Decizia CCR nr. 1.024 din 29.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 - activitatea bancară, art. 120 din OUG nr. 99/2006 - instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, precum şi ale art....

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, precum și ale art. 373¹alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Papp Attila în Dosarul nr. 1.172/305/2011 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.020D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că dovada comunicării procedurii de citare pentru partea Fodor István-Zsolt, executor bancar, s-a întors cu mențiunea destinatar necunoscut. Procedura de citare a fost refăcută și prin afișare la ușa instanței.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public cu privire la acest incident procedural.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând dispozițiile art. 98 din Codul de procedură civilă, consideră că procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, deliberând, reține că, în temeiul dispozițiilor art. 98 din codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.172/305/2011, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 și art. 373¹alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Papp Attila cu prilejul judecării unei cauze având ca obiect soluționarea unei contestații la executare. Prin aceeași încheiere, Judecătoria Sfântu Gheorghe a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, excepție ridicată de același autor.

Prin Decizia civilă nr. 216/R din 3 aprilie 2012 Tribunalul Covasna - Secția civilă a admis recursul formulat, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, de autorul excepției de neconstituționalitate împotriva încheierii din 3 februarie 2012 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, a modificat în parte încheierea menționată, și a dispus sesizarea Curții Constituționale și cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece încalcă art. 21 din Constituție, precum și drepturile conferite de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv liberul acces la o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, și controlul actelor efectuate în ambele faze ale procesului de către instanțele judecătorești. Autorul motivează această susținere prin faptul că un contract de împrumut este considerat titlu executoriu în favoarea creditorului, iar debitorul nu are acces la o justiție echitabilă în această fază și apreciază că în procedura încuviințării executării, creditorul, prin executorul bancar, depune o cerere de executare silită, reală sau nereală, iar debitorul nu poate să-și administreze probe în vederea apărării sale, chiar dacă ulterior poate formula contestație la executare, cu cheltuieli materiale disproporționate față de cererea de executare silită.

Așadar, executarea se efectuează pe baza unei încheieri date în camera de consiliu, și nu în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pronunțate în urma unui proces echitabil pe fond.

Autorul excepției mai arată că, în cazul contestației la executare, suspendarea executării silite se dispune numai în urma plății unei cauțiuni de 10% din pretenția reală sau ireală a creditorului. Astfel, autorul excepției arată că nu se poate vorbi despre un proces echitabil în condițiile în care numai una dintre părți poate să-și pledeze cauza, chiar dacă acest proces jurisdicțional se efectuează în cadrul unei instanțe, însă în cadrul unei ședințe desfășurate în camera de consiliu.

Judecătoria Sfântu Gheorghe consideră că dispozițiile art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 și ale art. 373¹alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. Instanța apreciază că reglementarea caracterului de titlu executoriu a contractelor de credit încheiate în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 nu constituie o încălcare a accesului liber la justiție, partea nefiind privată de dreptul de a se adresa organelor jurisdicționale în vederea soluționării litigiului privind valabilitatea și executarea convenției respective. Instanța mai arată că obligativitatea încuviințării executării silite de către instanța de judecată, anterior declanșării efective a executării silite, constituie o garanție în plus pentru părțile raportului juridic obligațional ce urmează a fi pus în executare, și nicidecum o încălcare a liberului acces la justiție, astfel cum este garantat de Constituție.

Tribunalul Covasna - Secția civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 23 martie 1998, art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 227/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 18 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 373¹alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Curtea observă că în urma republicării Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005, art. 56 alin. 2 a devenit art. 79 alin. 2 din aceasta, iar Legea nr. 58/1998 a fost abrogată prin art. 422 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, dispozițiile criticate fiind preluate, în esență, de actul abrogator, respectiv la art. 120.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

-Art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998:"Contractele de credit bancar, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri executorii.“;

- Art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006: "Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.“;

-Art. 373¹alin. 2 din Codul de procedură civilă:"Instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite.“

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, precum și prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Legea nr. 58/1998 a fost abrogată în mod expres prin art. 422 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, iar soluția legislativă consacrată de art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 a fost preluată, în esență, prin dispozițiile art. 120 din același act normativ.

Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate critică dispozițiile art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, întrucât această lege era în vigoare la momentul încheierii contractului de credit bancar și, prin urmare, prin efectul său, contractului de credit îi este recunoscută expres calitatea de titlu executoriu.

Curtea reține că reglementările legale care prevăd caracterul de titlu executoriu unor înscrisuri, fie că sunt cuprinse în Codul de procedură civilă, fie în legi speciale, au caracter de norme procedurale referitoare la executarea silită, fiind de imediată aplicare, iar acestea nu afectează drepturile și obligațiile corelative născute din raportul juridic de drept bancar, indiferent de legea care a guvernat momentul nașterii acestuia, ca urmare a încheierii unui contract de credit bancar. În acest sens este și Decizia nr. XIII din 20 martie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost soluționat recursul în interesul legii formulat în vedere asigurării interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998.

Având în vedere că textul legal criticat reglementează o normă de procedură, Curtea reține că noile dispoziții ale art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, care preiau integral soluția legislativă cuprinsă în art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, urmează a se aplica, de îndată, litigiului pendinte, ceea ce înseamnă că textul art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 nu mai continuă să producă efecte juridice asupra acestuia. În lipsa legăturii cu soluționarea cauzei a textului criticat, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (1) în Legea nr. 47/1992, va respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998.

II. Curtea observă că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 a preluat soluția legislativă criticată, a abrogat Legea nr. 58/1998 și a asigurat transpunerea directivelor Uniunii Europene atât pentru instituțiile de credit, cât și pentru societățile de servicii de investiții financiare, și, în același timp, a reunit prevederile legislației aferente instituțiilor de credit într-un singur act normativ.

Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la încălcarea principiului liberului acces la justiție, Curtea reține că art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 reprezintă o aplicare a principiului consacrat de art. 372 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia "executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.“

De asemenea, Curtea reține faptul că, rațiunea calificării contractelor încheiate de o instituție de credit, care constată o creanță certă, lichidă și exigibilă, ca fiind titluri executorii, constă în necesitatea valorificării cu celeritate a respectivei creanțe, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părților. O asemenea concluzie este impusă de împrejurarea că prin încheierea unor asemenea contracte se dă expresie, într-o formă specifică, acordului de voință al părților cu privire la clauzele acolo stipulate, pe care părțile și le însușesc în mod liber și se obligă să le respecte. Curtea s-a mai pronunțat în acest sens prin Decizia nr. 1.528 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 20 ianuarie 2011.

De altfel, Curtea a constatat că debitorul poate formula contestație la executare potrivit art. 399 din Codul de procedură civilă, în situația în care a fost încuviințată executarea silită a contractului de credit, având astfel asigurat accesul la o instanță. Întrucât executarea se încuviințează în temeiul unui titlu executoriu, altul decât cel emis de o instanță de judecată, debitorul poate invoca inclusiv apărări de fond, prin aceasta fiind garantat dreptul la un proces echitabil.

Totodată, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa că accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care, asigurând posibilitatea de a se ajunge în fața instanțelor judecătorești în condiții de egalitate, poate stabili reguli deosebite în situații deosebite, cum sunt cele legate de asigurarea celerității soluționării cazurilor. În acest sens este și Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate ce vizează dispozițiile art. 373¹alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea constată faptul că s-a pronunțat în numeroase rânduri în raport cu critici de neconstituționalitate similare, constatând constituționalitatea acestora.

Astfel, prin Decizia nr. 34 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 8 martie 2012, sau prin Decizia nr. 1.063 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 28 octombrie 2011, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile legale criticate instituie reguli speciale de procedură privind exercitarea căilor de atac, care nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Rațiunea pentru care legiuitorul delegat a înlăturat, atât pentru creditor, cât și pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviințare a cererii de executare silită este aceea a celerității ce se justifică în această etapă procesuală. Astfel, creditorul este lipsit de interes să atace o hotărâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestației la executare.

Cu privire la încheierea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, Curtea a reținut că nu există niciun interes al debitorului de a ataca o asemenea hotărâre și de aceea nici nu a fost prevăzută pentru el calea de atac a recursului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile prin exercitarea căii de atac a recursului, posibilitate pe care, în domeniul executării silite, debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestații împotriva oricărui act de executare.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.