Decizia CCR nr. 518 din 12.12.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 82 şi 92 din Legea nr. 263/2010 - sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 136 din Normele de aplicare a prev. Legii nr. 263/2010 - sistemul unitar de...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 și 92 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și ale art. 136 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, excepție ridicată de Elena Dragomir în Dosarul nr. 10.373/90/2012 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 393D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a art. 136 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, și de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 și 92 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 10.373/90/2012, Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 și 92 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și ale art. 136 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatoarea Elena Dragomir în cadrul soluționării contestației privind decizia de pensionare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că i s-a stabilit o pensie de invaliditate de gradul II, începând cu 1 iunie 1994, în baza Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor și că, prin Decizia nr. 139.861 din 21 august 1998, i-a fost stabilită o pensie de urmaș ca urmare a decesului soțului său.

La data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, pentru beneficiarii pensiei de invaliditate care, anterior intrării în vigoare a legii au îndeplinit condițiile legale pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă și care nu au solicitat trecerea la această categorie de pensii, trecerea se face din oficiu, începând cu data de 1 ianuarie 2011, în conformitate cu art. 82 din Legea nr. 263/2010.

Mai arată că vechea reglementare - Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale - nu prevedea trecerea din oficiu de la pensia de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă, ci numai la cererea pensionarului.

Or, în aceste condiții, susține că prevederile de lege criticate retroactivează, încălcând astfel dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție. În acest sens, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 830/2008, nr. 57/2006 și nr. 120/2007.

Încălcarea acestui principiu rezultă și din faptul că decizia de recalculare emisă la 31 octombrie 2011 își produce efectele de la data de 1 ianuarie 2011, în condițiile în care la data de 31 decembrie 2010 dreptul la pensie era născut în baza legii anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010. În această situație nu pot opera - la data de 1 ianuarie 2011 - concomitent cele două dispoziții contrare.

De asemenea, susține că deciziile de încetare a pensiei sunt nelegale, deoarece încalcă un principiu fundamental, cel al drepturilor câștigate, principiu recunoscut și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în condițiile în care se procedează la menținerea în plată a cuantumului cel mai avantajos al pensiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece, din analiza susținerilor autoarei excepției de neconstituționalitate, rezultă că aceasta solicită modificarea și completarea prevederilor Legii nr. 263/2010 - în sensul posibilității trecerii de la pensie de invaliditate la pensie pentru limită de vârstă doar la cerere -, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale, astfel cum reiese din prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate din Legea nr. 263/2010 sunt constituționale. Astfel, art. 82 și 92 modifică pensiile doar pentru viitor, ceea ce este în acord cu jurisprudența Curții Constituționale referitoare la semnificația principiului neretroactivității legii. Dispozițiile de lege criticate nu se răsfrâng asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării lor și nu impietează cu nimic asupra calității de pensionar dobândită în temeiul reglementărilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensionare. Rezultă că, sub aspectul cuantumului pensiei, efectele deciziilor de pensionare rămân câștigate pe toată perioada cuprinsă între emiterea acestora și momentul la care a intrat în vigoare dispoziția de lege criticată. Doar dacă textele de lege criticate ar fi diminuat sau crescut cuantumul pensiei aflate în plată în perioada cuprinsă între emiterea acesteia și data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 ne-am fi aflat în prezența retroactivității legii cu încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție.

Mai mult, arată că, potrivit dispozițiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, se menține în plată cuantumul cel mai avantajos al pensiei.

Cât privește excepția de neconstituționalitate a art. 136 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, apreciază că aceasta este inadmisibilă, având în vedere dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din notele scrise ale autoarea excepției și din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 136 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, și ale art. 82 și 92 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

Curtea constată că Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 are doar 2 articole și, prin urmare, obiect al excepției îl constituie art. 136 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, care au următorul cuprins:

"(1) În situația beneficiarilor de pensie de invaliditate, pensie anticipată și pensie anticipată parțială, care anterior intrării în vigoare a legii au îndeplinit condițiile legale pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă și care nu au solicitat trecerea la această categorie de pensie, trecerea se face din oficiu începând cu data de 1 ianuarie 2011, potrivit legislației în vigoare la data îndeplinirii condițiilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică persoanelor pentru care îndeplinirea condițiilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă era stabilită în funcție de data cererii.“

Dispozițiile criticate din Legea nr. 263/2010 au următorul cuprins:

- Art. 82:"(1) La data îndeplinirii condițiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă.

