Decizia CCR nr. 237 din 15.04.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4,art. 33 și ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ștefania Corina Pispris, Alexandru Crișcotă și Gheorghe-Șerban Crișcotă în Dosarul nr. 15.995/3/2013 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 130D/2014.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției, avocatul Monica Livescu, cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Apreciază că în speța dedusă controlului nu este incidență cauza de inadmisibilitate regăsită în dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că Decizia nr. 88/2014 nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. Astfel, consideră că dispozițiile de lege criticate pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate, solicitând, în consecință, pronunțarea de către instanța de contencios constituțional a unei decizii de admitere. În continuare, arată că, în condițiile în care dispozițiile legii criticate creează situații inegale, se ajunge la ruperea echilibrului procesual și încălcarea dreptului la un proces echitabil. De asemenea, sunt încălcate dispozițiile art. 17,art. 20,art. 41 și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Arată că sunt încălcate și prevederile art. 124 din Constituție, prin ingerința pe care dispozițiile criticate o realizează în actul de justiție. În ceea ce privește dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, solicită pronunțarea unei decizii interpretative, textul criticat încălcând prevederile constituționale ale art. 15 și art. 16.

4. Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014, pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, apreciază că aceasta este inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 15.995/3/2013, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Ștefania Corina Pispris, Alexandru Crișcotă și Gheorghe-Șerban Crișcotă cu ocazia soluționării unei cauze ce are ca obiect refuzul municipiului București, prin primarul general, de a soluționa notificarea depusă de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 raportate la prevederile art. 16 din Legea fundamentală, că egalitatea părților în fața legii și a autorităților judiciare implică respectarea unor cerințe, precum judecarea proceselor pentru toți cetățenii de către aceleași organe și potrivit acelorași reguli procedurale, fără ca prin aceasta să se excludă existența unor organe speciale de jurisdicție sau a unor reguli procedurale speciale în anumite materii. De asemenea, aceleași drepturi procesuale trebuie acordate tuturor părților, fără nicio deosebire, pornind de la teoria egalității tuturor în fața legii și a interzicerii discriminării, iar instanța de judecată are obligația de a asigura un echilibru în situația procesuală a părților.

7. Garantarea acestor principii este condiționată de înlăturarea oricăror impedimente faptice sau juridice susceptibile de a da naștere unor privilegii sau, după caz, unor discriminări. Astfel, aplicarea unor prevederi legale de natură a afecta principiile în însăși substanța lor, prin favorizarea poziției procesuale a uneia dintre părți, se constituie într-o încălcare a prevederilor constituționale ale art. 16. În mod corelativ, plasarea persoanelor aflate într-un raport sau conflict juridic pe poziții inechitabile, prin norme juridice care favorizează una dintre aceste părți și mai ales când una dintre ele implică exercițiul autorității publice, conduce în mod inevitabil la înfrângerea principiului egalității, cu consecința ruperii echilibrului indispensabil bunei funcționări a statului de drept.

8. În continuare, se susține că dispozițiile art. 4, care permit aplicarea art. 33 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 litigiilor în curs la data intrării în vigoare a acestei legi, determină aplicarea retroactivă o noii reglementări, ceea ce contravine principiului tempus regit actum potrivit căruia actele și faptele juridice se supun legii aplicabile la data la care s-au născut. Permițând aplicarea retroactivă a dispozițiilor criticate, se ajunge inclusiv la o încălcare a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție și a celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a atras atenția asupra "pericolelor inerente în folosirea

legislației cu efect retroactiv care poate influența soluționarea judiciară a unui litigiu în care statul este parte, inclusiv atunci când efectul noii legislații este acela de a transforma litigiul într-unul imposibil de câștigat". În acest sens invocă hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Kastelic împotriva Croației, Forrer-Niedenthal împotriva Germaniei, Satka și alții împotriva Greciei, Crișan împotriva României, Papageorgiu împotriva Greciei, Dimitrios Georgiadis împotriva Greciei, Arnolin și alții împotriva Franței, Lilly împotriva Franței. Intervenția legislativă care permite aplicarea retroactivă a unor legi în procesele în care participă statul este o formă a inegalității de arme. În litigiile în care statul este implicat, faptul că, în cursul procesului, apare o noua lege care influențează hotărâtor rezultatul procesului, în favoarea statului, rezultă din folosirea de către stat a unei prerogative suverane, pe care cealaltă parte nu o are la dispoziție.

9. în motivarea excepției, autorii acesteia mai susțin că, în Cauza Anheuser-Busch Inch. împotriva Portugaliei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit, cu privire la acest subiect, că în anumite circumstanțe aplicarea retroactivă a unei legi, având ca efect privarea persoanei îndreptățite la o valoare patrimonială preexistentă, care face parte din "bunurile" acesteia, poate constitui o ingerință care conduce la ruperea justului echilibru ce vizează interesul generai și respectul dreptului de proprietate. Din această perspectivă apreciază că și în cauza de față aplicarea retroactivă a dispozițiilor criticate echivalează cu o încălcare a dreptului de proprietate ocrotit de prevederile art. 44 din Constituție și de cele ale art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

10. Aplicarea în cadrul unui proces în curs a dispozițiilor criticate încalcă și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din, perspectiva caracterului accesibil și previzibil al unei legi - principiu de drept general valabil, care se încadrează în noțiunea de proces echitabil.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt retroactive, întrucât s-a acționat, de fapt, asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. În acest sens, menționează Decizia Curții Constituționale nr. 830/2008. De asemenea, apreciază că prin instituirea noilor reguli privind soluționarea notificărilor, care au determinat judecătorul să respingă cererile de chemare în judecată ca prematur introduse, se creează premisele unei discriminări fără un criteriu obiectiv și rezonabil de diferențiere. În acest context, persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situație mai favorabilă, dar discriminatoare față de persoanele ale căror procese au fost în curs de soluționare la data intrării în vigoare.

12. Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 pun în discuție și dreptul la un proces echitabil, deoarece, prin adoptarea unor astfel de norme, legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiției, întrucât excepția de prematuritate este o excepție de fond, peremptorie și absolută, care, odată admisă, face ca acțiunea să fie respinsă.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Analizând excepția de neconstituționalitate așa cum aceasta a fost ridicată, Curtea reține că incidența dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 în cauza dedusă judecății este, în mod necesar, subsecventă admiterii caracterului novator al reglementărilor consacrate prin legea menționată cu privire la materia măsurilor reparatorii prin echivalent. Așa fiind, instituirea noilor reglementări reprezintă o soluție legislativă nouă, de imediată aplicare, care a devenit incidență în cauza aflată pe rolul instanței judecătorești prin intermediul normei consacrate de art. 4 din lege. Ca atare, plecând de la aceste premise și ținând seama de motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013.

Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 4:"Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor; precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii - pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 33: "(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1).";

- Art. 35: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiiie prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

16. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3) cu privire la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014^*), nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

18. Curtea, având în vedere și cele susținute oral de către avocatul autorilor excepției referitor la existența unei cauze de inadmisibilitate, apreciază că, potrivit jurisprudenței sale, de exemplu, Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr, 706 din 6 octombrie 2011, și Decizia nr. 13 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 13 februarie 2014, în măsura în care instanța constituțională a constatat constituționalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă direct din dispozitivul deciziei, devin incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstiiuționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale." Rațiunea aplicării acestor dispoziții legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât în dispozitivul deciziei pronunțate în cadrul competenței prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituție că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, se menține prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituțional toate celelalte interpretări posibile.

19. Curtea a reținut că într-o atare situație excepția de neconstituționalitate a fost admisă (a se vedea, mutatis mutandis, și Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997), iar a contesta din nou constituționalitatea interpretărilor care au fost deja excluse din cadrul constituțional echivalează cu încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituție, coroborat cu art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

20. Mai mult, Curtea constată că, de exemplu, prin Decizia nr. 349 din 10 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 5 martie 2003, și Decizia nr. 761 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, a reținut că, deși decizia de constatare a neconstituționalității nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial al României, iar, potrivit art. 147 alin. (4) teza a doua din Constituție, "(...) de la data publicării, deciziile sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor", sunt aplicabile în cauză prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care prevăd că "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Împrejurarea că decizia anterioară nu a fost încă publicată nu are relevanță față de Curte, soluția prin care s-a constatat neconstituționalitatea fiindu-i opozabilă de la data pronunțării deciziei de admitere a excepției.

21. În consecință, obiect al controlului de constituționalitate îl poate forma numai acea interpretare a normei legale care nu a fost exclusă din cadrul constituțional, ceea ce nu este însă valabil în speța de față. Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după momentul sesizării Curții Constituționale de către instanța judecătorească, Curtea urmează să respingă această excepție ca devenită inadmisibilă.

22. În continuare, Curtea reține că instanța de judecată urmează ca, în virtutea prevederilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, să respecte deciziile Curții Constituționale în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în speța dedusă soluționării, atât sub aspectul dispozitivului, cât și sub cel al considerentelor pe care acesta se sprijină. De aceea, chiar dacă excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale - de exemplu, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, și Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012 - decizia anterioară de constatare a neconstituționalității art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție

23. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că art. 35 reglementează căile de atac împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 din Legea nr. 165/2013. În continuare, Curtea constată că, atâta timp cât termenele prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii, deci nici cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, rezultă că nu se poate vorbi de o decizie emisă cu respectarea prevederilor art. 33 susceptibilă de a fi atacată potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013.

24. Astfel, având în vedere reglementările criticate raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia". Or, "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului. În aceste condiții, Curtea va respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele art. 35 din Legea nr. 165/2013.