Decizia CCR nr. 372 din 14.05.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 200 alin. (7) din C. pr. civ. şi ale OUG nr. 80/2013 - taxele judiciare de timbru

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Alexandru Căldăraș în Dosarul nr. 2.514/221/2014 al Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 292D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 23 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.514/221/2014, Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Alexandru Căldăraș într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva încheierii de anulare a cererii de reexaminare ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor legale și judiciare privind regularizarea cererii de chemare în judecată.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 200 alin. (6) încalcă accesul liber la justiție, prin imposibilitatea exercitării unei căi de atac la instanța superioară. In ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, se arată că aceasta a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă, nefiind prevăzut termenul de intrare în vigoare a acesteia și nefiind motivate situațiile extraordinare ce au condus la adoptarea acesteia.

6. Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă își exprimă opinia asupra excepției de neconstituționalitate arătând că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, se apreciază, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, că prevederile art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă nu contravin dispozițiilor constituționale invocate, atât timp cât împotriva încheierii de anulare reclamantul poate face cerere de reexaminare, soluționată de un alt complet decât cel căruia і s-a repartizat cauza, prin încheiere definitivă, iar instanța nu soluționează fondul litigiului, fiind deschisă posibilitatea revenirii asupra măsurii anulării, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, instanța de judecată apreciază că acest act normativ nu încalcă dispozițiile art. 115 alin. (4) sau ale art. 21 alin. (2) din Constituție, atât timp cât partea are posibilitatea de a solicita acordarea ajutorului public judiciar în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, dacă nu poate face față costurilor pe care le implică desfășurarea unui proces civil. De asemenea, nici faptul că instituțiile statului sunt scutite, în anumite situații, de la plata taxelor judiciare de timbru nu aduce atingere principiului egalității în drepturi a cetățenilor consacrat de prevederile art. 16 din Constituție.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale, invocând punctele de vedere exprimate în dosarele nr. 599D/2013, nr. 377D/2014, nr. 729D/2014, nr. 921D/2014, nr. 925D/2014 și nr. 465D/2014.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare. După data sesizării Curții Constituționale, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu renumerotarea textelor, astfel încât art. 200 alin. (6) a devenit art. 200 alin. (7), cu un conținut identic. Prin urmare, Curtea urmează să se pronunțe asupra prevederilor art. 200 alin. (7) din Codul de procedură civilă, republicat, și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Prevederile art. 200 alin. (7) din Codul de procedură civilă au următorul cuprins:

"(7) Cererea [de reexaminare formulată împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată - sn] se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)."

12. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 - Universalitatea, art. 16 alin. (1) și (2) privind principiul egalității în drepturi și preeminența legii, art. 21 alin. (2) și (3) referitor la neîngrădirea prin lege a accesului liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 115 alin. (4) privind condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență și alin. (5) privind intrarea în vigoare a ordonanței de urgență.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 200 alin. (7) din Codul de procedură civilă, Curtea reține că, prin Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 14 februarie 2014, Decizia nr. 97 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 28 aprilie 2014, sau Decizia nr. 410 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 30 iulie 2014, a constatat constituționalitatea soluției legislative supuse analizei sale prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. Astfel, Curtea a reținut că încheierea de anulare a cererii de chemare în judecată astfel pronunțate este supusă căii de atac a reexaminării, cererea de reexaminare putând fi făcută de reclamant în 15 zile de la data comunicării. Soluționarea cererii de reexaminare se face de către un alt complet decât cel căruia і s-a repartizat cauza, prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului. Acest complet poate reveni asupra încheierii de anulare dacă măsura a fost dispusă în mod eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat, caz în care cauza va fi retrimisă completului inițial învestit.

14. Curtea a apreciat că prin cererea de reexaminare se analizează inclusiv legalitatea măsurii prin prisma îndeplinirii condițiilor de formă. Faptul că împotriva încheierii de anulare reclamantul poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluționându-se de către un alt complet decât cel căruia і s-a repartizat cauza, prin încheiere definitivă, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constituționale, întrucât instanța nu soluționează fondul litigiului și există astfel posibilitatea de a reveni asupra măsurii anulării, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. Astfel, Curtea a reținut că instanța de judecată se pronunță asupra unei probleme care privește exclusiv buna administrare a justiției, iar, în măsura în care cererea de reexaminare a fost respinsă, reclamantul are posibilitatea formulării unei noi cereri de chemare în judecată cu respectarea dispozițiilor legale.

15. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, Curtea reține că prevederile acestui act normativ au mai fost supuse controlului de neconstituționalitate, din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 46 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate și a statuat că, în ce privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă raportate la art. 115 alin. (4) din Constituție, privind regimul adoptării ordonanțelor de urgență, acestea sunt neîntemeiate, deoarece situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun, aspect întărit și prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată".

16. În raport cu obiectul criticii de neconstituționalitate formulate, Curtea a reținut că, în nota de fundamentare a ordonanței de urgență criticate, existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată și urgența acesteia sunt justificate de Guvern prin următoarele argumente: modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin Codul civil, faptul că evoluția în plan legislativ menționată nu s-a reflectat într-un mod adecvat și la nivelul cadrului normativ privind taxele judiciare de timbru, care au rămas în principal la nivelul stabilit în anul 1997, actualizat în anul 2010 prin aplicarea indicelui de inflație, necesitatea ca sistemul de taxare să reflecte noua structură și dinamică a procesului civil, noile garanții procedurale acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil, precum și acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii și pentru asigurarea logisticii necesare punerii în aplicare a noilor prevederi legale, de necesitatea asigurării, pe de o parte, a unui echilibru corespunzător între eforturile bugetare de asigurare a unui serviciu public calitativ și obligația cetățeanului care folosește acest serviciu de a contribui la susținerea costurilor, dar și, pe de altă parte, a transparenței aplicării normelor în materie implicând o evidență clară asupra tuturor operațiunilor pe care le implică sistemul de taxare, luarea în considerare a faptului că neadoptarea în regim de urgență a prezentului act normativ ar conduce la conservarea unui sistem de taxare neadecvat față de liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului cod civil și a noului Cod de procedură civilă, cu consecințe negative pe planul situației justițiabililor și al nevoilor acute ale sistemului judiciar, dar și al transparenței și disciplinei financiare impuse de exercițiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru.

17. Analizând toate motivele invocate de către Guvern în preambulul ordonanței de urgență, în mod cumulat, Curtea a ajuns la concluzia că există un grad mare de abatere de la obișnuit, și anume condițiile concrete în care urmează să se desfășoare activitatea sistemului judiciar, având în vedere adoptarea noilor coduri, Codul civil și Codul de procedură civilă, și necesitatea finanțării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale, astfel încât a considerat că există o situație extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție.

18. Cele statuate în deciziile anterior menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

19. În ceea ce privește invocarea, în prezenta cauză, a dispozițiilor art. 115 alin. (5) privind intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, cu motivarea că nu este prevăzut termenul de intrare în vigoare a acesteia, Curtea constată că, prin Decizia nr. 28 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 27 martie 2013, a statuat că, potrivit prevederilor art. 115 alin. (5) din Constituție, pentru a intra în vigoare, deci pentru a produce efecte juridice, ordonanța de urgență trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv să fie depusă la Camera competentă să fie sesizată, pentru a fi dezbătută în procedură de urgență, și să fie publicată în Monitorul Oficial al României. De asemenea, prin decizia menționată s-a reținut că sintagma constituțională "după publicarea în Monitorul Oficial al României" semnifică faptul că ordonanța de urgență intră în vigoare în ziua în care este publicată. Ca atare, Curtea reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a fost publicată la data de 29 iunie 2013, aceasta fiind și ziua în care a intrat în vigoare. Prin urmare, faptul că în cuprinsul ordonanței de urgență nu se prevede termenul de intrare în vigoare a acesteia nu este de natură a contraveni dispozițiilor art. 115 alin. (5) din Constituție, acest termen fiind determinat tocmai prin aplicarea acestor dispoziții constituționale.

20. Totodată, Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate nu motivează pretinsa contrarietate dintre dispozițiile legale criticate și cele ale art. 15,art. 16 alin. (1) și (2) și art. 52 alin. (1) din Constituție. În consecință, ținând seama de faptul că instanța constituțională nu are competența ca ea însăși, substituindu-se autorului excepției, să formuleze propriile critici de neconstituționalitate, Curtea constată că nu se poate pronunța asupra excepției de neconstituționalitate în raport cu textele constituționale anterior referite.