(2) În situația prevăzută la alin. (1) se acordă, din oficiu, cuantumul cel mai avantajos.

(3) Indemnizația pentru însoțitor prevăzută la art. 77 se menține și pe durata acordării pensiei pentru limită de vârstă.“;

- Art. 92:"Soțul supraviețuitor care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.“

Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Cu privire la dispozițiile art. 136 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, Curtea reține că, pentru a fi admisibilă, excepția de neconstituționalitate trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, și anume: să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești ori de arbitraj comercial, să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o lege ori dintr-o ordonanță în vigoare, să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, să fie ridicată de parte, de procuror sau de instanță, din oficiu și obiectul acesteia să nu îl constituie prevederi constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Așadar, normele de aplicare a unei legi nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate a posteriori, așa cum rezultă din dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituție și din art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și, în consecință, excepția de neconstituționalitate a art. 136 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice este inadmisibilă.

II. Referitor la textele criticate din Legea nr. 263/2010, Curtea reține că autoarea excepției critică, pe de-o parte, faptul că noua reglementare - Legea nr. 263/2010 - nu mai preia vechea reglementare - Legea nr. 19/2000, care prevedea trecerea de la pensia de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă la cererea pensionarului, iar, pe de altă parte, critică faptul că nu poate cumula pensia de urmaș cu pensia pentru limită de vârstă (astfel cum a fost transformată din pensia de invaliditate), ceea ce, în opinia sa, contravine dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2).

Curtea observă că autoarea excepției beneficia, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, de pensie de invaliditate și de pensie de urmaș. După data de 1 ianuarie 2011 - data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 - au fost emise, în cazul său, decizii ale casei teritoriale de pensii prin care: 1. s-a dispus transformarea, din oficiu, a pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă, potrivit art. 82 din Legea nr. 263/2010, cu plata cuantumului celui mai avantajos, și anume al pensiei pentru limită de vârstă; 2. s-a dispus încetarea plății pensiei de urmaș, constatându-se că aceasta avea un cuantum mai mic decât cea pentru limită de vârstă, potrivit art. 92 din Legea nr. 263/2010. Aceste decizii au fost emise și comunicate autoarei excepției în cursul anului 2011, însă au fost aplicate începând cu data de 1 ianuarie 2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010.

1. Cu privire la critica referitoare la art. 82 din Legea nr. 263/2010, care prevede transformarea din oficiu a pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 51 din Legea nr. 263/2010,"În sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii:

a) pensia pentru limită de vârstă;

b) pensia anticipată;

c) pensia anticipată parțială;

d) pensia de invaliditate;

e) pensia de urmaș.“

În sistemul actual de pensii publice, începând cu 1 ianuarie 2011 (data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010) nu se pot cumula două sau mai multe dintre categoriile de pensii prevăzute de Legea nr. 263/2010.

Astfel, potrivit art. 82 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, la data îndeplinirii condițiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă. Pentru a facilita activitatea în sistemul de pensii, legiuitorul a instituit începând cu 1 ianuarie 2011 regula transformării din oficiu a pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă, nemaifiind necesară o cerere din partea persoanei vizate pentru a opera o astfel de transformare.

Așadar, la data îndeplinirii condițiilor pentru acordarea pensiei pentru limita de vârstă, aceasta se acordă din oficiu, iar pensia se recalculează introducându-se în calcul, pentru perioada în care s-a beneficiat de pensie de invaliditate, cuantumul acesteia, precum și eventualele câștiguri obținute pe această perioadă dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de a cumula pensia cu venituri din activitatea profesională.

Pentru a fi eliminată posibilitatea producerii unor pagube beneficiarilor, legiuitorul a prevăzut în art. 82 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 că, în cazul în care prin recalculare pensia pentru limita de vârstă rezultată este mai mică decât pensia de invaliditate, este acordată cea mai avantajoasă.

