Decizia CCR privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. 1 şi la cele ale art. 35 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4,art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Racz Bela în Dosarul nr. 9.212/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 57D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 79D/2014, nr. 159D/2014 și nr. 183D/2014 având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Virginia Cioancă în Dosarul nr. 10.158/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Cristiana Mihaela Cujbă în Dosarul nr. 490/46/2012* al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Marinela Elena Margareta Mihăilescu în Dosarul nr. 8.747/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarelor nr. 79D/2014, nr. 159D/2014 și nr. 183D/2014 la Dosarul nr. 57D/2014, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere Decizia nr. 269 pronunțată de Curtea Constituțională în data de 7 mai 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7. Prin Decizia nr. 5.455 din data de 2 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 9.212/2/2011*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4,art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Racz Bela cu ocazia soluționării unei cauze întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.

Prin încheierea din data de 16 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 10.158/2/2011*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4,art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Virginia Cioancă cu ocazia soluționării unei cauze întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.

Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 490/46/2012*, Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4,art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Cristiana Mihaela Cujbă, cu ocazia soluționării unei cauze întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.

Prin Decizia civilă nr. 923 din 10 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 8.747/2/2012*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4,art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Mihăilescu Marinela Elena Margareta, cu ocazia soluționării unei cauze întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 raportate la prevederile art. 16 din Legea fundamentală, că egalitatea părților în fața legii și a autorităților judiciare implică respectarea unor cerințe, precum judecarea proceselor pentru toți cetățenii de către aceleași organe și potrivit acelorași reguli procedurale, fără ca prin aceasta să se excludă existența unor organe speciale de jurisdicție sau a unor reguli procedurale speciale în anumite materii. De asemenea, aceleași drepturi procesuale trebuie acordate tuturor părților, fără nicio deosebire, pornind de la teoria egalității tuturor în fața legii și a interzicerii discriminării, iar instanța de judecată are obligația de a asigura un echilibru în situația procesuală a părților.

9. Garantarea acestor principii este condiționată de înlăturarea oricăror impedimente faptice sau juridice susceptibile de a da naștere unor privilegii sau, după caz, unor discriminări. Astfel, aplicarea unor prevederi legale de natură a afecta principiile în însăși substanța lor, prin favorizarea poziției procesuale a uneia dintre părți, se constituie într-o încălcare a prevederilor constituționale ale art. 16. În mod corelativ, plasarea persoanelor aflate într-un raport sau conflict juridic pe poziții inechitabile, prin norme juridice care favorizează una dintre aceste părți și mai ales când una dintre ele implică exercițiul autorității publice, conduce în mod inevitabil la înfrângerea principiului egalității, cu consecința ruperii echilibrului indispensabil bunei funcționări a statului de drept.

10. În continuare se susține că dispozițiile art. 4, care permit aplicarea art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 litigiilor în curs la data intrării în vigoare a acestei legi, determină aplicarea retroactivă a noii reglementări, ceea ce contravine principiului "tempus regit actum" potrivit căruia actele și faptele juridice se supun legii aplicabile la data la care s-au născut. Permițând aplicarea retroactivă a dispozițiilor criticate se ajunge inclusiv la o încălcare a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție și a celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a atras atenția asupra "pericolelor inerente în folosirea legislației cu efect retroactiv care poate influența soluționarea judiciară a unui litigiu în care statul este parte, inclusiv atunci când efectul noii legislații este acela de a transforma litigiul într-unul imposibil de câștigat". În acest sens invocă hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Kastelic împotriva Croației, Forrer-Niedenthal împotriva Germaniei, Satka și alții împotriva Greciei, Crișan împotriva României, Papageorgiu împotriva Greciei, Dimitrios Georgiadis împotriva Greciei, Arnolin și alții împotriva Franței, Lilly împotriva Franței. Intervenția legislativă care permite aplicarea retroactivă a unor legi în procesele în care participă statul este o formă a inegalității de arme. În litigiile în care statul este implicat, faptul că, în cursul procesului, apare o nouă lege care influențează hotărâtor rezultatul procesului, în favoarea statului, rezultă din folosirea de către stat a unei prerogative suverane, pe care cealaltă parte nu o are la dispoziție.

