Decizia CCR nr. 647 din 11.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. OUG nr. 54/2011 pt. stabilirea unor măsuri - încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administraţiei şi Internelor pt. anul 2011,...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011, excepție ridicată de Niculae-Viorel David în Dosarul nr. 1.119/88/2013 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 555D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Daniel Soare, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți.

3. Procedura de citare este legal îndeplinită.

4. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Delta" al județului Tulcea a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită Curții Constituționale respingerea excepției de neconstituționalitate și să constate că motivele invocate prin aceasta nu au nicio legătură cu reorganizarea Ministerului Afacerilor Interne și a instituțiilor subordonate.

5. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului ales al autorului excepției de neconstituționalitate, care arată că depune o cerere de completare a excepției de neconstituționalitate în sensul că prevederile criticate, respectiv art. 1 alin. (1) și art. 3 alin. (3) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2011, precum și întregul act normativ, contravin și dispozițiilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. j) și art. 53 din Constituție, coroborate cu art. 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și art. 115 alin. (6) și art. 1 alin. (3)-(5) din Constituție.

6. Solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată și completată și arată că și pompierul este funcționar public, este subiect al unui raport de serviciu care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale și, ca atare, aceste aspecte trebuie reglementate prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție. Or, în situația de față, disponibilizarea s-a dispus pe baza unei ordonanțe de urgență care nu descrie condițiile și criteriile clare de departajare ale funcționarilor publici vizați care sunt în activitate, pentru a se putea încadra absolvenții. Or, structura sistemului național de apărare, modalitățile și motivele pentru care pot fi disponibilizate cadrele militare se stabilesc prin lege organică, și nu prin ordonanțe de Guvern. În acest context, în susținerea excepției de neconstituționalitate, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014.

7. De asemenea, susține că prevederile criticate încalcă principiul separației și echilibrului puterilor și că îngrădesc dreptul la muncă și limitează dreptul de a beneficia de ajutor social doar la persoanele cărora le-au încetat raporturile de serviciu în anul 2011, excluzându-i pe cei cărora, din aceleași motive, le-au încetat raporturile de serviciu în anul 2012, iar această restrângere încalcă art. 53 alin. (1) și (2) din Constituție.

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, actul normativ criticat nu încalcă dispozițiile art. 115 din Constituție, întrucât nu legiferează în domeniul statutului funcționarilor publici, ci prevede reducerea numărului de posturi finanțate în Ministerul Administrației și Internelor începând cu trimestrul al doilea al anului 2011, având în vedere efectele crizei economice asupra sistemului bugetar.

9. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia nu sunt stabilite ajutoare de stat și pentru persoanele cărora le-au încetat raporturile de serviciu în anul 2012, arată că instanța de contencios constituțional nu are atribuții de modificare și completare a textului de lege criticat, de altfel, acesta a avut o aplicare limitată în timp, respectiv pe parcursul anului 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

10. Prin Încheierea din 1 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.119/88/2013, Tribunalul Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011, excepție ridicată de Niculae-Viorel David într-o cauză având ca obiect o cerere privind anularea unui act administrativ, respectiv a ordinului de încetare a raportului de serviciu.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că motivele și procedura privind concedierea din funcția publică deținută, fără vina acestuia, îngrădirea dreptului la muncă al angajaților Ministerului Administrației și Internelor, precum și protecția socială a celor cărora le încetează raporturile se serviciu nu pot fi reglementate decât prin legi organice. Or, din moment ce Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2011 limitează categoria persoanelor care beneficiază de ajutoare sociale doar la cele cărora le-au încetat raporturile de serviciu în anul 2011, excluzându-i pe cei cărora, din aceleași motive, le-au încetat raporturile de serviciu în anul 2012, este vădit că această restrângere nu poate interveni printr-o ordonanță de urgență. De asemenea, arată că structura sistemului național de apărare, modalitățile și motivele pentru care pot fi disponibilizate cadrele militare se stabilesc prin lege organică, și nu prin ordonanțe de urgență.

