Decizia CCR nr. 313 din 5.06.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent,...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ștefan Alin Dumitrescu, Liviu Dumitrescu și Saviana Norica Laiu în Dosarul nr. 3.450/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 11D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 98D/2014, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Liliana Maria Bortnowschi și Ioana Anca Chirvasuta în Dosarul nr. 3.798/2/2010* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

7. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 98D/2014 la Dosarul nr. 11D/2014, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere Decizia nr, 269 pronunțată de Curtea Constituțională în data de 7 mai 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

9. Prin încheierea din data de 7 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3.450/2/2012*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a Imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ștefan Alin Dumitrescu, Liviu Dumitrescu și Saviana Norica Laiu cu ocazia soluționării unei cauze întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.

Prin Decizia civilă nr. 5.097 din data de 18 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3.798/2/2010*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Liliana Maria Bortnowschi și Ioana Anca Chirvasuta cu ocazia soluționării unei cauze întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că, prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013 și asupra cererilor aflate pe rolul instanțelor de judecată, se sancționează atitudinea persoanelor care au formulat cereri de chemare în judecată anterior intrării în vigoare a acestei legi, cereri care respectă condițiile impuse de legea aplicabilă la momentul formulării lor. Extinzându-și aplicabilitatea și asupra cererilor aflate pe rolul instanțelor ce au ca obiect obligarea autorităților învestite cu acordarea despăgubirilor la îndeplinirea obligației de emitere a titlului de despăgubire, dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 capătă caracter retroactiv, încălcându-se principiul fundamental al neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. Aplicarea retroactivă a acestor dispoziții are ca efect blocarea soluționării cererilor de chemare în judecată promovate sub imperiul legii vechi, aducându-se atingere însuși principiului securității raporturilor juridice. Singura interpretare în concordanță cu dispozițiile constituționale ar fi ca legea nouă să nu tindă la respingerea respectivelor cereri de chemare în judecată, ci doar la stabilirea de noi coordonate în procedura de acordare a măsurilor reparatorii, prin raportare la modalitățile prevăzute de noua lege.

11. Art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, care proclamă aplicarea tuturor dispozițiilor actului normativ și la procesele aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor de judecată, încalcă și principiul egalității armelor consacrat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, aplicarea unei norme legale nou-intrate în vigoare într-un litigiu aflat pe rolul instanței poate influența rezultatul procesului aflat în curs de soluționare, conducând la atingerea principiului egalității armelor. În litigiile în care statul este implicat, faptul că, în cursul procesului, apare o nouă lege care influențează hotărâtor procesul, în favoarea statului, rezultă din folosirea de către acesta a unei prerogative suverane, pe care cealaltă parte nu o are la dispoziție (Cauza Lilly France împotriva Franței).

12. În continuare, se apreciază că dispozițiile criticate aduc atingere și principiului predictibilității normelor juridice. Respectarea principiului predictibilității normelor juridice conferă coerență sistemului normativ, fiind de natură să asigure o relaționare corectă între autorități și cetățeni, pentru ca aceștia din urmă să nu fie surprinși de acte normative care să le prejudicieze interesele. Rezultă că însuși dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale devine iluzoriu în momentul în care instanța aplică, în soluționarea unei căi de atac promovate sub imperiul vechii legi, dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013.

13. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, făcând referire la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010 pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Situația juridică analizată în prezenta cauză este în curs de formare, iar legiuitorul a optat pentru aplicarea legii noi - Legea nr. 165/2013. Prin urmare, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 15 din Constituție, fiind neîntemeiate susținerile autorilor excepției referitoare la retroactivitatea prevederilor legale criticate, întrucât acestea produc efecte numai pentru viitor, legea nouă aplicându-se unor situații juridice în curs de formare. Nu se poate susține că, întrucât acțiunea a fost introdusă la un moment la care nu erau în vigoare aceste prevederi, înseamnă că efectele acestora nu se întind în timp pe toată durata desfășurării procedurii judiciare, întrucât, din punctul de vedere al aplicării legii în timp, respectiv al supraviețuirii sau nu a legii vechi, trebuie făcută distincție între situații juridice de natură legală, cărora li se aplică legea nouă, în măsura în care aceasta le surprinde în curs de constituire, și situații juridice voluntare, care rămân supuse, în ceea ce privește validitatea condițiilor de fond și de formă, legii în vigoare la data întocmirii actului juridic care le-a dat naștere. Situația acțiunilor în justiție aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 nu poate fi asimilată unor situații juridice voluntare, ci unor situații juridice legale, în desfășurare, surprinse de legea nouă înaintea definitivării lor, cu consecința că acestea intră sub incidența noului act normativ.

