Decizia CCR nr. 315 din 5.06.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. II art. 6 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 80/2010 pt. completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 - reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Sorin Gabriel Tomoiu în Dosarul nr. 6024/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 30D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate,

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 29/2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 21 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6.024/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar. Excepția a fost ridicată de reclamantul Sorin Gabriel Tomoiu în cadrul unui litigiu având ca obiect anularea Ordinului nr. 967/2013 emis de Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și dispunerea emiterii unui nou ordin privind modalitatea de salarizare care să înlăture orice discriminare referitoare la trecerea în clasa de salarizare 104 gradația 4, discriminare ce există în raport cu ceilalți colegi din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, având aceeași clasă de salarizare și aceeași gradație.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, invocă faptul că diferența de salarizare decurge din dispozițiile de lege distincte care au guvernat stabilirea drepturilor salariale anterior datei de 1 ianuarie 2011 și ulterior acestei date, în cazul său, la stabilirea drepturilor salariale fiind avută în vedere indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 1 ianuarie 2011 la care s-a făcut aplicarea art. 1 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată prin Legea nr. 182/2012. Contestând - în conformitate cu art. 30 din Legea nr. 284/2010 - ordinul de stabilire a drepturilor salariale, i s-a comunicat faptul că regimul de acordare a tranșelor de vechime în funcție și în muncă este diferit în aplicarea Legii nr. 330/2009, respectiv a Legii nr. 284/2010. Or, susține autorul excepției, este neîndoielnic faptul că cele două legi cuprind prevederi distincte referitoare la trecerea în tranșe superioare de vechime în muncă și în funcție, însă aceste reglementări distincte au avut ca și consecință diferențierea de tratament salariat între persoane care îndeplinesc aceeași funcție, au aceeași vechime în muncă și în funcție și au fost încadrate în temeiul aceleiași legi, și anume Legea nr. 92/1992, împrejurare ce reprezintă O discriminare incompatibilă cu dispozițiile art. 16 și art. 53 din Constituție și cu prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

7. Totodată, autorul excepției consideră că dreptul său de proprietate recunoscut și garantat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a fost afectat prin modul de aplicare diferențiat al Legilor nr. 330/2009 și nr. 284/2010, rezultând o discriminare în raport cu celelalte persoane aflate într-o situație identică.

8. Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 284/2010 reglementează modalitatea de stabilire a nivelului salariului începând cu anul 2011, prin aplicarea unor valori de referință și a unor coeficienți de salarizare la clasele de salarizare stabilite în anexa VI. Este adevărat că, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010,"În anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare Lege-cadru", însă, acest text de Lege atestă neaplicarea valorii de referință și la coeficienții de ierarhizare prevăzuți de Legea nr. 284/2010 pentru fiecare clasă de salarizare, iar nu neaplicarea claselor de salarizare. Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010,"Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea - cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată ia 31 decembrie 2010." Prin urmare, modalitatea de stabilire a drepturilor salariale se face pe clasele de salarizare instituite de Legea nr. 284/2010. Prin aplicarea, în cazul său, a dispozițiilor derogatorii criticate prin prezenta excepție de neconstituționalitate, s-a ajuns ca drepturile salariale stabilite la împlinirea vechimii în funcție și în muncă de peste 15 ani să fie mai mici decât cele stabilite pentru alți colegi ai săi aflați în situație identică, dar care au împlinit această vechime în muncă și în funcție anterior datei de 1 ianuarie 2011. Acest raționament este confirmat și de dispozițiile art. 74 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora, "(1) Pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege. (2) Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială."

9. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu exclud de la aplicare nicio categorie de personal.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Avocatul Poporului consideră, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 669/2012.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. II art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial la României nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. Legea nr. 283/2011, prin articolul său unic, pe de-o parte, modifică titlul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010, titlu care va avea următorul cuprins: "Ordonanță de urgență pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar", iar, pe de altă parte, introduce un nou articol, art. II în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, cu următorul conținut:

“Art. II

Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

[...]

Art. 6

(1) În anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioara, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

(2) În anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale «Justiție».

(3) Personalul care, în cursul anului 2012, desfășoară activități noi care presupun, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, acordarea unor clase de salarizare succesive celei deținute pentru funcția respectivă beneficiază de o majorare a salariului de bază, respectiv a soldei/salariului de funcție, corespunzător numărului de clase de salarizare suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată. "

15. Prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate pentru anul 2012, însă, cu toate acestea, continuă să își producă efectele juridice în cauzele în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, astfel încât, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmează a analiza constituționalitatea acestora.

16 Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la nediscriminare și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății private.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la aceleași dispoziții criticate din aceeași perspectivă, s-a pronunțat, respingând ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014.

18. Curtea a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. II art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 se regăsește și în cuprinsul art. 6 din Legea nr. 285/2010, iar aceste din urmă dispoziții au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate. În acest sens, prin Decizia nr. 166 din 19 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 18 iunie 2013, Curtea, analizând o excepție de neconstituționalitate cu o motivare similară raportată la încălcarea acelorași dispoziții constituționale, a reținut că aspectele ce țin de aplicarea legii de către organismele abilitate, precum și cete referitoare la pretinsa încălcare de către prevederile de lege criticate a unor alte acte normative decât Legea fundamentală nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției".

19. De asemenea, Curtea a constatat că, în realitate, autorul excepției solicită modificarea dispozițiilor de lege criticate, fapt ce excedează controlului Curții Constituționale. În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului^".

20. Curtea a mai constatat că autorul excepției de neconstituționalitate nu are un interes real, personal în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepției nu ar schimba cu nimic situația acestuia, ci ar privi numai drepturile altor persoane.

21. De altfel, Curtea a subliniat faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă.