Decizia CCR nr. 402 din 28.05.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Alexandru Căldăraș în Dosarul nr. 3.594/108/2014 al Tribunalului Arad - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.224D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere precedentul constituțional, respectiv Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, Decizia nr. 533 din 9 octombrie 2014 sau Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 25 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 3.594/108/2014, Tribunalul Arad - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Alexandru Căldăraș într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației în anulare formulate împotriva unei decizii civile prin care s-a anulat ca netimbrată cererea de revizuire a unor hotărâri judecătorești.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că "taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei este neconstituțională, deoarece Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu a parcurs etapele impuse de art. 115 alin. (1)-(8) din Constituție“. Arată că Guvernul nu a motivat situațiile extraordinare existente la data emiterii Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, iar prin aplicarea acestei ordonanțe de urgență se încalcă drepturile constituționale menționate. Taxele judiciare de timbru, fiind foarte mari, diminuează bugetul cetățenilor, ducând la scăderea nivelului de trai. De asemenea, se îngrădește dreptul persoanei vătămate într-un drept al său de a se adresa justiției.

6. Tribunalul Arad - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere anterior exprimat în dosarele Curții Constituționale nr. 921D/2014, nr. 925D/2014 sau nr. 465D/2014, în sensul constituționalității Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare.

12. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 47 privind nivelul de trai, art. 51 alin. (1) privind dreptul de petiționare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 115 privind delegarea legislativă.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia arată că "Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu a parcurs etapele impuse de art. 115 alin. (1)-(8) din Constituție“, deoarece Guvernul nu a motivat situațiile extraordinare existente la data emiterii ordonanței de urgență, iar prin aplicarea acesteia se încalcă drepturile constituționale invocate. Având în vedere că ordonanțele de urgență sunt reglementate de alin. (4)-(6) ale art. 115 din Constituție și pot fi emise numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, iar ordonanțele emise pe baza unei legi de abilitare sunt reglementate de alin. (1)-(3) ale art. 115 din Legea fundamentală și se pot emite doar în domeniile stabilite prin legea de abilitare și până la împlinirea termenului de abilitare, precum și critica autorului excepției de neconstituționalitate, Curtea va reține ca text de referință art. 115 alin. (4) privind caracterul excepțional al delegării legislative și alin. (6) privind afectarea prin ordonanțe de urgență a drepturilor, libertăților și îndatoririlor prevăzute de Constituție.

14. În privința criticii de neconstituționalitate, de natură extrinsecă, Curtea, prin Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015, a reținut că, în Nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin Codul civil impuneau revizuirea urgentă a legislației și în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuie să reflecte noua structură și dinamică a procesului civil, noile garanții procedurale acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil, precum și acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul justiției etc. S-a arătat, totodată, că neadoptarea urgentă a acestui act normativ ar fi condus la conservarea unui sistem de taxare neadaptat în raport cu întreaga evoluție în plan legislativ, cu liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului cod civil și a noului Cod de procedură civilă, în acest sens, orice întârziere în asanarea și sistematizarea legislației în materia taxelor de timbru ar fi condus la menținerea nepermisă a neconcordanțelor între prevederile legale în această materie cu prevederile noilor coduri, prin perpetuarea acelor norme care trebuie expres abrogate, fiind perimate sau chiar în contradicție cu noul cadru normativ.

15. În aceeași ipoteză, a neadoptării urgente a actului normativ în discuție, legiuitorul delegat a susținut că ar fi fost menținute și aspectele care impietează asupra transparenței aplicării actualelor norme, printre care lipsa criteriilor statistice pentru o evidență clară asupra tuturor operațiunilor pe care le implică sistemul de taxare actual. Totodată, consecințele negative pe planul transparenței și disciplinei financiare impuse de exercițiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru, dar și pe planul situației justițiabililor și al nevoilor acute ale sistemului, nu ar fi fost deloc neglijabile.

16. Întrucât aspectele mai sus menționate vizează un interes public și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată, Curtea a apreciat că s-a impus adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanței de urgență, cu respectarea art. 115 alin. (4) și (6) din Constituția României, astfel încât critica de neconstituționalitate extrinsecă este neîntemeiată.

17. În ceea ce privește critica autorului excepției de neconstituționalitate potrivit căreia taxele judiciare de timbru fiind foarte mari diminuează bugetul cetățenilor, ducând la scăderea nivelului de trai și se îngrădește dreptul persoanei vătămate într-un drept al său de a se adresa justiției, Curtea, prin Decizia nr. 943 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 25 ianuarie 2007, a statuat că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit, în cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu.

18. Referitor la nemulțumirea autorului excepției de neconstituționalitate cu privire la cuantumul excesiv al taxelor judiciare de timbru, Curtea a constatat că legiuitorul a instituit, prin dispozițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a liberului acces la justiție. Aprecierea legalității și temeiniciei cererilor întemeiate pe dispozițiile mai sus citate se realizează de către instanța de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituție și legi, pe baza probelor care însoțesc aceste cereri (a se vedea Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014).

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

20. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 51 alin. (1) din Constituție privind dreptul de petiționare, Curtea observă că instanța de contencios constituțional a reținut prin Decizia nr. 389 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 5 iulie 2011, că, pe de o parte, Constituția reglementează dreptul de petiționare, care este un drept cetățenesc, de care beneficiază cetățenii, în mod individual sau grupurile de cetățeni, indiferent că sunt constituite ad-hoc sau organizate în forme prevăzute de lege, iar, pe de altă parte, accesul liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, în sensul că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept. Așadar, dispozițiile constituționale ale art. 51 alin. (1) se referă la dreptul la petiționare, care este diferit de dreptul de a introduce acțiuni la instanțele judecătorești, iar sesizarea instanțelor judecătorești pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes, care se poate obține numai pe calea justiției, nu reprezintă un aspect al dreptului de petiționare. Dreptul de petiționare se referă la cererile, reclamațiile, sesizările și propunerile în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiției și la care autoritățile publice au obligația de a răspunde în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată se soluționează după reguli specifice activității de judecată. În consecință, textul legal criticat nu este contrar reglementărilor constituționale cu privire la dreptul de petiționare, din moment ce conținutul său normativ nu are nicio relevanță asupra acestora.

21. Cu privire la invocarea încălcării art. 52 din Constituție privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, Curtea reține că autorul prezentei excepții de neconstituționalitate se rezumă doar la menționarea acesteia, nemotivând în ce constă pretinsa contrarietate a textelor criticate față de acestea.

22. În fine, referitor la nemulțumirea autorului excepției de neconstituționalitate cu privire la cuantumul taxei judiciare de timbru stabilit în speță de instanța de judecată și mai ales cu privire la reglementarea legală incidență în stabilirea acestui cuantum, respectiv prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997 sau cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, Curtea reține că aceste aspecte nu intră în atribuțiile sale, competența aparținând, în exclusivitate, instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei.