Decizia CCR nr. 333 din 30.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 399 alin. 3 din C. pr. civ. din 1865

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Sofalvi Attila-Csaba în Dosarul 2.614/258/2013* al Tribunalului Harghita - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 85D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând faptul că aceasta este nemotivată.

În continuare, menționează Decizia Curții Constituționale nr. 1.082 din 14 iulie 2011, arătând că, în situația în care instanța de contencios constituțional va trece peste aspectele legate de inadmisibilitatea excepției și va analiza excepția pe fond, aceasta își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 3 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2.614/258/2013*, Tribunalul Harghita - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865. Excepția a fost ridicată de Sofalvi Attila-Csaba într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare împotriva unui titlu executoriu emis de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 privind principiul egalității în fața legii, art. 21 privind accesul liber la justiție și în art. 51 privind dreptul de petiționare, fără a arăta în ce constă contrarietatea.

6. Tribunalul Harghita - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul conținut: "În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.“

11. Curtea observă că la data de 15 februarie 2013 a fost abrogat Codul de procedură civilă din 1865 și au intrat în vigoare majoritatea dispozițiilor din noul Cod de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865, întrucât ele continuă să își producă efecte juridice în cauza de față.

12. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind principiul egalității în fața legii, art. 21 privind accesul liber la justiție și în art. 51 privind dreptul de petiționare.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă faptul că autorul excepției nu arată în ce fel dispozițiile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate, iar simpla enumerare în susținerea excepției de neconstituționalitate a unor prevederi constituționale pretins a fi încălcate nu este de natură să satisfacă exigențele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate“. De asemenea, Curtea mai reține că, din analiza excepției de neconstituționalitate, nici nu se poate deduce care ar putea fi motivele pentru care autorul acesteia consideră normele procesual civile ca fiind neconforme Legii fundamentale. Având în vedere aceste aspecte, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865.