11. În motivarea excepției, autorii acesteia mai susțin că, în Cauza Anheuser-Busch Inch. împotriva Portugaliei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit, cu privire la acest subiect, că în anumite circumstanțe aplicarea retroactivă a unei legi, având ca efect privarea persoanei îndreptățite la o valoare patrimonială preexistentă, care face parte din "bunurile" acesteia, poate constitui o ingerință care conduce la ruperea justului echilibru ce vizează interesul general și respectul dreptului de proprietate. Din această perspectivă apreciază că și în cauza de față aplicarea retroactivă a dispozițiilor criticate echivalează cu o încălcare a dreptului de proprietate ocrotit de prevederile art. 44 din Constituție și de cele ale art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentate.

12. Aplicarea în cadrul unui proces în curs a dispozițiilor criticate încalcă și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din perspectiva caracterului accesibil și previzibil al unei legi - principiu de drept general valabil, care se încadrează în noțiunea de "proces echitabil".

13. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, făcând referire la hotărârea pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Cheia în care trebuie citite principiile invocate și drepturile fundamentale de care se prevalează și care sunt garantate de Constituție în articolele invocate și de către Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este aceea a asigurării justului echilibru între interesele foștilor proprietari și a moștenitorilor acestora și interesele generale ale societății, câtă vreme înseși Convenția și Constituția permit ca exercițiul anumitor drepturi sau libertăți să poată fi restrâns dacă aceasta se impune, spre exemplu, pentru apărarea drepturilor și intereselor colective și, dacă măsura este proporțională cu situația care a determinat-o, este necesară într-o societate democratică si nu aduce atingere însăși existenței dreptului sau libertății.

14. Arată că, din punctul de vedere al aplicării legii în timp, respectiv al supraviețuirii sau nu a legii vechi, trebuie făcută distincție între situații juridice de natură legală, cărora li se aplică legea nouă, în măsura în care aceasta le surprinde în curs de constituire și situații juridice voluntare, care rămân supuse, în ceea ce privește validitatea condițiilor de fond și de formă, legii în vigoare la data întocmirii actului juridic care le-a dat naștere. Situația acțiunilor în justiție aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 nu poate fi asimilată unor situații juridice voluntare, dimpotrivă, acestea reprezintă situații juridice legale, în desfășurare, surprinse de legea nouă înaintea definitivării lor și de aceea intră sub Incidența noului act normativ.

15. De asemenea nu poate fi reținută nici încălcarea principiului nediscriminării, situația de dezavantaj în care s-ar găsi unele persoane are o justificare obiectivă reflectată în necesitatea reglementării legale a situațiilor juridice impuse de volumul mare al notificărilor nesoluționate, avându-se în vedere si Hotărârea-pilot Maria Atanasiu si alții împotriva României,

16. În final apreciază că dispozițiile criticate nu înfrâng prevederile constituționale ale art. 21, întrucât, prin art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, doar s-au stabilit noi termene pentru soluționarea administrativă a cererilor de restituire, la expirarea cărora orice persoană interesată se poate adresa instanței judecătorești pentru verificarea legalității deciziilor și dispozițiilor emise în această procedură.

17. În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 11 din Constituție apreciază că principiul securității juridice consacrat de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene nu este încălcat în condițiile în care Legea nr. 165/2013 nu se aplică situațiilor juridice pe deplin consolidate prin emiterea deciziilor de despăgubire. Referitor la invocarea prevederilor art. 44 din Constituție arată că nici acestea nu sunt încălcate prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, întrucât dreptul nu este afectat în substanța sa, modificările operând numai în ceea ce privește procedura de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și termenul de emitere a acestui act.

18. Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, făcând referire la hotărârea pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Cheia în care trebuie citite principiile invocate și drepturile fundamentale de care se prevalează și care sunt garantate de Constituție în articolele invocate și de către Convenția europeană a drepturilor omului este aceea a asigurării justului echilibru între interesele foștilor proprietari și ale moștenitorilor acestora și interesele generale ale societății, câtă vreme însăși Convenția și Constituția permit ca exercițiul anumitor drepturi sau libertăți să poată fi restrâns dacă aceasta se impune, spre exemplu, pentru apărarea drepturilor și intereselor colective, și dacă măsura este proporțională cu situația care a determinat-o, este necesară într-o societate democratică și nu aduce atingere însăși existenței dreptului sau libertății.

