Decizia ÎCCJ nr. 26/2025. Camătă. Confiscarea specială se aplică doar dobânzii, nu și sumei împrumutate

Comentarii

0

DECIZIA Nr. 26

din 27 ianuarie 2025

Dosar nr. 2.770/1/2023

1. Pe rol soluționarea cauzei având ca obiect sesizarea formulată de Curtea de Apel Târgu Mureș — Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„În cazul infracțiunii de camătă, incriminată de art. 351 din Codul penal, banii dați cu dobândă, ca îndeletnicire, intră în categoria bunurilor supuse măsurii de siguranță a confiscării speciale, conform art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal, sau obiect al acestei măsuri de siguranță poate să îl constituie doar dobânda obținută prin săvârșirea infracțiunii, potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal?”

2. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și ale art. 34 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

3. La ședința de judecată participă doamna Adina Andreea Ciuhan Teodoru, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

4. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna procuror Eucarie Ecaterina Nicoleta, procuror în cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

5. Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, doamna procuror Ecaterina Nicoleta Eucarie, având cuvântul referitor la chestiunea de drept supusă dezlegării, în temeiul art. 475-477 din Codul de procedură penală, a susținut că, în speță, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării.

6. Susținând punctul de vedere formulat de procurorul general, cu privire la fondul problemei de drept supuse dezlegării, doamna procuror a arătat că în cazul infracțiunii de camătă, incriminată de art. 351 din Codul penal, banii dați cu dobândă, ca îndeletnicire, intră în categoria bunurilor supuse măsurii de siguranță a confiscării speciale, conform art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal, alături de măsura de siguranță a confiscării speciale, conform art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal, care vizează dobânda obținută prin săvârșirea infracțiunii.

7. Dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal nu condiționează ca bunurile (deci și banii) să fie extrinseci sau intrinseci infracțiunii, fungibile sau nefungibile, ci doar să fie folosite la săvârșirea infracțiunii.

8. În cazul infracțiunii de camătă, sumele de bani date cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, servesc efectiv la realizarea laturii obiective a acestei infracțiuni, întrucât fără remiterea lor nu poate fi pretinsă dobânda care determină caracterul nelegal al faptei de împrumut. Acțiunea de dare a acestei sume de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată constituie chiar verbum regens al infracțiunii de camătă, rezultând astfel că banii dați de făptuitor debitorului sunt bunuri folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. În aceste condiții, suma acordată cu împrumut reprezintă un bun folosit la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

9. În contextul particular al faptelor de camătă, când împrumutarea unei sume de bani dobândește relevanță infracțională doar din momentul în care această activitate prezintă un caracter de îndeletnicire, prin repetabilitatea și prelungirea în timp a acțiunii prevăzute de norma de incriminare, făptuitorul urmărește obținerea unui beneficiu patrimonial prin perceperea unei dobânzi cămătărești. Prin urmare, deținerea sumei folosite la acordarea împrumuturilor ilicite prezintă același nivel de periculozitate socială ca și deținerea dobânzii obținute în urma săvârșirii infracțiunii, aceasta fiind sursa principală a obținerii folosului patrimonial și motivul pentru care activitățile ilicite se repetă și se prelungesc în timp.

10. Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Eleni Cristina Marcu, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, reținându-se dosarul în pronunțare privind sesizarea formulată.

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

11. Prin încheierea din ședința din data de 22 septembrie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureș — Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„În cazul infracțiunii de camătă, incriminată de art. 351 din Codul penal, banii dați cu dobândă, ca îndeletnicire, intră în categoria bunurilor supuse măsurii de siguranță a confiscării speciale, conform art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal, sau obiect al acestei măsuri de siguranță poate să îl constituie doar dobânda obținută prin săvârșirea infracțiunii, potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal?”

II. Expunerea succintă a cauzei

12. Prin Sentința penală nr. 8 din 27 ianuarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 2.395/102/2021, Tribunalul Mureș a dispus printre alte soluții: în baza art. 351 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (2) din Codul penal, art. 374 alin. (4), art. 375, art. 377 și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, condamnarea inculpatului L. V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de

camătă. De asemenea, în baza art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 351 din Codul penal, cu aplicarea art. 374 alin. (4), art. 375, art. 377 și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, a condamnat pe inculpații L. B., K. (fostă L.) I. și K. T. la pedepsele de câte 6 luni închisoare pentru complicitate la comiterea infracțiunii de camătă, iar pe inculpatul H. C. O. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru complicitate la comiterea infracțiunii de camătă.

13. Pentru pronunțarea acestei hotărâri, în esență, prima instanță a reținut că, în perioada 2019-2021, inculpatul L. V. a derulat activități de cămătărie ca și îndeletnicire, respectiv a împrumutat, în mod repetat, sume de bani purtătoare de dobândă cuprinsă între 7% și 10% pe lună, fără a fi autorizat în acest sens. Tribunalul a constatat că activitatea descrisă mai sus constituie infracțiunea de camătă, prevăzută de art. 351 din Codul penal.

14. Prima instanță a constatat că în rechizitoriu s-a menționat necesitatea confiscării speciale, în bloc, a tuturor sumelor de bani date sub formă de împrumut de către inculpați și a dobânzilor percepute pentru aceste împrumuturi, inclusiv a celor încă nerambursate, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din Codul penal, fără să se indice separat sumele împrumutate și cele reprezentând dobânzi.

15. Cu privire la propunerea procurorului de confiscare specială, instanța de fond a subliniat că, în cazul infracțiunii de camătă, elementul material al laturii obiective se realizează printr-o acțiune constând în darea de bani cu dobândă de o persoană neautorizată, cu caracter de îndeletnicire, iar ceea ce imprimă faptei caracter penal este dobânda, camăta, pe care o percepe cămătarul pentru sumele de bani date cu împrumut. S-a precizat că darea de bani, fără dobândă, de o persoană neautorizată nu este pedepsită de lege. Conform aceleiași hotărâri, ceea ce trebuie confiscat, în cazul infracțiunii de camătă, sunt sumele de bani obținute din activitatea de cămătărie, respectiv dobânda percepută de inculpat, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal.

16. Așadar, prima instanță a apreciat că, în baza art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal, se impune confiscarea specială doar a sumelor ce au făcut obiectul dobânzilor, camăta, în accepțiunea art. 2 lit. a) din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, sume care au fost efectiv încasate de inculpați.

17. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Târgu Mureș, precum și inculpații H. (fost L.) V., L. B., K. (fostă L.) I., K. T. și I. V. D.

18. În motivarea apelului, procurorul a contestat modalitatea de aplicare a măsurii de siguranță a confiscării speciale în cazul inculpaților condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de camătă. În acest sens, procurorul a susținut că, pe lângă confiscarea, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal, a sumei de bani obținute cu titlu de dobândă, este supusă confiscării speciale, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal, și suma de bani acordată cu titlu de împrumut asupra căreia se percepe dobândă, sumă care se circumscrie noțiunii de bun folosit la săvârșirea faptei de camătă, iar luarea acestei măsuri de siguranță este necesară atât pentru înlăturarea unei stări de pericol, cât și pentru preîntâmpinarea săvârșirii de noi fapte prevăzute de legea penală.

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

19. Instanța de trimitere consideră că, în cazul infracțiunii de camătă, suma de bani dată cu dobândă face obiect al confiscării speciale, fiind bun folosit la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, în sensul art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal.

IV. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate

20. În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

21. Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuție Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Galați Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Târgu Mureș Curtea de Apel Timișoara, care, după caz, au făcut referire și la opiniile unora dintre instanțele arondate.

22. Într-o opinie s-a susținut că suma de bani dată cu dobândă, ca îndeletnicire, intră în categoria bunurilor supuse măsurii de siguranță a confiscării speciale conform art. 112 alin. (1 lit. b) din Codul penal, fiind considerată bun folosit la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, iar dobânda obținută prin săvârșirea infracțiunii intră în categoria bunurilor supuse măsurii de siguranță a confiscării speciale în temeiul art. 112 alin. (1) lit. e din Codul penal (fiind bunuri dobândite prin săvârșirea faptei).

23. Într-o altă opinie s-a arătat că suma de bani dată cu dobândă nu intră în categoria bunurilor supuse măsurii de siguranță a confiscării speciale, ci doar dobânda obținută prin săvârșirea infracțiunii de camătă.

V. Opinia specialiștilor consultați

24. În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

25. Departamentul de drept penal, Facultatea de Drept a Universității din București, în punctul de vedere formulat, a precizat că, în situația în care are loc darea de bani cu dobândă ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, obiectul confiscării speciale îl poate face exclusiv suma de bani reprezentând dobânda obținută prin săvârșirea infracțiunii de camătă, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal.

26. Colectivul de drept penal al Facultății de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca a opinat că, în cazul infracțiunii de camătă, incriminată de art. 351 din Codul penal, banii dați cu dobândă, ca îndeletnicire, intră în categoria bunurilor supuse măsurii de siguranță a confiscării speciale conform art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal, fiindcă ceea ce interesează pentru a decide cu privire la confiscarea în baza textului legal indicat nu este menționarea expresă sau implicită a bunului în norma de incriminare, ci utilizarea acestuia la comiterea acțiunii tipice prevăzute de normă.

27. Colectivul de drept penal al Facultății de Drept a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, în punctul de vedere formulat, a specificat că, în cazul infracțiunii de camătă, vor fi supuse confiscării atât suma împrumutată, cât și dobânzile obținute prin practicarea cămătăriei, fiind aplicabile atât dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. b), cât și acelea ale art. 112 alin. (1 lit. e) din Codul penal. În același sens au transmis puncte de vedere Centrul de cercetări în științe penale al Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara și Facultatea de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

28. Institutul de Cercetări Juridice a exprimat opinia că „în cazul infracțiunii prevăzute de art. 351 din Codul penal, a cărei natură presupune ca instrument al săvârșirii (iar nu obiect material) o sumă de bani, așadar de bunuri generice și lipsite de o finalitate obiectiv determinabilă, instanța urmează să determine întinderea sumelor de bani date de către făptuitor în asemenea condiții și redobândite sau aflate încă în posesia persoanei vătămate, urmând a le supune măsurii de siguranță a confiscării speciale potrivit art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal, în vreme ce dobânzile încasate de făptuitor vor fi supuse

aceleiași măsuri în temeiul alin. (1) lit. e) din Codul penal. Dată fiind lipsa unei finalități obiectiv determinabile a sumelor de bani, s-a susținut că în acest caz ipoteza confiscării speciale a bunurilor destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală nu este aplicabilă. Nu mai puțin însă, deoarece confiscarea specială prevăzută în art. 112 alin. (1) lit. b) și lit. e) se referă la categorii specifice de bunuri supuse confiscării în temeiul unor rațiuni specifice, nu se poate ridica problema unei opțiuni între cele două variante legale de confiscare specială, ele urmând a fi aplicate de fiecare dată împreună sau separat, în măsura în care condițiile legale prevăzute pentru fiecare sunt îndeplinite.”

VI. Punctul de vedere exprimat de Ministerul Public — Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară

29. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că, pentru confiscarea unui bun care a fost folosit la săvârșirea infracțiunii, singura condiție care trebuie îndeplinită este ca bunul respectiv să fi servit efectiv la realizarea laturii obiective a infracțiunii. Or, în cazul infracțiunii de camătă, sumele de bani date cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, servesc efectiv la realizarea laturii obiective a acestei infracțiuni, întrucât fără remiterea lor nu poate fi pretinsă dobânda care determină caracterul nelegal al faptei de împrumut. Acțiunea de dare a acestei sume de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată constituie chiar verbum regens al infracțiunii de camătă, rezultând astfel că banii dați de făptuitor debitorului sunt bunuri folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

VII. Opinia judecătorului-raportor

30. În esență, în raportul formulat s-a susținut că banii dați cu dobândă reprezintă bunuri folosite la săvârșirea infracțiunii de camătă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal, pentru atingerea scopului măsurii de siguranță, respectiv prezervarea ordinii de drept și preîntâmpinarea comiterii de fapte prevăzute de legea penală. În aceste condiții, s-a considerat că soluția ce se impune este aceea a confiscării speciale a sumelor de bani care au fost date cu dobândă.

31. În privința sumelor de bani obținute de către autorul infracțiunii de camătă cu titlul de dobândă, s-a apreciat că măsura confiscării speciale se dispune potrivit prevederilor art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal, aceste sume de bani reprezentând bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, iar măsura de siguranță se poate dispune dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

VII I. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Târgu Mureș — Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, raportul întocmit de judecătorul-raportor, opiniile formulate de specialiștii din cadrul facultăților de drept și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reține următoarele:

VII I.1. Dispoziții relevante

Codul penal

Art. 107. — Scopul măsurilor de siguranță

(1) Măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală.

(2) Măsurile de siguranță se iau față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.

(3) Măsurile de siguranță se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.

Art. 112. — Confiscarea specială

(1) Sunt supuse confiscării speciale:

a) bunurile produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală;

b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;

c) bunurile folosite, imediat după săvârșirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori a produsului obținut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;

d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor;

e) bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

f) bunurile a căror deținere este interzisă de legea penală.

Art. 351. — Camăta

Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

VIII.2. Cu privire la admisibilitatea sesizării

32. Reglementând condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept legiuitorul a stabilit în art. 475 din Codul de procedură penală posibilitatea anumitor instanțe, inclusiv a curții de apel, învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, care constată, în cursul judecății, existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și asupra căreia instanța supremă nu a statuat încă printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu respectivei probleme de drept.