Referitor la condițiile de acordare a pensiei, Curtea Constituțională a statuat în mod constant, în jurisprudența sa, că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Astfel, este la aprecierea legiuitorului de a prevedea condițiile și criteriile necesare a fi îndeplinite pentru a beneficia de o anumită categorie de pensie sau alta, cu condiția de a nu încălca exigențele constituționale. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 9 august 2012.

Cu privire la principiul neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, că prerogativa legiuitorului de a stabili drepturile de asigurări sociale nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituțional al neretroactivității legii civile, atât timp cât dispozițiile de lege se aplică de la data intrării lor în vigoare pentru viitor.

În consecință, Curtea constată că susținerea autoarei excepției potrivit căreia transformarea din oficiu a pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă contravine principiului neretroactivității legii este neîntemeiată, de vreme ce noua reglementare prevede trecerea din oficiu de la pensia de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă, la data îndeplinirii condițiilor pentru acordarea acesteia, stabilind că se acordă cuantumul cel mai avantajos, reglementare care se aplică începând cu 1 ianuarie 2011 - data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Așadar, soluția legislativă criticată se încadrează în libertatea de apreciere a legiuitorului referitoare la stabilirea criteriilor și condițiilor de pensionare, fără să conțină elemente de neconstituționalitate care să conducă la încălcarea principiului neretroactivității legii, deoarece aceasta se aplică doar după intrarea în vigoare a noii legi, și anume după data de 1 ianuarie 2011.

2. Cu privire la critica referitoare la art. 92 din Legea nr. 263/2010, Curtea reține că ipoteza textului de lege criticat este cea a soțului supraviețuitor care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește și condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș. În această situație, soțul supraviețuitor poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie. Plata drepturilor pentru care a optat se efectuează începând cu luna următoare solicitării lor, astfel cum reiese din art. 68 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Așa cum am arătat, în sistemul public de pensii, nu se pot cumula două sau mai multe dintre categoriile de pensii. De altfel, aceeași era soluția legislativă și în vechea reglementare, și anume Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care la art. 74 prevedea: "Soțul supraviețuitor care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie“.

Asupra constituționalității dispozițiilor art. 74 din Legea nr. 19/2000, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 334 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 13 octombrie 2004, statuând următoarele: "Curtea constată că art. 74 din Legea nr. 19/2000 nu aduce atingere dreptului constituțional la pensie și nu restrânge exercitarea acestuia, ci conține o reglementare favorabilă persoanei care, potrivit legii, are vocație la două tipuri de pensii, unul pe baza dreptului subiectiv pentru propria sa contribuție la fondurile de asigurări sociale și unul prin subrogare parțială în drepturile soțului decedat. Persoana respectivă are dreptul să opteze pentru tipul de pensie al cărui cuantum este mai avantajos. Așadar, dreptul propriu la pensie nu se stinge, ci se înlocuiește printr-un drept, care are aceeași natură juridică, dar este mai avantajos.“

Cât privește susținerile referitoare la nelegalitatea deciziilor de încetare a pensiei de urmaș, deoarece încalcă un principiu fundamental, cel al drepturilor câștigate, Curtea reține că acestea sunt aspecte care intră în competența de soluționare a instanței judecătorești, iar nu a Curții Constituționale, care asigură controlul constituționalității legilor.

3. Referitor la susținerea autoarei excepției potrivit căreia încălcarea principiului neretroactivității legii rezultă și din faptul că deciziile de recalculare a pensiei emise în luna octombrie 2011 își produc efectele de la data de 1 ianuarie 2011, Curtea reține că nici această susținere nu poate fi primită. Astfel, faptul că decizia de recalculare a pensiei a fost emisă la câteva luni după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 nu poate avea semnificația încălcării principiului neretroactivității legii, deoarece acest principiu constituțional se referă la lege, iar nu la acte administrative, cum este decizia de recalculare a pensiei, emisă de Casa teritorială de pensii, în temeiul Legii nr. 263/2010, fiind firesc ca decizia de recalculare a pensiei să fie emisă după intrarea în vigoare a acestei legi. Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile de lege criticate s-au aplicat doar după intrarea lor în vigoare, fără a se aplica retroactiv.