14. În ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea, prin prevederile legale criticate, a dispozițiilor art, 20 din Constituție și a art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arată că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată ca urmare a pronunțării Hotărârii - pilot din 12 octombrie 2010, în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României având ca bază recomandările Curții Europene a Drepturilor Omului privind modificarea mecanismului de restituire și necesitatea refacerii în întregimea legislației privind restituirea proprietăților preluate abuziv. Se mai arată că în Constituție accesul liber la justiție este conceput ca drept al oricărei persoane de a se putea adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, garantându-se că exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită prin nicio lege. Acest mod de reglementare a dreptului de acces la justiție este în concordanță cu abordarea europeană a aceluiași concept, căci, în accepțiunea Convenției, exercitarea dreptului de acces la justiție presupune tocmai asigurarea accesului oricărei persoane la un tribunal instituit de lege, adică garantarea unei proceduri judiciare în fața căreia să se poată realiza efectiv acest drept. De altfel, prin art. 34 din Legea nr. 165/2013 s-au stabilit noi termene pentru soluționarea administrativă a cererilor de restituire, la expirarea cărora orice persoană interesată se poate adresa instanței judecătorești pentru verificarea legalității deciziilor și dispozițiilor emise în această procedură. Legea nr. 165/2013 cuprinde dispoziții prin care se asigură un control jurisdicțional efectiv al respectării regulilor de procedură și al termenelor pe care acest act normativ le instituie.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16. Avocatul Poporului arată că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, prin care legiuitorul a dispus ca normele noului act normativ să se aplice și proceselor aflate pe rolul instanțelor având ca obiect restituirea imobilelor preluate abuziv, sunt retroactive. Or, neretroactivitatea legii impune ca noua lege să nu se aplice actelor îndeplinite conform dispozițiilor legii anterioare, ci doar acțiunilor care se efectuează după intrarea în vigoare a acesteia, rămânând valabile cele efectuate în perioada activității legii vechi.

17. Apreciază, de asemenea, că prevederile criticate aduc atingere și dreptului la un proces echitabil, deoarece, prin adoptarea unor astfel de norme, legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiției, întrucât excepția de prematuritate este o excepție de fond, peremptorie și absolută,

care, odată admisă, face ca acțiunea să fie respinsă. însă, după cum a statuat și Curtea Constituțională în Decizia nr. 6/1992, o imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecătorească în imposibilitatea de a funcționa, chiar dacă numai cu referire la o anumită categorie de cauze și pentru o anumită perioadă de timp, ar avea drept consecință ruperea echilibrului constituțional dintre aceste autorități.

18. Se mai susține și că o reluare a procedurilor cu caracter administrativ, ca urmare a respingerii acțiunii ca prematur introdusă (din cauza noilor termene legale de soluționare a notificărilor), contravine și principiului soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil, prevăzut de art. 6 din noul Cod de procedură civilă, fiind o consacrare a art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România a devenit parte. Termenul optim de soluționare a unei cauze implică durata care asigură cea mai bună eficiență în realizarea justiției, iar previzibilitatea acestuia conferă părților posibilitatea de a estima evoluția etapelor procesuale în timp. Luând în considerare cele de mai sus, apreciază că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 aduc atingere exigențelor impuse de art. 15,art. 20 și art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

19. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

20. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21. Analizând excepția de neconstituționalitate așa cum aceasta a fost ridicată, Curtea reține că incidența dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 în cauzele deduse judecății este, în mod necesar, subsecventă admiterii caracterului novator al reglementărilor consacrate prin legea menționată cu privire la materia măsurilor reparatorii prin echivalent. Așa fiind, instituirea noilor reglementări reprezintă o soluție legislativă nouă, de imediată aplicare, care a devenit incidentă în cauza aflată pe rolul instanței judecătorești prin intermediul normei consacrate de art. 4 din lege. Ca atare, plecând de la aceste premise și ținând seama de motivarea excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea constată Că Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 4. "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.*

- Art. 34 alin. (1): "Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi

soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni."

22. În opinia autorilor excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii civile, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la momentul pronunțării prezentei decizii, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

24. Curtea constată că, în măsura în care a reținut constituționalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă direct din dispozitivul deciziei, devin incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Rațiunea aplicării acestor dispoziții legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât în dispozitivul deciziei pronunțate în cadrul competenței prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituție că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, se menține prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituțional toate celelalte interpretări posibile (a se vedea Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, și Decizia nr. 13 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 109 din 13 februarie 2014).

25. Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după momentul sesizării Curții Constituționale de către instanța judecătorească, Curtea urmează să respingă această excepție ca devenită inadmisibilă.

26. În continuare, Curtea reține că instanța de judecată urmează ca, în virtutea prevederilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, să respecte deciziile Curții Constituționale în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în speța dedusă soluționării, atât sub aspectul dispozitivului, cât și sub cel al considerentelor pe care acesta se sprijină. De aceea, chiar dacă excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale - de exemplu, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, și Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012 -, decizia anterioară de constatare a neconstituționalității dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție.