Decizia CCR nr. 276 din 23.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 5 alin. 1 şi art. 20 alin. 1 teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 - unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Mirel Sindie și Nicoleta Mitrana în Dosarul nr. 1.674/329/2014 al Judecătoriei Turnu Măgurele și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.338D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, față de jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, în ceea ce privește dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, iar referitor la prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.674/329/2014, Judecătoria Turnu Măgurele a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Mirel Sindie și Nicoleta Mitrana într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că din interpretarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 rezultă că legea retroactivează, întrucât transferul dreptului de proprietate în baza unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare este condiționat de îndeplinirea cerințelor prevăzute de Legea nr. 17/2014, chiar și în cazul antecontractelor încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi. Totodată, arată că din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 20 alin. (1) din aceeași lege reiese că în cazul hotărârilor judecătorești care țin loc de contract de vânzare-cumpărare, care au la bază antecontractul de vânzare-cumpărare ce nu este autentificat la notar și care a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, condițiile prevăzute de această lege trebuie îndeplinite, context în care arată că se creează o situație discriminatorie.

6. Judecătoria Turnu Măgurele opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât Legea nr. 17/2014 retroactivează, aplicându-se raporturilor juridice născute înainte de intrarea sa în vigoare, cu excepția cazului când raporturile juridice au luat naștere în baza unor antecontracte autentificate la notar, creându-se astfel o situație discriminatorie în raport cu cele neautentificate la notar.

7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului

Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (1) și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014. Curtea reține că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (1) și art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014, texte asupra cărora urmează a se pronunța prin prezenta decizie și care au următorul cuprins:

- Art. 5 alin. (1): "(1) În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.";

- Art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014: "Prevederile prezentei legi nu se aplică antecontractelor (...) care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia."

11. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 15 alin (2) potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile" și art. 16 referitor la egalitatea în drepturi.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, aceste dispoziții au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, sens în care este, de exemplu, Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 19 martie 2015, sau Decizia nr. 83 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 24 martie 2015, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

13. Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/2014, în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare, acțiunea este admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Codului civil și ale legislației în materie, referitoare la condițiile de valabilitate ale contractului (capacitatea părților, consimțământ valabil exprimat, obiect, cauză), indiferent de forma încheierii antecontractului; sunt îndeplinite condițiile referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune, prevăzute de art. 3, 4 și 9 din Legea nr. 17/2014 (privind existența avizelor specifice eliberate de Ministerul Apărării Naționale și de Ministerul Culturii și a avizului final care atestă parcurgerea procedurii de exercitare a dreptului de preempțiune reglementat prin legea specială, eliberat de structurile teritoriale sau de structura centrală din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale), precum și condiția ca imobilul ce face obiectul contractului să fie înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.

14. Aplicarea prevederilor legale criticate, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, respectiv la data pronunțării hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare, nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, ci este în concordanță cu principiul activității legii civile. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).

15. Astfel, Curtea a reținut că prevederea legală criticată stabilește atribuțiile de natură procedurală ale instanței de judecată de a verifica, pe lângă îndeplinirea condițiilor de validitate ale antecontractului, și condițiile reglementate de art. 3, 4 și 9 din Legea nr. 17/2014, cu modificările și completările ulterioare, după caz. Așadar, de aplicare imediată, în domeniul temporal propriu al Legii nr. 17/2014, sunt condițiile necesar a fi întrunite pentru transferul dreptului de proprietate, norma criticată stabilind în sarcina instanței de judecată obligația verificării îndeplinirii acestora la momentul pronunțării hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic.

16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față, ca atare, excepția de neconstituționalitate apare ca neîntemeiată.

17. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, referitoare la exceptarea de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a contractelor autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia, sunt neconstituționale.

18. Curtea a constatat că excepția instituită de legiuitor de la principiul aplicării imediate a legii noi, reprezentată de regimul juridic diferit aplicabil efectelor generate de antecontracte în formă autentică, încheiate anterior intrării în vigoare a legii noi, este de natură a genera o situație privilegiată în privința dreptului de creanță al persoanelor care au încheiate astfel de antecontracte în formă autentică, contrară exigențelor principiului constituțional al egalității în fața legii în componenta sa referitoare la interzicerea privilegiilor coroborat cu cel al garantării și ocrotirii egale a dreptului de proprietate privată (Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, precitată).

19. Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", și reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit între momentul sesizării Curții Constituționale și momentul pronunțării instanței de contencios constituțional asupra excepției de neconstituționalitate, aceasta urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.