19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

20. Avocatul Poporului arată că prin instituirea noilor reguli privind soluționarea notificărilor, care au determinat judecătorul să respingă cererile de chemare în judecată ca prematur introduse, se creează premisele unei discriminări fără un criteriu obiectiv și rezonabil de diferențiere. În acest context, persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situație mai favorabilă, dar discriminatorie față de persoanele ale căror procese au fost în curs de soluționare la data intrării in vigoare.

21. În ceea ce privește dispozițiile art. 34 din Legea nr. 165/2013 arată că acestea îngrădesc accesul liber la justiție doar prin raportare la art. 4 din același act normativ. Intervenția acestor dispoziții în procesele aflate pe rolul instanțelor de judecată, care, de cele mal multe ori, au condus la respingerea ca prematur formulate a cererilor de chemare în judecată, apare ca o ingerință a legiuitorului în procesul de realizare a justiției, întrucât excepția de prematuritate este o excepție de fond, peremptorie și absolută, care, odată admisă, face ca acțiunea să fie respinsă. Or, după cum a statuat și Curtea Constituțională în Decizia nr. 6/1992, o imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecătorească în imposibilitatea de a funcționa, chiar dacă numai cu referire la o anumită categorie de cauze și pentru o anumită perioadă de timp, ar avea drept consecință ruperea echilibrului constituțional dintre aceste autorități. Astfel, reluarea procedurilor cu caracter administrativ, ca urmare a respingerii acțiunii ca inadmisibilă sau prematur introdusă, contravine și principiului soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Termenul optim de soluționare a unei cauze implică durata care asigură cea mai bună eficiență în realizarea justiției, iar previzibilitatea acestuia conferă părților posibilitatea de a estima evoluția etapelor procesuale în timp.

22. În ceea ce privește celelalte critici de neconstituționalitate asupra Legii nr. 165/2013 apreciază că nu pot fi reținute, întrucât normele indicate sunt în concordanță cu principiile constituționale invocate de autor.

23 Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul - raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

24. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

25. Analizând excepția de neconstituționalitate așa cum aceasta a fost ridicată, Curtea reține că incidența dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 în cauzele deduse judecății este, în mod necesar, subsecventă admiterii caracterului novator al reglementărilor consacrate prin legea menționată cu privire la materia măsurilor reparatorii prin echivalent. Așa fiind, instituirea noilor reglementări reprezintă o soluție legislativă nouă, de imediată aplicare, care a devenit incidență în cauza aflată pe rolul instanței judecătorești prin intermediul normei consacrate de art. 4 din lege. Ca atare, plecând de la aceste premise și ținând seama de motivarea excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) și la cele ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 4:"Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii - pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 34 alin. (1): "Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termeni de 36 de luni."

-Art. 35 alin. (2): "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. "

26. În opinia autorilor excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii civile, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) și (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii și art. 124 referitor la înfăptuirea justiției. De asemenea sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

27. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține Că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, nepublicată în Monitorul Oficial al României la momentul pronunțării prezentei decizii, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul Instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

28. Curtea constată că, în măsura în care a reținut constituționalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă direct din dispozitivul deciziei, devin incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Rațiunea aplicării acestor dispoziții legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât în dispozitivul deciziei pronunțate în cadrul competenței prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituție că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, se menține prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituțional toate celelalte interpretări posibile (a se vedea Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, și Decizia nr. 13 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 13 februarie 2014).

29. Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după momentul sesizării Curții Constituționale de către instanța judecătorească, Curtea urmează să respingă această excepție ca devenită inadmisibilă.

30. În continuare, Curtea reține că instanța de judecată urmează ca, în virtutea prevederilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, să respecte deciziile Curții Constituționale în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în speța dedusă soluționării, atât sub aspectul dispozitivului, cât și al considerentelor pe care acesta se sprijină. De aceea, chiar dacă excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale - de exemplu, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, și Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012 -, decizia anterioară de constatare a neconstituționalității dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție,

31. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că art. 35 reglementează căile de atac împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 165/2013. Or, cauzele s-au întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 247/2005 și nu a fost emisă nicio decizie în baza Legii nr. 165/2013.

32. Astfel, având în vedere reglementările criticate raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1)din Legea nr. 47/1992. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia". Or, "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului. în aceste condiții, Curtea va respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele art. 35 din Legea nr. 165/2013.