri - care a aparținut fostei organizații județene a Uniunii Tineretului Comunist. Însă, această prevedere nu vizează și patrimoniul imobiliar dobândit în timpul funcționării de fundațiile județene pentru tineret sau a municipiului București, patrimoniu care nu face obiectul Legii nr. 146/2002.

22. De asemenea, Curtea reține că, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/2002, fundațiile județene pentru tineret sau a municipiului București nu se pot transforma în societăți reglementate de Legea nr. 31/1990 a societăților, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, însă pot înființa astfel de societăți, fără implicarea patrimoniului, respectiv imobile - construcții și terenuri -, fonduri bănești și alte active care au aparținut fostei organizații a Uniunii Tineretului Comunist din județul respectiv sau din municipiul București.

23. Potrivit dispozițiilor art. 30 și art. 31 din Legea nr. 146/2002, fundațiile județene pentru tineret sau a municipiului București sunt constituite pe durată nedeterminată și se dizolvă prin hotărâre judecătorească dacă activitatea a devenit ilicită sau contrară ordinii publice ori bunelor moravuri și realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice ori bunelor moravuri. De asemenea, aceste fundații se dizolvă de drept dacă patrimoniul este administrat defectuos, nu este îndeplinit scopul pentru care au fost constituite sau urmăresc alt scop decât cel pentru care au fost constituite, consiliul de conducere nu se constituie în termen de 30 de zile și această situație durează mai mult de 30 de zile. Constatarea dizolvării de drept se realizează prin hotărâre a comisiei de evaluare, supraveghere și control al activității fundației județene pentru tineret sau a municipiului București, la cererea oricărei persoane interesate.

24. Dispozițiile art. 33, în forma supusă controlului de constituționalitate, au fost introduse în Legea nr. 146/2002 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/2002 și prevăd că, la dizolvarea unei fundații județene pentru tineret sau a municipiului București, bunurile trec în domeniul public județean și în administrarea consiliului județean pe a cărui rază teritorială se află fundația pentru tineret respectivă. Consiliul județean are obligația preluării bunurilor prevăzute la art. 20 alin. (1) teza a doua și alin. (2), cu excepția celor prevăzute la art. 20 alin. (21), care, până la data dizolvării, nu au fost reintegrate în patrimoniul fundației respective. Bunurile astfel preluate intră în domeniul public al județului și în administrarea consiliului județean.

25. Dispozițiile art. 20 alin. (1) teza a doua și alin. (2) din Legea nr. 146/2002 la care fac trimitere textele de lege suspuse controlului de constituționalitate prevăd că bunurile care au aparținut la data de 22 decembrie 1989 fostei organizații a Uniunii Tineretului Comunist din județe și din municipiul București, preluate de fundațiile județene pentru tineret și a municipiului București, vizate de prezenta lege, rămân în proprietatea acestora, iar "în cazul în care ulterior au căpătat o altă destinație, se reintegrează, necondiționat și fără plată, în patrimoniul fundațiilor județene pentru tineret respective sau a municipiului București, ce se constituie ca succesoare de drept. (2) În același timp se reintegrează necondiționat și fără plată și bunurile precizate la alin. (1), care nu au fost preluate conform prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990 și care au trecut în patrimoniul altor persoane juridice sau fizice."

26. Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, referitor la unele dispoziții din Legea nr. 146/2002, a statuat că patrimoniul fundațiilor pentru tineret a fost constituit printr-o lege specială, care a prevăzut expres trecerea bunurilor fostelor organizații ale tineretului comunist în proprietatea noilor fundații, indiferent dacă acestea erau sau nu în posesia bunurilor menționate sau dacă asemenea bunuri erau în folosința altor persoane. De asemenea, interpretând sistematic prevederile art. 20 alin. (2) cu cele ale alin. (2¹) din același articol, Curtea a constatat că însăși legea prevede, în forma modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002, că reintegrarea necondiționată și fără plată a bunurilor prevăzute la alin. (1) al art. 20 operează numai în condițiile în care aceste bunuri au fost dobândite de alte persoane fără titlu valabil sau, în cazul imobilelor, în situațiile în care acestea au fost afectate unei utilități publice după data de 22 decembrie 1989. Așadar, o dispoziție legală care asigură reintegrarea în patrimoniul unei persoane a bunurilor ce-i aparțin de drept, dar care sunt deținute, fără titlu legal de proprietate, de către alte persoane, fizice sau juridice, nu poate fi contrară principiilor și normelor constituționale referitoare la inviolabilitatea, garantarea și ocrotirea proprietății private. Problema determinării în fiecare caz a apartenenței inițiale a unui bun la patrimoniul fostelor organizații ale tineretului comunist, a valabilității titlului cu care un astfel de bun a intrat în patrimoniul unei alte persoane și, eventual, a condițiilor în care i-а fost schimbată destinația reprezintă o chestiune de fapt, a cărei stabilire intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești. De asemenea este atribuția instanțelor de judecată să interpreteze și să determine dispozițiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. În acest sens, a se vedea Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003.

27. Cât privește critica de neconstituționalitate potrivit căreia emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 166/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/2002 nu intra în atribuțiile Guvernului, încălcându-se, astfel, principiul separației puterilor și echilibrului puterilor, Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.438 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 7 ianuarie 2011, a statuat că delegarea legislativă este o instituție specifică dreptului constituțional și presupune transferul de atribuții de la Parlament către executiv în anumite condiții prevăzute de legea de abilitare ori de Constituție. Astfel, este o limitare a monopolului parlamentar în materia legiferării, care însă își găsește o justificare unanim acceptată ce izvorăște din principiul separației și al colaborării puterilor în stat.

28. Prin urmare, Curtea constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/2002 a fost adoptată de executiv cu respectarea prevederilor constituționale privind delegarea legislativă. Totodată, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Astfel, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, dispozițiile de modificare și completare a Legii nr. 146/2002 prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002 s-au încorporat în actul de bază.

29. Referitor la critica privind încălcarea prevederilor constituționale ale art. 44, prin trecerea bunurilor în proprietatea statului, ca urmare a dizolvării fundațiilor județene pentru tineret sau a municipiului București, Curtea reține că, potrivit acestui text constituțional, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

30. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate. În acest sens este și Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993.

31. De asemenea, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, Curtea a statuat că, în temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Așadar, textul art. 44 din Constituție cuprinde expres în cadrul alin. (1) o dispoziție specială în temeiul căreia legiuitorul are competența de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate.

32. Raportând cele menționate la prezenta cauză, Curtea reține că trecerea bunurilor aparținând fundației județene pentru tineret sau a municipiului București, în situația dizolvării, în domeniul public județean și în administrarea consiliului județean pe a cărei rază teritorială se află fundația pentru tineret respectivă, reprezintă o sancțiune ca urmare a administrării defectuoase a patrimoniului sau a neîndeplinirii scopului pentru care aceasta a fost constituită, având în vedere natura acestor fundații pentru tineret stabilită prin lege, aceea de utilitate publică.

33. Referitor la noțiunea de "utilitate publică", Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, a statuat că aceasta trebuie să urmărească realizarea unui scop legitim, a unui interes general de ordin social-economic, fapt ce este de natură a conferi statelor semnatare ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale o anumită marjă de apreciere, aflată sub controlul Curții. În acest sens, a se vedea Hotărârea din 1 martie 2001, pronunțată în Cauza Malama împotriva Greciei, paragraful 46, și Hotărârea din 11 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Almeida Garrett, Mascarenhas Falcao și alții împotriva Portugaliei, paragraful 52.

34. Or, trecerea bunurilor aparținând fundației județene pentru tineret sau a municipiului București în domeniul public județean și în administrarea consiliului județean, ca urmare a dizolvării, urmărește apărarea interesului general stabilit prin Legea nr. 146/2002, respectiv elaborarea, organizarea și finanțarea de programe specifice și instruirea, educarea și formarea tineretului în spiritul tradițiilor umaniste, al valorilor democrației și aspirațiilor societății românești.

35. Prin urmare, Curtea nu poate reține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.