33. Ca atare, pentru a fi admisibilă o asemenea sesizare trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, respectiv existența unei cauze aflate în curs de judecată în ultimul grad de jurisdicție pe rolul uneia dintre instanțele prevăzute expres de articolul anterior menționat, soluționarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, iar problema de drept să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii.

34. Totodată, din economia dispozițiilor legale invocate reiese că admisibilitatea sesizării este condiționată, în mod esențial de existența unei veritabile probleme de drept, care să facă necesară o rezolvare de principiu prin pronunțarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta constituind, de fapt, premisa fundamentală ce justifică intervenția instanței supreme prin mecanismul de unificare a practicii judiciare instituit de art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală.

35. În speță, se constată că este îndeplinită condiția privind existența unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanță, de vreme ce Curtea de Apel Târgu Mureș — Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie este învestită cu soluționarea unei cauze în ultimă instanță.

36. De asemenea, chestiunea de drept ce formează obiectul întrebării cu care a fost sesizată instanța supremă nu a primit încă o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs așa cum rezultă din cuprinsul Adresei nr. 11.138/3318/III-5/2023 din 14 decembrie 2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

37. Cu privire la condiția existenței unei legături între chestiunea de drept supusă interpretării și soluționarea pe fond a cauzei, în doctrină s-a evidențiat că aceasta este îndeplinită ori

de câte ori interdependența procedurilor specifice cauzei influențează într-o măsură soluționarea fondului, soluția dată acțiunii penale sau civile în procesul penal. În speță se constată că este îndeplinită condiția ca de chestiunea de drept să depindă soluționarea cauzei în ultimă instanță, deoarece măsura de siguranță a confiscării speciale reprezintă o chestiune complementară asupra căreia instanța de apel are obligația să se pronunțe în conformitate cu dispozițiile art. 422 din Codul de procedură penală, întregind soluționarea laturii penale a cauzei. În consecință, se constată îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a sesizării.

VIII.3. Cu privire la fondul sesizării

38. Dezlegarea prezentei probleme de drept impune o analiză diacronică a modului de reglementare a infracțiunii de camătă, precum și a incidenței sancțiunii confiscării speciale în legătură cu aceasta. Infracțiunea de camătă a fost reglementată în Codul penal din 1969 la art. 295 lit. d), având denumirea de „speculă”, fiind ulterior abrogată prin Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014, în prezent abrogată). Fapta a fost din nou incriminată prin Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 22 noiembrie 2011).

39. Potrivit art. 2 din Legea nr. 216/2011, „În înțelesul prezentei legi, termenii de mai jos au următoarea semnificație: a) camătă — dobândă pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut; b) cămătar — persoană fizică ce dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete.”

Art. 3 din Legea nr. 216/2011 prevedea că „(1) Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani. (2) Sumele de bani obținute prin săvârșirea infracțiunii prevăzute la alin. (1) se confiscă.”

40. Legea nr. 216/2011 a reglementat activitatea de cămătărie până la intrarea în vigoare, la 1 februarie 2014, a Codului penal, astfel cum rezultă și din art. 4 din cuprinsul acesteia. Cu toate acestea, definiția noțiunii de „camătă” a rămas valabilă și ulterior acestei date. Astfel, art. 351 din Codul penal a preluat reglementarea conținută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011. În schimb, dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 216/2011 nu au mai fost preluate, întrucât s-ar fi suprapus cu norma generală — art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal.

41. Astfel, art. 351 din Codul penal nu sancționează, în realitate, nici darea de bani, nici darea de bani cu dobândă, nici darea de bani cu dobândă ca îndeletnicire și nici măcar darea de bani (ca îndeletnicire) efectuată de o persoană neautorizată (aceasta putând fi legală, de pildă, în ipoteza în care o persoană decide să facă acte de caritate împrumutând mai mulți cunoscuți, fără să perceapă vreo dobândă). Așadar, socialmente periculos nu este darea de bani chiar în contextul prevăzut de textul de lege (ca îndeletnicire, de o persoană neautorizată), ci stabilirea dobânzii. Din acest motiv, elementul material constă în stabilirea de dobândă cu ocazia dării de bani, ca îndeletnicire, de o persoană neautorizată. Or, dacă infracțiunea se numește „camătă” (camăta exprimând dobânda), iar definiția conținută în art. 2 lit. a) din Legea nr. 216/2011 pune accentul pe dobândă, iar nu pe darea efectivă de bani, înseamnă că ceea ce legiuitorul interzice este stabilirea dobânzii, nu darea de bani.

42. Pentru consumarea infracțiunii nu este necesar, însă, ca dobânda să fie încasată (percepută), fapta fiind tipică din momentul încheierii mai multor contracte de împrumut — care arată îndeletnicirea — În care părțile se înțeleg cu privire la perceperea unei dobânzi.

