Decizia CCR nr. 327 din 30.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 123 pct. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 123 pct. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Daniel Pintilie și Gabriela Elena Vlad în Dosarul nr. 39.885/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VII-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.291D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției, domnul avocat Mugur Jak Caracaș din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului părților prezente, care susține că dispozițiile legale criticate instituie un tratament discriminatoriu prin punerea pe poziție de egalitate a persoanei fizice cu persoana juridică. Având în vedere regimul fiscal diferit aplicabil celor două categorii de persoane și, implicit, cheltuielile efectuate cu obținerea sumelor de bani utilizate pentru plata unui imobil care nu a fost predat niciodată din cauza intrării în faliment a dezvoltatorului imobiliar, introducerea în aceeași categorie a creditorilor chirografari, fără a se face o diferențiere care ține de circumstanțe reale și obiective date tocmai de regimul fiscal amintit, este discriminatorie. În concluzie, se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

4. În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că criteriul invocat de autorii excepției nu poate fi luat în considerare, având în vedere că atât persoanele fizice, cât și cele juridice au calitatea de creditori, fără a avea relevanță modul de constituire a sumelor de bani care au ajuns la debitor în cadrul unor raporturi contractuale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 24 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 39.885/3/2009, Tribunalul București - Secția a VII-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 123 pct. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Excepția a fost invocată de Daniel Pintilie și Gabriela Elena Vlad într-un dosar având ca obiect procedura insolvenței.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că problema de neconstituționalitate se naște tocmai prin punerea pe poziție de egalitate de tratament de către legea insolvenței a creditorilor chirografari persoane fizice cu creditorii chirografari persoane juridice, în condițiile în care tratamentul fiscal, dar și contabil al veniturilor acestor entități este profund diferit.

7. Tribunalul București - Secția a VII-a civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța a apreciat că "aceste dispoziții nu contravin prevederilor constituționale, având în vedere caracterul special al procedurii, precum și faptul că creditorii (persoane fizice și persoane juridice) nu se găsesc pe poziții de egalitate sau în condiții identice, astfel că și regimul juridic aplicat trebuie să fie diferențiat, fără ca aceasta să constituie un tratament discriminatoriu“. Astfel, în faza procedurală a lichidării averii debitoarei, se urmărește, în principal, protejarea intereselor creditorilor prin acoperirea unei cât mai însemnate părți din creanțe; iar preferința reglementată de lege în art. 123 este destinată sa ocrotească drepturile titularilor de creanțe în funcție de natura juridică a acestora, ordonarea categoriilor de creanțe realizându-se în considerarea unor criterii obiective și rezonabile, întemeiate pe argumente de protecție socială sau rațiuni social-economice, ce nu constituie o încălcare a principiului nediscriminării reglementat prin art. 16 alin. (1) din Constituția României.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 123 pct. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziții care au următorul cuprins: "Creanțele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine: [_] 8. alte creanțe chirografare;“.

12. Curtea observă că Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a fost abrogată prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Având în vedere, însă, considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar și dispozițiile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora "Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate din Legea nr. 85/2006, având în vedere că ele continuă să își producă efectele în cauza de față.

13. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile legale criticate încalcă principiul egalității în fața legii, fără a menționa expres art. 16 din Constituție. Cu toate acestea, având în vedere că autorii excepției de neconstituționalitate au menționat principiul constituțional pretins încălcat, textul de referință invocat fiind suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei critici de neconstituționalitate, Curtea va analiza excepția de neconstituționalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii excepției de neconstituționalitate pornesc de la o premisă eronată, și anume împrejurarea că creditorii chirografari persoane fizice se află într-o situație juridică diferită față de creditorii chirografari persoane juridice. Criteriile folosite în argumentarea diferenței de situații juridice constau în fiscalizarea diferită a sumelor de bani care au fost transferate debitoarei, în urma relațiilor contractuale, în favoarea persoanei juridice (de exemplu, prin posibilitatea deducerii T.V.A.), precum și în costurile diferite pentru obținerea acestor sume, care sunt mai mari pentru persoana fizică. Având în vedere aceste argumente, se ajunge la concluzia că persoana fizică trebuie să fie tratată diferit, mai favorabil, ținând cont de costurile sale mai mari.

15. Curtea reține, însă, că art. 123 pct. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței se referă la creditorii chirografari, fără a face distincție între persoanele fizice și juridice, iar soluția legislativă apare ca fiind justificată, în mod obiectiv și rezonabil, calitatea lor fiind de creditori, cu acest rang specific al creanței, cu alte cuvinte, de persoane care au de încasat o sumă de bani de la debitor, datoria nefiind asigurată prin garanții reale sau personale, ci numai prin dreptul de gaj general asupra patrimoniului debitorului.

16. Argumentele invocate de autorii excepției nu sunt întemeiate, ei subliniind diferențe de regim fiscal care nu interesează situația specifică prevăzută de prevederile legale privind materia insolvenței. Curtea constată că criteriile folosite de legiuitor în edictarea dispozițiilor legale criticate sunt obiective și rezonabile fiind destinate să ocrotească drepturile titularilor de creanțe în funcție de natura juridică a acestora, și nu în funcție de modul de constituire a sumelor de bani datorate, numai natura juridică a creanțelor având relevanță în cadrul acestei proceduri speciale.

17. În aceste condiții, Curtea nu poate reține încălcarea art. 16 din Constituție privind principiul egalității în drepturi, având în vedere că atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice vizate de ipoteza textului de lege criticat se află în aceeași situație juridică, astfel că tratamentul juridic nu poate fi decât identic. În acord cu jurisprudența constantă a Curții Constituționale, este incontestabil că acest principiu presupune eo ipso că la aceleași situații juridice tratamentul aplicat nu poate fi decât identic (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, și Decizia nr. 89 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003).