Decizia CCR nr. 291 din 28.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 17 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Otto Hans Henning și Margareta Sabina Henning în Dosarul nr. 833/57/2012* al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 919D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, autorii excepției au depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și admiterea excepției de neconstituționalitate, iar partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, ca urmare a admiterii acesteia prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, prin care Curtea a constatat că dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a) și art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate. Solicită, de asemenea, respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma actuală, și menținerea jurisprudenței Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea nr. 65 din 17 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 833/57/2012*, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost invocată de reclamanții-recurenți Otto Hans Henning și Margareta Sabina Henning într-o cauză având ca obiect recursul împotriva sentinței prin care s-a respins acțiunea introdusă la data de 30 august 2012, prin care autorii solicitaseră obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlu de despăgubire ca urmare a faptului că prin Dispoziția de primar din 1 aprilie 2008 s-a respins cererea de restituire în natură și s-a propus acordarea de despăgubiri.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii arată că sunt beneficiarii Dispoziției emise de primar la data de 1 aprilie 2008 prin care s-a respins cererea de restituire în natură și s-a propus acordarea de despăgubiri, astfel încât au depus cerere în acest sens la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cerere ce nu_a fost soluționată, prin urmare au sesizat instanța de judecată. În acest context prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, care reglementează cu privire la competența Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, în condițiile în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis titluri de despăgubire pentru alți solicitanți, aduc atingere principiului securității raporturilor juridice civile consacrat de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

7. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat oferă un control suplimentar pentru asigurarea legalității dreptului recunoscut de autoritatea administrativă și evitarea situațiilor generatoare de inechități care au avut loc sub imperiul Legii nr. 10/2001. De asemenea, de vreme ce nu s-a obținut titlul de despăgubire, nu există un drept efectiv, ci numai așteptarea solicitanților de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, făcând referire la considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorii acesteia, îl constituie prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) și art. 17 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 165/2013 precum și cele ale art. II alin. (1) din Legea nr. 368/2013. În considerentele încheierii de sesizare a Curții Constituționale, instanța analizează condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate ridicate, din această analiză rezultând că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) și art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 165/2013, precum și a dispozițiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 368/2013 este inadmisibilă, neavând legătură cu soluționarea cauzei. Prin dispozitivul încheierii Curtea este sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013.

13. Observând data la care a fost introdusă cererea de chemare în judecată, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conținut:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică [...] cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor[...], la data intrării în vigoare a prezentei legi."

- Art. 17 alin. (1): "În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții:

a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii."

14. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la securitatea juridică.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii sunt beneficiarii Dispoziției emise de primar la data de 1 aprilie 2008 prin care s-a respins cererea de restituire în natură și s-a propus acordarea de despăgubiri, astfel încât au depus cerere în acest sens la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cerere care nu a fost soluționată; prin urmare au sesizat instanța de judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. În consecință, în cauză nu sunt incidente considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015 prin care Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate.

16. Referitor la atribuția Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii reglementată prin art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că aceasta nu este de natură să aducă atingere certitudinii raporturilor juridice, întrucât nu determină o destabilizare a acestora, ci oferă un control suplimentar pentru asigurarea legalității dreptului recunoscut. Scopul unei verificări suplimentare față de cea realizată de entitatea învestită îl constituie prevenirea unor situații generatoare de inechități, care au avut loc sub imperiul Legii nr. 10/2001, precum restituirea/atribuirea aceluiași imobil mai multor persoane care reclamau un drept propriu și exclusiv ori recunoașterea dreptului de proprietate altei persoane decât titularul stabilit ulterior pe cale judecătorească. De asemenea, nu se poate pune problema unor atingeri aduse unui drept câștigat, câtă vreme decizia/dispoziția entității învestite cu soluționarea notificării, conținând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptățite la restituire. Aceasta, deoarece până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - conform Legii nr. 247/2005 - sau a deciziei de compensare în puncte de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - persoana îndreptățită la restituire are o simplă expectanță de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanță izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte.

17. Curtea a statuat, de principiu, în Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008 că siguranța circuitului civil nu se poate fundamenta fără ca, a priori, să fie confirmată legalitatea dreptului ce ulterior va intra definitiv în circuitul civil. Prin urmare, și în prezenta cauză, Curtea reține că principiul securității juridice nu poate prevala principiului legalității (a se vedea, în acest sens și Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, și Decizia nr. 724 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2015).