Decizia CCR nr. 300 din 28.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 87 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 161/2003 - unele măsuri pt. asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Traian Cristea în Dosarul nr. 945/36/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 1.066D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, partea Agenția Națională de integritate a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.

4. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.118D/2014, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, excepție ridicată de Gheorghe Moldovan în Dosarul nr. 943/36/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

5. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor.

8. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.118D/2014 la Dosarul nr. 1.066D/2014, care a fost primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a

Curții Constituționale, spre exemplu, deciziile nr. 739 și nr. 754, ambele din 16 decembrie 2014, și Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

10. Prin încheierile din 21 octombrie 2014 și din 9 octombrie 2014, pronunțate în dosarele nr. 945/36/2012 și nr. 943/36/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Excepția a fost ridicată de Traian Cristea cu prilejul soluționării recursului împotriva Sentinței nr. 528/CA din 21 noiembrie 2012, pronunțate de Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal într-o cauză având ca obiect contestația împotriva unui raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, privind existența stării de incompatibilitate, și de Gheorghe Moldovan, cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 557 din 3 decembrie 2012, pronunțate de Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal într-o cauză având ca obiect cererea de anulare și suspendare a executării măsurilor dispuse printr-un raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, privind existența stării de incompatibilitate.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii excepției susțin, în esență, existența unei contradicții legislative între exercitarea atribuțiilor primarului și cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Astfel, în temeiul Legii administrației publice locale nr. 215/2001, primarul exercită atribuții privind serviciile publice asigurate cetățenilor, sens în care coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local. De asemenea, primarul reprezintă unitatea administrativ- teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine. Din coroborarea mai multor prevederi din legea menționată, din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 și din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, rezultă că numai primarul poate fi desemnat ca reprezentant în adunarea generală a acționarilor unui operator intercomunitar de serviciu public, varianta delegării unei alte persoane nefiind prevăzută de lege. Ca atare, primarul nu poate fi considerat incompatibil

atunci când exercită atribuțiile pe care însăși legea і le acordă. Din această perspectivă, semnalează existența unor soluții legislative contradictorii, imposibil de aplicat în cadrul legislativ în vigoare. Față de cazul de incompatibilitate instituit de textul de lege criticat, care se referă la funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local, precizează că, atunci când este vorba despre o asociație de dezvoltare intracomunitară, interesul este unul zonal sau regional, iar nu local.

12. În același sens susțin că, potrivit art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, exercitarea de către primar a atribuțiilor pe care Constituția și legile і le acordă îl plasează, potențial, în domeniul încălcării altei legi, deși o asemenea încălcare nu corespunde scopului Legii nr. 161/2003, nefiind vorba de fenomenul generic intitulat corupție instituționalizată sau de abuz de funcție.

13. De asemenea, critică lipsa de claritate, precizie și adecvare a legii, care dă naștere la interpretări și aplicări diferite din partea instanțelor judecătorești. În acest sens arată că "incongruența terminologică" a dus la interpretări neunitare, având în vedere că noțiuni precum interes național, județean sau local apar în legi anterioare Legii nr. 161/2003, însă într-o lege ulterioară, respectiv Legea nr. 51/2006, se utilizează - "în mod evolutiv și specific" - noțiunile de interes zonal și interes regional. Or, față de această terminologie, cazul de incompatibilitate reglementat de textul de lege criticat, care se referă la interesul local, ar trebui considerat desuet, abrogat tacit, ceea ce este contrar prevederilor art. 17 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia "În vederea asanării legislației active, in procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată".

14. Totodată, prevederile de lege criticate, prin redactarea imprecisă în privința noțiunii de "societate de interes local", încalcă principiul securității juridice. Arată că, pentru a stabili calitatea unei societăți de a fi de interes local, e necesară raportarea la unitatea administrativ-teritorială (iar nu la consilieri ori primari), astfel încât societatea este de interes local pentru consiliul local sau consiliul județean care a înființat-o și sub a cărui autoritate funcționează.

15. Noțiunile de "societate de interes local" și "societate de interes național" nu pot acoperi situația operatorului regional "in-house providing" ce are ca acționari mai multe unități administrativ-teritoriale, iar controlul, analog controlului asupra propriilor servicii publice, este exercitat în comun de acestea, Însăși denumirea de "regional" cuprinsă în definiția legală a operatorului regional este de natură să ducă la confuzii pentru destinatarii normelor. Totuși, distincția dintre societățile de interes local și operatorii de servicii publice comunitare de utilități publice locale sau județene rezultă din art. 1 alin. (2) lit. g) pct. 2 și 6 din Legea nr. 215/2001, care stabilește că în noțiunea de "organisme prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean" sunt cuprinse și societățile comerciale și regiile autonome de interes local sau județean, precum și operatorii de servicii comunitare de utilități publice sau județene.

16. În final, solicită Curții să constate că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că alesul local este incompatibil cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale, care constituie organisme prestatoare de servicii publice și de utilitate publică.

17. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că prevederile de lege criticate menționate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate și nici prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Reglementând incompatibilitatea dintre cele două funcții, prin dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, legiuitorul a urmărit garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice, constituind o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, fără a se putea pune în discuție restrângerea exercițiului vreunui drept sau a vreunei libertăți fundamentale.

18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

19. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de partea Agenția Națională de Integritate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

20. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: "(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: [...]

f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național;".

22. În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și art. 121 privind autoritățile comunale și orășenești.

23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare, în acest sens fiind Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, Decizia nr. 754 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 17 februarie 2015, deciziile nr. 2 și nr. 3 din 15 ianuarie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2015, Decizia nr. 90 din 3 martie 2015, nepublicată până la data pronunțării prezentei decizii.

24. Curtea a reținut, în esență, că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 instituie una dintre incompatibilitățile specifice funcțiilor publice de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean. Astfel, funcțiile menționate sunt incompatibile cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național. Din analiza textului de lege dedus controlului de constituționalitate, în raport cu exigențele principiului securității juridice, prin prisma normelor constituționale invocate și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că acestea sunt norme clare, previzibile, care stabilesc cât se poate de precis conduita aleșilor locali, astfel încât critica de neconstituționalitate formulată în raport cu art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție nu a fost reținută.

25. De asemenea, Curtea a constatat că instituirea prin textul de lege criticat a incompatibilității menționate este o opțiune a legiuitorului și se circumscrie scopului legii de înlăturare a cauzelor și condițiilor care determină corupția, astfel încât funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei

societăți comerciale de interes național să nu constituie un factor generator de corupție în cazul persoanelor care exercită funcția de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean.

26. Curtea a mai precizat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul primarului, viceprimarului, primarului general, viceprimarului municipiului București, președintelui și vicepreședintele consiliului județean, care exercită funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național, revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, de protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese.

27. Distinct de acestea, Curtea a reținut că instituirea prin lege a unor incompatibilități pentru funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București nu încalcă dispozițiile constituționale privind autoritățile comunale și orășenești, care, prin art. 121 alin. (2), stabilesc că primarii și consiliile locale funcționează în condițiile legii. De asemenea, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituție, demnitățile și funcțiile publice se exercită în condițiile legii, astfel încât activitatea primarilor și viceprimarilor, precum și a președinților și vicepreședinților consiliilor județene, a consilierilor locali și a consilierilor județeni trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului de funcționare a acestora.

28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, soluția și considerentele cuprinse în deciziile anterior menționate își găsesc aplicabilitatea și în cauza de față.