Decizia CCR nr. 225 din 15.04.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 24 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Petru Cornel Ciubotaru în Dosarul nr. 4.407/103/2012 al Tribunalului Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 817D/2013.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât forma și conținutul permisului de conducere se stabilesc- prin ordin al ministrului administrației și internelor - în conformitate cu reglementările europene, fără a aduce atingere libertății de conștiință. Mai arată că tehnologia de identificare prin radiofrecvență ("RFID“) reprezintă o măsură de protecție avansată, cu rol de securitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 10 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4.407/103/2012, Tribunalul Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată de Petru Cornel Ciubotaru cu ocazia soluționării unei acțiuni în contenciosul administrativ, având ca obiect eliberarea unui document care să ateste dreptul de a conduce în mod legal pe drumurile publice, altul decât permisul de conducere emis în baza Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 157/2012.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 24 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 încalcă libertatea conștiinței, întrucât nu prevăd criterii cu privire la forma și conținutul permisului de conducere care să asigure emiterea ordinului ministrului administrației și internelor într-un cadru strict stabilit, astfel încât acesta să nu încalce drepturile și libertățile persoanei prevăzute în Constituție și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Consideră că lipsa unor astfel de criterii - pe care legiuitorul, potrivit art. 13,art. 77 și art. 78 din Legea nr. 24/2000, era obligat să le reglementeze - echivalează cu imposibilitatea cenzurării dispozițiilor Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 157/2012, prin care a fost abrogat Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1.455/2006. Arată, totodată, că Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 157/2012 redă integral condițiile prevăzute de Directiva nr. 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere. Mai susține că lipsa unor criterii/limite care să fie impuse de legiuitor prin dispozițiile de lege criticate a permis ministrului administrației și internelor să aplice incorect aceste reglementări, încălcând drepturi fundamentale prevăzute de Constituție și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Astfel, Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 157/2012 a fost emis cu nerespectarea principiului proporționalității și fără a se organiza dezbateri publice cu privire la introducerea tehnologiei cunoscute sub denumirea "RFID“, care presupune utilizarea unui microcip de identificare a cărui arhitectură este de tip radiofrecvență, în condițiile în care dezbaterea publică era necesară inclusiv pentru armonizarea legislativă, în special în ceea ce privește asigurarea respectării libertății de conștiință și a vieții private și protecția datelor cu caracter personal. În fine, autorul excepției critică faptul că dispozițiile art. 24 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și, implicit, Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 157/2012 nu recunosc nicio modalitate alternativă de eliberare a permisului de conducere care să nu utilizeze tehnologia "RFID“, lipsindu-l de o alegere liberă potrivit conștiinței și situației sale concrete.

6. Tribunalul Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 29 din Constituție.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 24 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituționale, deoarece nu îngrădesc libertatea conștiinței persoanei fizice care dorește să obțină un permis de conducere, libertate care se concretizează prin posibilitatea exprimării propriilor idei și concepții despre lumea înconjurătoare, a opiniilor și a opțiunilor, inclusiv a celor politice, fără niciun fel de constrângeri sau limitări. Așa cum reiese din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 157/2012 privind forma și conținutul permisului de conducere, acest act normativ transpune prevederile Directivei nr. 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere, reformată.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 24 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Textul de lege criticat, modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 20 septembrie 2006, are următorul cuprins: "Forma și conținutul permisului de conducere se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.“

12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 29 referitor la libertatea conștiinței, precum și a prevederilor art. 9 referitor la libertatea de gândire, de conștiință și de religie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 10 paragraful 2 referitor la libertatea de gândire, de conștiință și de religie din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită, în realitate, completarea dispozițiilor de lege criticate, în sensul reglementării unor criterii referitoare la forma și conținutul permisului de conducere și a unei modalități alternative de eliberare a permisului de conducere care să nu utilizeze tehnologia de identificare prin frecvență radio. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Modificarea conținutului unei norme juridice este o prerogativă exclusivă a autorității legislative în lumina dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“.

14. De altfel, în seria de elemente prevăzute de Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 157/2012 privind forma și conținutul permisului de conducere nu se regăsește niciun element legat de utilizarea tehnologiei de identificare prin frecvență radio.