43. În cazul împrumutului de bani (împrumut de consumație potrivit Codului civil), prin încheierea valabilă a contractului, împrumutatul devine proprietarul bunului și suportă riscul pieirii

acestuia, potrivit art. 2.160 din Codul civil. Restituirea sumei împrumutate semnifică, de fapt, plata unei sume de bani având aceeași valoare, banii fiind bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor. Prin urmare, nu poate fi niciodată vorba de confiscarea sumei de bani remise și restituite, pentru că ea nu este chiar bunul folosit la comiterea faptei prevăzute de legea penală.

44. Fără darea unei sume de bani cu dobândă (ca îndeletnicire), infracțiunea de camătă nu se poate săvârși. În aceste condiții, suma de bani dată este una indispensabilă pentru săvârșirea infracțiunii, neexistând modalități alternative de comitere. Or, simpla deținere a unei sume de bani nu prezintă, prin ea însăși, o stare de pericol pentru societate și nu dă naștere posibilității săvârșirii de fapte prevăzute de legea penală, nici chiar atunci când autorul are în antecedente comiterea unei infracțiuni de camătă, cu excepția situației în care suma de bani este provenită din dobânzi obținute anterior în cadrul unor operațiuni cămătărești. Această concluzie se impune deoarece ceea ce este socialmente periculos este stabilirea dobânzii atunci când sunt împrumutate sume de bani ca îndeletnicire de către persoane neautorizate.

45. Prin urmare, în situația în care are loc darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată obiectul confiscării speciale îl poate face exclusiv suma de bani reprezentând dobânda stabilită prin săvârșirea infracțiunii de camătă, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal.

46. Nu va putea face obiectul confiscării speciale în baza art. 112 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din Codul penal suma de bani dată cu dobândă, ca îndeletnicire. Bunul folosit la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală presupune ca acesta să fi înlesnit făptuitorului săvârșirea faptei, să îi fi servit făptuitorului la săvârșirea elementului material prevăzut de norma incriminatoare.

47. Însă, sumele de bani date cu împrumut nu au atributul de a înlesni săvârșirea infracțiunii de camătă și nici de a servi la comiterea infracțiunii deoarece sunt indispensabile pentru împrumutul de consumație, ce este reglementat de Codul civil iar actele ilicit penale rezidă în stabilirea dobânzii (de o persoană neautorizată ce acordă împrumuturi ca îndeletnicire) infracțiunea prevăzută de art. 351 din Codul penal fiind prin natura sa juridică o infracțiune de pericol.

48. Totuși, atunci când din probele administrate rezultă că suma împrumutată a fost obținută anterior din dobânda percepută ca urmare a comiterii unei infracțiuni de camătă, se va putea dispune și confiscarea sumei împrumutate, dar în temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal și nu cel prevăzut de art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal.

49. În continuare, parchetul poate proba întrunirea condițiilor prevăzute de art. 112¹ din Codul penal cu privire la sumele de bani împrumutate, cu privire la care nu se poate stabili dincolo de orice îndoială rezonabilă că provin din sume obținute anterior cu titlul de dobândă. Ca urmare a modificărilor aduse dispozițiilor art. 112¹ alin. (2) din Codul penal prin care s-a eliminat enumerarea limitativă a anumitor categorii de infracțiuni menținându-se doar cea privind necesitatea ca limita superioară a pedepsei să fie de 4 ani sau mai mare, confiscarea extinsă va fi aplicabilă și infracțiunii de camătă, bineînțeles, dacă sunt întrunite și celelalte condiții privind luarea măsurii.

50. În aceste condiții trebuie apreciat că în cazul infracțiunii de camătă, incriminată de art. 351 din Codul penal, confiscarea specială poartă doar asupra dobânzii obținute prin săvârșirea infracțiunii, inclusiv când aceasta este cuprinsă în sumele ulterior împrumutate, și se dispune conform art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal.

← DECIZIE pentru modificarea Deciziei prim-ministrului nr....

Publicate în același Monitor Oficial:

DECRET privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea, la trecerea în rezervă, unui colonel din Ministerul Apărării Naționale Decizia CCR nr. 670/2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 393 alin. (3) și ale art. 488 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății HOTĂRÂRE privind scoaterea unor părți din bunul imobil identificat cu numărul MF 160539 din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Educației și Cercetării, prin Universitatea de Științe... DECIZIE pentru modificarea Deciziei prim-ministrului nr. 295/2021 privind numirea membrilor Comitetului de supraveghere al Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc