Decizia CCR nr. 253 din 7.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 41 alin. 1 teza întâi, alin. 2 şi (4) din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Stere Pistalu în Dosarul nr. 32.253/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.221D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a transmis punctul său de vedere prin care argumentează și solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției. Susține, în acest sens, valabilitatea în cauză a argumentelor reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014, paragrafele 16 și 17, și prin Decizia nr. 634 din 11 noiembrie 2014, paragraful 19.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 21 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 32.253/301/2014, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Stere Pistalu într-o cerere având ca obiect soluționarea unei contestații la executare formulate, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, procedura executării silite fiind demarată în baza unui titlu executoriu reprezentat de Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 7.446 din 29 ianuarie 2010.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile art. 41 reprezintă modalitatea prin care Guvernul, în calitate de debitor, și-a stabilit singur modul de plată a sumelor prevăzute în titlurile executorii, eșalonat, pe parcursul a 5 ani și fără a acorda dobânzi legale pentru această întârziere. În acest mod, sunt încălcate normele constituționale ale art. 44, care consacră că usus și fructus sunt parte componentă a dreptului de proprietate, ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor, deoarece puterea legislativă a afectat puterea judecătorească, lăsând caduce titlurile executorii, și ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, prin favorizarea celor care au reușit, sub imperiul legii vechi, să își valorifice drepturile preluate în mod abuziv de statul român, în timp ce alții, deși se găsesc în aceeași situație juridică, se află în diverse stadii procesuale, fără a fi finalizat deci procedura de încasare a despăgubirilor cuvenite în temeiul aceleiași legi reparatorii.

7. Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă își exprimă opinia în sensul constituționalității dispozițiilor de lege criticate.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Analizând motivarea excepției, raportat la circumstanțele litigiului, Curtea reține ca obiect al excepției prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi, alin. (2) și (4) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conținut:

- Art. 41 alin. (1) teza întâi, alin. (2) și (4): "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi (...) se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

(2) Cuantumul unei transe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.

[...]

(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere."

13. În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate normele constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor, art. 1 alin. (5) potrivit cărora "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie",art. 16 alin. (1) cu privire la principiul egalității cetățenilor în fața legii și ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 46 - Dreptul la moștenire (sub aspectul dreptului de proprietate) și ale art. 124 - Înfăptuirea justiției. Se susține, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, precum și a art. 1 - Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că în jurisprudența sa a mai analizat critici de neconstituționalitate asemănătoare, formulate față de dispoziții cuprinse în art. 41 din Legea nr. 165/2013, pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 ianuarie 2015, Decizia nr. 595 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 16 ianuarie 2015, sau Decizia nr. 634 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015. Prin acestea, Curtea a constatat, în esență, că dispozițiile legale criticate reglementează o situație juridică tranzitorie, ce recunoaște dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi și reglementează modalitatea de valorificare a acestuia, astfel că nu pot fi susținute criticile potrivit cărora statul, prin reglementările atacate, se opune executării obligațiilor ce îi revin.

15. Nu s-a putut reține nici pretinsa încălcare a principiului egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, de vreme ce beneficiarii unui titlu de despăgubire, care a fost valorificat prin emiterea unui titlu de plată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 se află într-o situație juridică obiectiv diferită de cei cărora nu le-a fost emis titlul de plată, corespunzător valorii titlului de despăgubire, până la intrarea în vigoare a legii noi. Este firesc ca, în temeiul principiului de drept tempus regit actum, modalitatea de acordare a despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data emiterii deciziei administrative, în speță titlul de plată, care, potrivit noii legi, este emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în temeiul art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013. În jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat în mod constant că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări, deoarece reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate, iar respectarea principiului egalității în drepturi, precum și a obligației de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).

16. Curtea a respins, de asemenea, critici referitoare la nesocotirea art. 44 din Constituție datorită modalității stabilite de art. 41 din Legea nr. 165/2013 pentru executarea eșalonată a plății sumelor de bani stabilite în decizia reprezentând titlul de despăgubire. Prin Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Curtea a statuat că executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica. S-a mai reținut că aceasta reprezintă o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității și că în acest domeniu statul beneficiază de o marjă largă de apreciere.

17. În ce privește lipsa reglementării dobânzii legale față de modalitatea de executare eșalonată a obligației de plată, Curtea, examinând constituționalitatea art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 din aceeași perspectivă, a reținut că prin opțiunea de a nu aplica indicele prețurilor de consum pentru reactualizarea creanței, legiuitorul român s-a plasat, în mod evident, în interiorul marjei de apreciere a statului, implementând o măsură echivalentă unei plafonări a valorii despăgubirilor stabilite în condiții Legii nr. 165/2013. Cu alte cuvinte, statul a optat pentru acordarea integrală, și nu plafonată a despăgubirilor stabilite, fără a reglementa, în schimb, acordarea de dobânzi sau actualizarea cu indicele de inflație, ceea ce poate conduce, în final, la același rezultat al plafonării despăgubirilor. Curtea a admis că modalitatea de executare eșalonată implică, prin natura sa, o limitare a dreptului de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituție. Aplicând însă testul de proporționalitate, potrivit căruia limitarea drepturilor fundamentale trebuie să fie condiționată de îndeplinirea anumitor cerințe, Curtea a constatat că această măsură urmărește un scop legitim, este adecvată, necesară și că păstrează, totodată, un just echilibru între cerințele de interes general referitoare la funcționalitatea sistemului de despăgubire și protecția dreptului de proprietate privată a individului (paragrafele 29-33 din Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015). Dată fiind natura criticilor de neconstituționalitate formulate în această cauză, cele constatate de Curtea Constituțională prin decizia menționată își găsesc aplicarea, mutatis mutandis, și în privința dispozițiilor de lege atacate pe calea excepției de neconstituționalitate.

18. Curtea constată că, în lipsa unor elemente de noutate relevate în motivarea excepției de față, cele reținute prin deciziile la care s-a făcut mai sus referire își mențin valabilitatea și în această cauză.