Decizia CCR nr. 406 din 28.05.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 771alin. (3) şi alin. (6) tezele a III-a şi a IV-a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77¹alin. (3) și (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Rodica Dorina Racota în Dosarul nr. 2.107/109/2014 al Tribunalului Argeș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.2840/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77¹alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În acest sens arată că legiuitorul este îndreptățit să stabilească impozite pentru a alimenta în mod constant și ritmic bugetul de stat, însă trebuie să se manifeste o deosebită atenție atunci când se reglementează în această materie. Legea, prin dispoziția criticată, responsabilizează moștenitorii pentru a finaliza procedurile succesorale într-un timp rezonabil pentru a nu se menține ad aeternum o situație de incertitudine juridică. Mai precizează că reglementarea legală se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără discriminări. Menționează că, în situația în care contribuabilul nu este responsabil de întârzierea respectivă, instanța, desigur, poate să constate acest lucru și să anuleze decizia de impunere. Mai invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 940 din 6 iulie 2010. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77¹alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pune concluzii de respingere ca inadmisibilă, apreciind că acest text legal nu are legătură cu soluționarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 12 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2.107/109/2014, Tribunalul Argeș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77¹alin. (3) și (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Rodica Dorina Racota într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii de impunere anuală pentru veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate instituie o discriminare între dobânditorii drepturilor respective prin moștenire, în funcție de modalitatea de dezbatere a succesiunii, pe cale notarială sau prin hotărâre judecătorească, motiv pentru care așezarea sarcinilor fiscale nu este justă. Arată că obligația de plată a impozitului nu depinde de diligența moștenitorului dobânditor al drepturilor reale imobiliare, ci de existența sau inexistența unor contestații formulate de alte persoane cu privire la calitatea sa ori la drepturile respective. Or, nu este justă stabilirea unui sistem de impunere prin care să se stabilească impozite în sarcina unor contribuabili, în condițiile în care nașterea obligației de plată a impozitului respectiv să depindă de voința unor terți.

6. Tribunalul Argeș - Secția civilă, referitor la art. 77¹alin. (3) din Codul fiscal, apreciază că se creează o inegalitate în privința subiecților ce datorează impozitul prevăzut de lege, în măsura în care nerespectarea termenului de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii nu îi este imputabil contribuabilului. Este cunoscut faptul că procedura judecătorească este de mai lungă durată decât cea notarială (de regulă amiabilă), tocmai datorită caracterului litigios al conflictului dintre potențialii moștenitori care, în instanță, sunt obligați să procedeze la administrarea de probatoriu în dovedirea calității lor și a masei de împărțit. Pe de altă parte, împrejurarea că potențialii moștenitori apelează la instanță în vederea soluționării diferendului dintre ei nu le poate fi imputabilă acestora, în respectarea principiului accesului la instanță. În ceea ce privește art. 77¹alin. (6) din Codul fiscal, instanța apreciază că nu se încalcă Legea fundamentală. Dispoziția legală criticată se referă la o modalitate de calcul și încasare a impozitului, aceeași pentru toți contribuabilii, însă cu raportare la situații diferite.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl reprezintă art. 77¹alin. (3) și (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În realitate, din motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că obiect al acesteia îl reprezintă art. 77¹alin. (3) și alin. (6) tezele a III-a și a IV-a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, texte de lege care au următorul cuprins:

- Art. 77¹alin. (3): "(3) Pentru transmisiunea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moștenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.“;

- Art. 77¹alin. (6) tezele a III-a și a IV-a: "(6) Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.“.

11. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor legale criticate, reprezintă tranzacție imobiliară impozabilă și transferurile realizate prin moștenire, inclusiv prin intermediul unor acte juridice mortis causa dacă dezbaterea și finalizarea succesiunii nu s-au făcut în termen de 2 ani de la data decesului lui de cuius. Curtea are în vedere faptul că finalizarea procedurii succesorale are loc la data întocmirii încheierii de finalizare a succesiunii sau, eventual, la data întocmirii încheierii suplimentare de finalizare a succesiunii, astfel cum rezultă și din pct. 1514 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, astfel cum au fost modificate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.195/2007 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 19 octombrie 2007.

13. Cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 77¹alin. (3) din Codul fiscal, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 940 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 28 iulie 2010, prilej cu care a stabilit că "fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni“. Stabilirea prin lege a unui impozit trebuie să respecte cel puțin patru criterii: echitate, proporționalitate, rezonabilitate și nediscriminare. Întrunirea cumulativă a acestor patru criterii legitimează din punct de vedere constituțional stabilirea unui impozit. Printr-o atare conduită legiuitorul respectă întru totul dispozițiile art. 56 și 139 din Constituție, fără a afecta alte drepturi și libertăți fundamentale. În schimb, nerespectarea acestor criterii cu valoare constituțională duce implicit la încălcarea dreptului fundamental aplicabil în cauză.

14. Curtea a mai observat că, potrivit art. 644 din Codul civil din 1864 (art. 557 din Codul civil), proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite, printre altele, și prin succesiune; transmiterea moștenirii operează în virtutea legii din momentul deschiderii moștenirii. Dezbaterea succesiunii este o operațiune juridică ce intervine, desigur, ulterior deschiderii acesteia, moștenitorii putând dezbate succesiunea oricând după acest moment. Prin urmare, Curtea a constatat că legea responsabilizează moștenitorii pentru a finaliza procedurile succesorale într-un timp rezonabil, pentru a nu se menține ad aeternum o situație de incertitudine juridică, dând astfel efect și prevederilor art. 644 și următoarelor din Codul civil.

15. Astfel, Curtea reține că instituirea de către legiuitor, prin textul de lege criticat, a unei excepții de la plata impozitului datorat la transferul dreptului de proprietate nu constituie un privilegiu sau o atingere adusă principiului constituțional al egalității în drepturi. Legiuitorul are competența constituțională, potrivit art. 139 din Legea fundamentală, de a stabili condițiile în care se acordă unele scutiri sau facilități de la obligația de plată a impozitelor, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi. Rațiunea instituirii unui tratament juridic diferit, respectiv scutirea de la obligația de plată a impozitelor, are în vedere securitatea raporturilor juridice civile și eliminarea incertitudinilor privind dreptul de proprietate asupra imobilelor. De aceea, moștenitorii care dezbat succesiunea în termen de 2 ani nu se află în aceeași situație cu cei pentru care procedura succesorală se finalizează după acest termen, indiferent dacă se finalizează prin hotărâre judecătorească sau prin încheiere de finalizare a succesiunii.

16. Plata impozitelor și a taxelor reprezintă o obligație a cetățenilor și nu un drept, cetățenii având obligația să contribuie prin impozite și taxe la cheltuielile publice, potrivit art. 56 din Constituție.

17. Așa fiind, nu se poate considera că prin textul de lege criticat ar fi fost lezate prevederile art. 16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi.

18. Referitor la critica adusă alin. (6) tezele a III-a și a IV-a ale art. 77¹din Codul fiscal, Curtea observă că această dispoziție legală stabilește competența organului fiscal de a calcula și încasa impozitul datorat la transferul dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlu de moștenire, fără ca modalitatea de reglementare să fie discriminatorie în privința contribuabililor.