Decizia CCR nr. 292 din 28.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (1) și art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Seușan în Dosarul nr. 14.826/300/2014/a6 al Tribunalului București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 990 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, întrucât, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță "fără participarea procurorului și a inculpatului", este neconstituțională. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală, se arată că aceasta este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 9 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 14.826/300/2014/a6, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 346 alin. (1) și art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Seușan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei încheieri de cameră preliminară.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile art. 346 alin. (1) și art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, precum și celelalte norme constituționale și europene invocate, întrucât limitează forma de exprimare a părții care formulează contestație împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară la cea scrisă și nepublică, avocatul său neavând acces la concluziile procurorului și neputând combate susținerile acestuia. Se arată că, practic, textele criticate lipsesc de contradictorialitate procedura de soluționare a contestațiilor formulate în această etapă a procesului penal împotriva aspectelor reținute prin rechizitoriu. Se subliniază faptul că soluționarea contestațiilor în camera de consiliu, fără participarea contestatorului, a procurorului și a celorlalte părți este de natură să încalce, pe lângă dreptul la liberă exprimare, și dreptul la apărare al părților.

6. Tribunalul București - Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că prin art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală a fost instituită procedura de soluționare a cauzelor penale în camera preliminară, stabilindu-se că judecătorul de cameră preliminară hotărăște, prin încheiere motivată, pronunțată în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a inculpatului, iar încheierea se comunică acestora. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală, contestația declarată împotriva acestei încheieri se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate. Se arată că, prin natura și conținutul ei specific, procedura de judecată în camera preliminară nu vizează fondul cauzei, ci doar verificarea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. Pentru aceste motive, se constată că textele criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al părților, întrucât procedura pe care o reglementează vizează aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu necesită o dezbatere, cu citarea părților. Mai mult, se arată că procedura de cameră preliminară nu exclude dreptul părții interesate de a formula apărări, doar că acestea pot fi făcute în scris și nu în cadrul unei dezbateri. Se observă că, de altfel, mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, iar legiuitorul, potrivit atribuțiilor sale constituționale prevăzute la art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, poate stabili prin lege procedura de judecată și modalitatea de exercitare a acestor proceduri. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunțată în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei, paragraful 33, a stabilit că "statele contractante se bucură de o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii care să permită sistemului judiciar să respecte imperativele articolului 6 din Convenție".

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 346 alin. (1) și ale art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 346 alin. (1): "Judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a inculpatului. Încheierea se comunică de îndată procurorului și inculpatului.";

- Art. 347 alin. (2): "Contestația se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate. Când instanța sesizată este Înalta Curte de Casație și Justiție, contestația se judecă de către completul competent, potrivit legii."

11. Se susține că textele criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 11 cu privire la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 cu privire la accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 31 cu privire la dreptul la informație și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane de a fi audiată în mod echitabil și public de către un tribunal independent și imparțial, art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitor la dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil și art. 2 pct. 3 lit. a)-c), art. 4,art. 5 și art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice privind dreptul la recurs, măsurile derogatorii, interdicția suprimării drepturilor și libertăților recunoscute prin Pact și interzicerea discriminării.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în acest articol, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță "fără participarea procurorului și a inculpatului", este neconstituțională.

13. Conform dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Întrucât încheierea de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate a fost pronunțată pe data de 9 octombrie 2014, iar constatarea neconstituționalității textului criticat a intervenit, prin pronunțarea Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014, după data încheierii anterior referite, urmează ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).

14. Curtea reține că prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 și Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală. De asemenea, prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, paragraful 24, Curtea a reținut că, în raport cu aceleași critici, textul criticat nu afectează drepturile procesuale ale procurorului, ale părților și ale subiecților procesuali principali, astfel încât excepția apare ca fiind neîntemeiată.

15. Curtea reține, totodată, că dispozițiile art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală stabilesc procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva încheierilor pronunțate, conform art. 346 din același cod, de către judecătorul de cameră preliminară, prevăzând că acestea sunt soluționate de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate, iar când instanța sesizată este Înalta Curte de Casație și Justiție, contestația se judecă de către completul competent, potrivit legii. Or, conform jurisprudenței Curții Constituționale, stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului (a se vedea Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, paragraful 25).

16. Având în vedere criticile formulate, Curtea constată că dispozițiile constituționale ale art. 30 privind libertatea de exprimare și ale art. 31 referitor la dreptul la informație nu au incidență în cauză.

17. Întrucât prevederile art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală nu încalcă drepturile fundamentale invocate de autorul excepției, nu poate fi reținută nici incidența în prezenta cauză a dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală.