Decizia CCR nr. 137 din 13.03.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. OUG nr. 10/2013 pt. plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 - acordarea de compensaţii cetăţenilor români pt....

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I și III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006, excepție ridicată de Mircea Moraru în Dosarul nr. 2.551/104/2013 al Tribunalului Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 593D/2013 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 651D/2013, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013, excepție ridicată de Marian Pârvu în Dosarul nr. 1.269/116/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții faptul că autorul excepției a transmis la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, chiar dacă prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea ordonanței de urgență criticate, în integralitatea sa. În acest sens, arată că acțiunea sa de chemare în judecată a fost irevocabil soluționată în recurs, în temeiul unui cadru legislativ declarat ulterior ca fiind neconstituțional, astfel că, pentru a putea reprezenta motiv de revizuire a hotărârii judecătorești, este necesar ca și în această cauză Curtea să pronunțe o decizie de admitere a excepției de neconstituționalitate.

Având cuvântul cu privire la această cerere, reprezentantul Ministerului Public arată că prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nu permit pronunțarea a două decizii diferite prin care constată neconstituționalitatea acelorași texte legale. Într-o astfel de situație, decizia Curții prin care s-a constatat neconstituționalitatea unor dispoziții legale constituie motiv de revizuire și pentru cauzele soluționate definitiv, în cursul cărora a fost invocată aceeași excepție de neconstituționalitate, însă la un moment anterior publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei de admitere a Curții Constituționale.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 652D/2013, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013, excepție ridicată de Adrian Dimu Caramiha și Aurelia Buzatu în Dosarul nr. 20.150/3/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menționate.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 651D/2013 și nr. 652D/2013 la Dosarul nr. 593D/2013, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.

Acesta solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.551/104/2013 Tribunalul Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I și III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mircea Moraru într-o cauză având ca obiect obligația de a face.

Prin deciziile civile nr. 3.162 și nr. 3.158, ambele din 2 septembrie 2013, pronunțate în Dosarul nr. 1.269/116/2012, respectiv nr. 20.150/3/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013, respectiv cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I alin. (1) și (2) din aceeași ordonanță de urgență, excepții ridicate de Marian Pârvu și, respectiv, de Adrian Dimu Caramiha și Aurelia Buzatu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut asemănător, se arată, în esență, că prevederile ordonanței de urgență criticate, prin care se dispune eșalonarea plăților despăgubirilor (acordate în temeiul legilor nr. 9/1998, nr. 290/2003 și nr. 393/2006) în tranșe, pe o perioadă de 10 ani, contravin principiului egalității în drepturi a cetățenilor, deoarece acest tratament juridic este nefavorabil, discriminatoriu față de cel de care au beneficiat acele persoane care, în aceeași calitate de persoane îndreptățite la despăgubiri, au încasat deja sumele de bani stabilite cu titlu de despăgubire, într-un termen rezonabil sau chiar în termenul instituit de legile mai sus amintite. Reglementarea, aplicându-se și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării ei în vigoare, este contrară și principiului neretroactivității legii civile, deoarece nu cuprinde norme de procedură, pentru a fi de imediată aplicare, ci norme de drept material, care afectează chiar regimul dreptului.

Autorii excepției apreciază că măsurile instituite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 nu se pot justifica prin amenințarea adusă bugetului de stat, dat fiind că România nu se află în niciuna din situațiile de excepție la care fac referire dispozițiile art. 53 din Constituție și că elementele cuprinse în Nota de fundamentare a ordonanței de urgență menționate nu sunt de natură să răspundă condițiilor stabilite de art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, cu atât mai mult cu cât în preambulul ordonanței caracterul de urgență este determinat de oportunitatea, rațiunea și utilitatea reglementării, fără a se evidenția însă existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată.

În motivarea excepției se mai arată că prevederile criticate încalcă flagrant dispozițiile constituționale care consacră și garantează dreptul de proprietate și creanțele asupra statului, în condițiile în care persoanele îndreptățite la despăgubiri sunt titulare ale unui drept de creanță, care, în accepțiunea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, constituie un "bun“, astfel încât acestea pot pretinde că au cel puțin "o speranță legitimă“ de a redobândi efectiv dreptul de proprietate. Totodată, se mai susține că dificultățile întâmpinate de autoritățile publice în soluționarea numărului mare de cereri întemeiate pe Legea nr. 9/1998 nu poate reprezenta o cauză de exonerare a obligațiilor acestora, iar depășirea oricărui termen rezonabil în soluționarea unor astfel de cereri duce la însăși negarea dreptului de proprietate.

Tribunalul Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 593D/2013, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 se justifică în condițiile imposibilității asigurării sumelor suplimentare pentru plata tuturor despăgubirilor, fără afectarea echilibrului bugetar, fiind, astfel, necesară o intervenție legislativă rapidă care să asigure un just echilibru între interesele statului și cele ale reclamanților. Această reglementare nu contestă existența creanței în sensul de "bun“ și nu aduce o restrângere a dreptului de proprietate, acesta urmând să fie satisfăcut în totalitate în modalitatea prevăzută, adică prin eșalonarea plăților. Totodată, adoptarea acestei ordonanțe de urgență nu încalcă rolul de unică autoritate legiuitoare a Parlamentului.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia în dosarele nr. 651D/2013 și nr. 652D/2013, apreciază că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 sunt constituționale.

În esență, se arată că actul normativ criticat nu afectează dreptul de proprietate în substanța sa, ci instituie o limitare a exercițiului acestui drept, prin stabilirea unor tranșe pentru plata eșalonată a despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite. Aceste prevederi se aplică pentru viitor, în mod unitar, nediscriminatoriu, tuturor titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență ce constituie obiectul criticilor de neconstituționalitate, astfel că nu poate fi reținută nici pretinsa contradicție față de principiul egalității și nici față de principiul neretroactivității legii civile.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013.

În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate normele constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări“,art. 44 alin. (1) și (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 115 alin. (4) și (6) referitor la delegarea legislativă. De asemenea, autorii excepției susțin că actul normativ criticat contravine prevederilor art. 6 paragraful 1 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale.[_]“, dar și art. 1 din Primul Protocol adițional la aceeași convenție, care prevede că "Orice persoană fizică sau j u ridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional“,art. 14 din Convenție și art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, referitoare la interzicerea discriminării, precum și jurisprudenței în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013, în integralitatea sa. În consecință, efectele juridice ale dispozițiilor acestui act normativ au încetat în temeiul art. 147 alin. (1) din Constituție, din moment ce în termenul de 45 de zile de la publicarea deciziei menționate în Monitorul Oficial al României, Partea I, legiuitorul nu a intervenit în sensul punerii lor de acord cu decizia Curții.

Prezenta excepție de neconstituționalitate a fost invocată anterior pronunțării și publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 528 din 12 decembrie 2013, astfel că, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și potrivit jurisprudenței Curții, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 urmează să își găsească aplicarea, de la momentul publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, inclusiv în cauza pendinte în cadrul căreia s-a ridicat prezenta excepție de neconstituționalitate, întrucât deciziile Curții sunt general obligatorii și produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție; de asemenea, în temeiul aceleiași norme constituționale, deciziile Curții, prin efectul lor general obligatoriu, se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept și au putere de lucru judecat, care se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta.

Totodată, deși în cauza de față Curtea va pronunța o soluție de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției, se impune precizarea că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menționate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, potrivit art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din anul 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz, dacă litigiul a fost definitiv soluționat în timp ce excepția de neconstituționalitate se afla, spre soluționare, pe rolul Curții Constituționale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 528 din 12 decembrie 2013 în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea jurisprudența Curții Constituționale în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, sau Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012). În consecință, soluția procedurală în cauza de față nu împiedică ci, din contră, dă posibilitatea valorificării deciziei de admitere menționate în condițiile arătate.