Decizia CCR nr. 208 din 31.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. Legii nr. 53/2014 pt. aprobarea OUG nr. 144/2008 - exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical,...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 53/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, excepție ridicată de Alexandra Ropotă în Dosarul nr. 1.762/89/2014 și de Nicoleta Judeanu în Dosarul nr. 1.764/89/2014, dosare ale Tribunalului Vaslui - Secția civilă și care formează obiectul dosarelor conexate nr. 826D/2014 și nr. 827D/2014 ale Curții Constituționale.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința din 17 martie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, Simona Ricu, și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 31 martie 2015, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

3. Prin încheierile din 4 septembrie 2014, pronunțate în dosarele nr. 1762/89/2014 și nr. 1.764/89/2014, Tribunalul Vaslui - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 53/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România. Excepția a fost ridicată de contestatoarele Alexandra Ropotă și Nicoleta Judeanu în cauze având ca obiect soluționarea cererilor de anulare a unor acte - litigii de muncă.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că, în succesiunea în timp a actelor normative privind condițiile de pensionare în domeniul medical, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008, în vigoare din 24 noiembrie 2008, prevedea la art. 22 alin. (4) că "Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex“. La 24 aprilie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 53/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, care a modificat art. 22 alin. (4) menționat mai sus și, în consecință, a determinat aplicarea regulilor generale în materie de pensionare, astfel cum acestea sunt prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Altfel spus, dacă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 prevedea posibilitatea prelungirii activității asistenților medicali și moașelor până la 65 de ani, Legea nr. 53/2014 menționează că vârsta de pensionare este cea standard prin raportare la dispozițiile de drept comun în materie de pensii publice.

5. La 15 mai 2014 a intrat în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătății, care prevede la art. III revenirea la soluția legislativă cuprinsă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008, în sensul că "Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex“.

6. Prevederile Legii nr. 53/2014 și-au produs efectele doar "în perioada 24 aprilie 2014, data intrării în vigoare a legii“, și 15 mai 2014, data la care a intrat în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2014 care, în același sens cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008, prevedea posibilitatea pensionării la 65 de ani, indiferent de sex. Astfel, în perioada menționată, au fost aplicate regulile generale în materie de pensionare, prevăzute de Legea nr. 263/2010, care în anexa nr. 5 stabilește că persoanele născute în iulie 1954 se pensionează în mai 2014, adică la împlinirea vârstei de 59 de ani și 10 luni, dacă au un stagiu minim de cotizare de 14 ani și 8 luni.

7. Prin urmare, în perioada în care Legea nr. 53/2014 a produs efecte juridice, singurele persoane care au fost afectate au fost cele născute înainte de luna iulie 1954 inclusiv, care au fost nevoite să se pensioneze, pe când persoanele născute în orice altă lună ulterioară au beneficiat în continuare de prevederile mai favorabile cuprinse în art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2014 care instituie aceeași soluție legislativă cu art. 22 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008.

8. În aceste condiții, s-a creat un dezechilibru între interesul general și imperativul protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, de natură să genereze o discriminare cu privire la persoanele născute înainte de luna iulie 1954 inclusiv, astfel încât art. 16 din Constituție a fost încălcat. Tratamentul discriminatoriu aplicat persoanelor născute în iulie 1954 nu își găsește o justificare rațională, mai ales în condițiile recunoscute ale deficitului major de personal de specialitate în domeniul medical.

9. Autorii mai susțin că măsura reducerii vârstei de pensionare prin Legea nr. 53/2014 încalcă principiul neretroactivității legii, sens în care sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 375 din 6 iulie 2005, nr. 57 din 26 ianuarie 2006, și nr. 120 din 15 februarie 2007, potrivit cărora noile reglementări nu pot fi aplicate retroactiv, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legal câștigate.

10. În același timp, susțin că Legea nr. 53/2014 încalcă dispozițiile art. 45 din Constituție privind libertatea economică, deoarece prin prevederile legale criticate se creează cadrul obligării anumitor subiecte de drept - persoanele născute înainte de iulie 1954 să se retragă din activitate împotriva voinței lor, printr-o pensionare forțată. Or, în ipoteza unei pensionări forțate, scopul principal al activității economice desfășurate individual de personalul specializat din spitale este deturnat, cu consecința încălcării speranței legitime a subiectului de drept născut înainte de luna iulie 1954 la obținerea profitului personal.

11. Tribunalul Vaslui - Secția civilă consideră că prevederile Legii nr. 53/2014 sunt constituționale, chiar și pentru perioada cât acest act normativ a fost în vigoare și a produs efecte juridice.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Avocatul Poporului consideră că prevederile Legii nr. 53/2014 sunt constituționale, sens în care reține că legiuitorul are competența exclusivă să stabilească și să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condițiile și criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul și cuantumul acestora, având în vedere nevoia de a asigura un nivel de trai decent și dreptul la protecție socială, dar și posibilitățile economico-financiare existente în diferite intervale de timp. Referitor la existența unei discriminări cauzate de modificarea în timp a legilor, consideră că situația diferită în care se află cetățenii, în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. În plus, vârsta de pensionare prevăzută în actele normative care s-au succedat pe tot parcursul activității profesionale a unei persoane nu reprezintă un drept câștigat, așa încât este lipsită de temei și critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile Legii nr. 53/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 24 aprilie 2014.

17. Curtea reține că soluția legislativă criticată cuprinsă în Legea nr. 53/2014 a fost modificată substanțial prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 15 mai 2014.

18. Sub acest aspect, Curtea Constituțională precizează că, potrivit jurisprudenței sale, sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după abrogarea sau modificarea lor (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011). Așadar, în condițiile în care prevederile Legii nr. 53/2014 produc efecte juridice în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității Legii nr. 53/2014, care are următorul cuprins:

"Articol unic. - Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144 din 28 octombrie 2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2008, cu modificările ulterioare, cu următoarele modificări:

1. La articolul 22, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

«(4) Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare.»

2. La articolul 22, alineatul (5) se abrogă.“

Articolul 22 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 avea următorul cuprins: "La cerere, asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pot pensiona anticipat, la vârstele prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, dacă îndeplinesc condițiile de stagiu de cotizare prevăzute de lege pentru pensia anticipată sau pentru pensia anticipată parțială“.

19. În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 45 privind libertatea economică.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la stabilirea condițiilor de pensionare, dispozițiile art. 47 alin. (2) din Constituție acordă în exclusivitate legiuitorului atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a dreptului la pensie. În acest sens este, spre exemplu, Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007, Decizia nr. 518 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2014. Această libertate de care se bucură legiuitorul în reglementarea dreptului la pensie este limitată însă de obligația ca dispozițiile de lege adoptate să fie în deplin acord cu toate celelalte prevederi ale Constituției, așa cum este și art. 16, referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor.

21. Referitor la principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, Curtea Constituțională a statuat în mod constant, în jurisprudența sa, că acesta presupune aplicarea unui tratament juridic identic persoanelor aflate în situații similare. Pe de altă parte însă acest principiu nu exclude instituirea unui tratament juridic diferențiat persoanelor aflate în situații diferite. În acest sens este, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.

22. Aplicând aceste considerente de principiu în cauza de față, Curtea constată că prevederile de lege criticate, instituind condițiile de pensionare pentru asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali, se aplică în mod egal categoriilor vizate de ipoteza normei, fără privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.

23. De asemenea, referitor la existența unei discriminări cauzate de modificarea în timp a legilor în materia pensionării personalului medical, Curtea reține că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. În acest sens, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 243 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 18 iunie 2014. În același timp, Curtea constată că nu constituie o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective faptul că, prin aplicarea în timp a unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor lor interese subiective.

24. Distinct de acestea, Curtea observă că situația asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali pensionați în perioada în care Legea nr. 53/2014 a produs efecte juridice a fost reglementată prin Legea nr. 140/2014 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 23/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 24 octombrie 2014. Astfel, potrivit articolului unic din Legea nr. 140/2014,"Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali pensionați în perioada 24 aprilie-15 mai 2014 care formulează cerere pentru desfășurarea activității în sistemul public de sănătate sunt exceptați de la aplicarea prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare“ referitoare la încadrarea salariaților la instituțiile și autoritățile publice și la alte unități bugetare, numai prin concurs sau examen, după caz. În aceste situații, "contractul individual de muncă pe durată determinată se încheie până la împlinirea vârstei de 65 de ani de către asistenții medicali generaliști, moașe și asistenții medicali“.

25. Cu privire la principiul neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, că prerogativa legiuitorului de a stabili drepturile de asigurări sociale nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituțional al neretroactivității legii civile, atât timp cât dispozițiile de lege se aplică de la data intrării lor în vigoare, pentru viitor.

26. Astfel, Curtea constată că soluția legislativă criticată se încadrează în libertatea de apreciere a legiuitorului referitoare la stabilirea criteriilor și condițiilor de pensionare a asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali, fără să conțină elemente de neconstituționalitate care să conducă la încălcarea principiului neretroactivității legii, deoarece aceasta se aplică de la intrarea în vigoare a Legii nr. 53/2014, fără a dispune pentru trecut.

27. În final, Curtea nu poate reține nici pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 45 din Legea fundamentală, textele de lege criticate nefiind de natură să împiedice sau să limiteze accesul liber al persoanei la o activitate economică sau libera inițiativă, care se poate exercita prin prestarea activității în acele modalități prevăzute de lege. Libera inițiativă garantată de art. 45 din Constituție trebuie înțeleasă ca permițând desfășurarea diverselor activități economice în condițiile respectării tuturor exigențelor instituite de lege.