12. Tribunalul Tulcea - Secția civilă de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale invocate.

13. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 18 din 16 ianuarie 2014, prin care Curtea a arătat că nu este respectată condiția de admisibilitate prevăzută la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 21 iunie 2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 234/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 7 decembrie 2011. Din analiza încheierii de sesizare, precum și a notelor autorului excepției de neconstituționalitate reiese că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2011, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 alin. (1) și art. 3 alin. (3) și alin. (5) din ordonanța de urgență. Prevederile art. 1 alin. (1) și art. 3 alin. (3) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2011 au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1): "(1) Drepturile prevăzute la art. 21 alin. (2)-(5) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se acordă polițiștilor și cadrelor militare ale căror raporturi de serviciu încetează, respectiv sunt trecute în rezervă în cursul anului 2011, în cadrul procesului de reorganizare instituțională desfășurat în vederea încadrării în cheltuielile de personal aprobate pentru anul 2011, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, prin derogare de la prevederile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare.";

- Art. 3 alin. (3) și (5): "(3) Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul General de Aviație al Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Generală de Informații și Protecție Internă și Direcția Generală Logistică vor dispune măsurile necesare astfel încât activitățile specifice pentru acordarea gradelor profesionale/militare absolvenților instituțiilor de învățământ superior ale Ministerului Apărării Naționale pregătiți pentru nevoile Ministerului Administrației și Internelor și repartizarea acestora la unități să se realizeze în perioada 28-30 decembrie 2011. [...]

(5) Numirea în funcție a absolvenților Academiei de Poliție «Alexandru Ioan Cuza», precum și ai instituțiilor de învățământ superior ale Ministerului Apărării Naționale pregătiți pentru nevoile Ministerului Administrației și Internelor repartizați la unitățile din structura Ministerului Administrației și Internelor se realizează cu data de 1 ianuarie 2012, iar prezentarea acestora la respectivele unități se face în data de 3 ianuarie 2012".

17. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 115 alin. (6) referitor la interdicțiile și limitele de reglementare pe calea ordonanțelor de urgență coroborat cu cele ale art. 1 alin. (3) și (4) referitoare la valorile supreme ale statului român, precum și la organizarea statului potrivit principiului separației și echilibrului puterilor.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate au mai format obiectul excepției de neconstituționalitate în raport cu critici de constituționalitate similare, sens în care este Decizia nr. 544 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 12 februarie 2014, prin care a respins excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate fiind ridicată chiar de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate, însă în raport cu alte prevederi constituționale.

19. Cu acel prilej, Curtea a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2011 a fost adoptată, pe de o parte, în vederea încadrării în limita alocată cheltuielilor de personal pentru anul 2011 prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 28 decembrie 2010, iar, pe de altă parte, pentru evitarea intrării Ministerului Administrației și Internelor în culpă contractuală cauzată de nerespectarea obligațiilor asumate în angajamentele încheiate cu studenții și elevii din instituțiile de formare profesională inițială, care prevedeau încadrarea promoțiilor de absolvenți.

20. Curtea a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2011 criticată nu a stat la baza emiterii ordinului de încetare a raporturilor de serviciu. Totodată, raportat la obiectul cauzei, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, Curtea a constatat că actul normativ criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei, constatarea constituționalității sau neconstituționalității acestuia neproducând niciun efect juridic asupra situației procesuale a autorului excepției de neconstituționalitate.

21. Așadar, nefiind respectată nici în prezenta cauză condiția de admisibilitate prevăzută la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 3 alin. (3) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011, precum și a ordonanței de urgență în ansamblul său este inadmisibilă.

22. Totodată, referitor la susținerea autorului excepției de neconstituționalitate potrivit căreia prin ordonanța de urgență criticată se limitează categoria persoanelor care beneficiază de ajutoare sociale doar la cele cărora le-au încetat raporturile de serviciu în anul 2011, excluzându-le pe cele cărora, din aceleași motive, le-au încetat raporturile de serviciu în anul 2012, Curtea observă că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2011 a reglementat o situație concretă, astfel cum reiese chiar din titlul actului normativ criticat, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2011 stabilește măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011.

23. În ceea ce privește solicitarea autorului excepției de neconstituționalitate, prin apărătorul ales, exprimată direct în fața Curții Constituționale, referitoare la extinderea controlului de constituționalitate raportat și la alte prevederi constituționale, care nu au fost invocate în fața instanței de judecată, Curtea reține că invocarea în susținerea excepției a unor dispoziții constituționale direct în fața Curții, și nu în fața instanței contravine art. 10 alin. (2) și art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992, întrucât cadrul procesual specific de neconstituționalitate rezultă din încheierea de sesizare și din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în fața Curții Constituționale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuția părților în fața instanței de judecată. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, spre de exemplu, Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008.