Decizia CCR nr. 229 din 7.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. II teza finală din Legea nr. 133/2012 pt. aprobarea OUG nr. 64/2010 - modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, excepție ridicată de Unitatea administrativ-teritorială Potcoava, prin primar, în Dosarul nr. 5.704/104/2012 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 536D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, partea Instituția Prefectului Județului Olt a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că, în jurisprudența sa, Curtea s-a mai pronunțat asupra textului de lege criticat, însă dintr-o altă perspectivă, și anume cu privire la încălcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituție. În prezenta cauză, critica autorului excepției privește însă faptul că printr-un act normativ ce nu are caracter organic, respectiv Legea nr. 133/2012, se legiferează în domeniul contenciosului administrativ. Din examinarea actului normativ rezultă că acesta a fost adoptat cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, având caracter de lege organică. De asemenea, din examinarea procesului legislativ se observă că legea a fost adoptată tacit de Senat, ca primă Cameră sesizată, potrivit art. 115 alin. (5) teza a treia din Constituție, iar la Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, a fost adoptată cu un număr de 243 de voturi. Problema pe care o pune autorul este de fapt calificarea tipului de acțiune, și anume dacă este o acțiune în contencios administrativ promovată de prefect în exercitarea tutelei administrative sau o acțiune în delimitare a limitelor teritoriale, aceasta fiind însă o problemă de interpretare și aplicare a legii, iar nu o problemă de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 28 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5.704/104/2012, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996. Excepția a fost ridicată de Unitatea administrativ-teritorială Potcoava, prin primar, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței prin care s-a soluționat acțiunea introdusă de Prefectul județului Olt, în temeiul textului de lege criticat, de stabilire a hotarelor dintre unitățile administrativ-teritoriale Potcoava și Perieți.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul de lege criticat aduce atingere art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție (indicat din eroare ca fiind art. 72) deoarece nu este permis legiuitorului ca printr-o lege ordinară să reglementeze contenciosul administrativ, nici măcar în ceea ce privește stabilirea competenței instanțelor în această materie.

7. Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal își exprimă opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că excepția este invocată prin asimilarea dispozițiilor art. II teza a doua din Legea nr. 133/2012 privind sesizarea instanțelor de contencios administrativ în vederea soluționării acțiunii în stabilirea limitelor de hotar unei norme de competență materială care delimitează pe linie verticală sfera de activitate a instanțelor de judecată, stabilind atribuțiile de judecată pentru judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului. În sublinierea acestei trăsături legiuitorul, ca regulă, elaborează textul cu indicarea expresă a criteriului utilizat în vederea departajării atribuțiilor de judecată potrivit art. 1-4 din codul de procedură civilă din 1865. În speță, textul de lege criticat nu reglementează rangul instanței de contencios administrativ competente, astfel încât nu poate fi asimilat unei norme de competență materială.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 24 iulie 2012.

12. În realitate, din motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că obiectul acesteia îl constituie prevederile art. II teza finală din Legea nr. 133/2012, potrivit cărora: "În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, documentațiile comisiilor de delimitare, în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecțiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi înaintate prefectului județului, de către Agenția Națională, prin instituțiile sale subordonate.Prefectul, întermen 30 de zile de la primirea documentației de delimitare,inițiază concilieri sau, în caz contrar, sesizează instanțele de contencios administrativ cu privire la acțiunea privindstabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale.“

13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. k) potrivit căruia "Prin lege organică se reglementează [..........] contenciosul administrativ“ (indicat din eroare ca fiind art. 72).

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției critică faptul că printr-o lege ordinară, respectiv Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, este reglementat contenciosul administrativ, ceea ce ar aduce atingere dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. k) din Legea fundamentală.

15. Din examinarea Raportului Comisiei juridice, de disciplină și imunități cu privire la proiectul de lege - respectiv PL-x 635/2010 - Curtea observă că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 (după publicare Legea nr. 133/2012) are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, vizând, în principal, simplificarea procedurilor de înregistrare a proprietăților pe sectoare cadastrale, cu înscrierea situației faptice constatate la teren și crearea posibilității înscrierii dreptului de proprietate asupra construcțiilor pe stadii de execuție și instituirea Programului național de înregistrare a proprietăților imobiliare. Pentru acest motiv, în temeiul art. 75 alin. (1) din Constituție referitor la sesizarea Camerelor, și art. 92 alin. (9) pct. 2 din Regulamentul Camerei Deputaților potrivit căruia "[_] se supun spre dezbatere și adoptare Camerei Deputaților, în calitate de Cameră decizională: [_] 2. proiectele legilor organice prevăzute în Constituția României, republicată, la: [_] alin. (2) - Dreptul de proprietate privată“, Camera Deputaților este Cameră decizională.

16. Totodată, din examinarea procesului legislativ, Curtea constată că Legea nr. 133/2012 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, caracterul ei fiind acela de lege organică, mențiuni cuprinse și în formula de atestare a legalității adoptării acesteia. De asemenea, prin textul de lege criticat se reglementează cu privire la o atribuție a prefectului iar, potrivit art. 123 alin. (3) din Legea fundamentală, "Atribuțiile prefectului se stabilesc prin lege organică.“

17. Așadar, în considerarea obiectului de reglementare al legii, circumscris art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituție, Curtea reține că textul de lege criticat ce stabilește competența instanțelor de contencios administrativ cu privire la soluționarea acțiunii privind stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale, acțiune al cărei titular este prefectul, nu poate fi privit disociat de conținutul normativ de ansamblu al legii, astfel cum a procedat autorul în critica formulată, pentru a ajunge la concluzia că acesta aduce atingere art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție. Critica sa nu poate fi primită, textul de lege criticat fiind reglementat printr-o lege organică.